This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'EXPLODE'.
'Ce se intampla cu un vis amanat? Se usuca ca o stafida in soare? Sau explodeaza?' |
The parents decorated a beautiful tree. The ornaments twinkled with the garlands of
lights. They had decorated it with great care and love. It wasn't just the Christmas tree.
It was the first Christmas tree their little girl would have seen in her life. There will be other similar moments, but this was the first one. When they decided that everything was ready,
they brought their child who was already holding on her little legs, in front of the open door.
And little by little they opened it. In the first few seconds of this new visual experience
with a decorated tree, a whole bunch of emotions exploded. Her gaze quickly moved from the
tree to parents, trying to make sense of something. She hopped toward the tree, turned
her head, raised her hands, laughing with her eyes, with her mouth, as if her whole body
was participating at this explosive joy.
And how nice it would be to find a way to recall the beauty of this kind of experience,
when it's hardest and saddest!
'Cand scrii - explodeaza - zboara in afara - dezintegreaza-te! Apoi acorda-ti timp suficient pentru a gandi, a taia, a retusa, a rescrie! |
Parintii impodobisera un brad minunat. Ornamentele sclipeau impreuna cu
ghirlandele de luminite. Il ornasera cu multa grija si dragoste. Nu era vorba doar
bradul de Craciun. Era primul brad de Craciun pe care fetita lor urma sa-l vada in
viata ei. Vor fi si alte momente asemanatoare, dar acesta era primul.
Cand au hotarat ca totul era pregatit, si-au adus copila care deja se tinea pe
picioruse, in fata usii intredeschise. Si putin cate putin au deschis-o.
In primele secunde ale acestei noi experiente vizuale cu un brad impodobit, au
explodat fulgerator o gramada de emotii. Privirea i se muta rapid de la brad la
parinti, incercand sa priceapa ceva. A topait pana la copac, a intors capul, a
ridicat mainile razand cu ochii, cu gura, parca tot trupul participa la bucuria
asta exploziva.
Si ce bine ar fi sa gasim calea de a rechema frumusetea unei astfel de experiente,
atunci cand ne e mai greu si mai trist!
#Fiction Monday (162) - Thoughts about meanders
@@@@@@@@@
Ce frumos și emoționant! Mi-a părut rău când s-a terminat. Aș fi vrut să citesc mai mult. Are și o continuare?
RăspundețiȘtergereNoapte cu pace și weekend binecuvântat! 🤗😘❤️
A fost doar o amintire despre o fetita si primul ei bradut. A ramas in mine uimirea ei amestecata cu bucuria descoperirii. Am pastrat aceste ganduri si pur si simplu acum au iesit la suprafata. M-am emotionat si eu scriind, dandu-mi seama ca am pastrat intact sentimentul...
ȘtergereMultumesc, Daniela!
Vise frumoase si weekend binecuvantat!❤️😘
Eu n-am amintiri atât de vechi. Habar n-am când am văzut primul pom de Crăciun.
RăspundețiȘtergereSă-ţi fie weekendul pe plac, dragă Suzana! ❤️😘
Din pacate nici eu. Insa am vazut un astfel de eveniment. Am simtit nevoia sa vorbesc despre el, pentru ca era cea mai frumoasa metafora a cuvantului din viata reala. Doar copiii au forta asta, sa schimbe cumva planurile...
ȘtergereLa fel si tie, draga Vero! ❤️😘
da, asa este.... Se spune ca parintii retraiesc prin copii emotiile care s-au "tocit" odata cu trecerea anilor. Inocenta copiilor readuc placerea de a serba sarbatorile asa cum este traditional.
RăspundețiȘtergereDin acest punct de vedere, eu am ramas copil! Ma bucur si ma pregatesc ca si cand ar fi prima si cea mai importanta serbare, fie ca e Craciunul ´, fie ca e Pastele ♥
Un satart bun in weekend, Suzana draga!
De aceasta data, nu numai parintii! M-am mai intrebat, unde oare dispare miracolul descoperirilor si nedumeririlor, din vremea prunciei?
ȘtergereFoarte bine ca ai ramas asa, doar bucuriile ne mai salveaza intr-o lume bizara. Un weekend minunat, draga Carmen!❤️😘
Ce minunat!!!
RăspundețiȘtergerePrimul meu brad... a fost cand am implinit 9 luni :D. Fascinanta lume tepoasa, verde... cu multe straluciri de beteala prin ea. Si jucarii agatate - care s-au dovedit in timp a fi globuri. Si lumanarele adevarate. Dar cred ca cel mai fascinant era cand s-au aprins artificii... mici si dragalase...
Emotionanta amintirea pe care ai pus-o pe hartie..si declansatoare de alte amintiri..
Pupici cu drag!!
Si ganduri bune :*
Este perfect daca iti aduci aminte. Eu stiu mai spre nimic...
ȘtergereSi ma bucur mult cand pot declansa amintiri dragi!
Pupici, draga Rux! Numai bine la voi! ❤️😘
Foarte emoționant! Ar fi bine să găsim acea cale prin care să rechemăm experiențele frumoase la suprafață, în momentele triste. Weekend minunant să ai, Suzana! Pupici
RăspundețiȘtergereSunt momente cand mi se pare extrem de complicat de gasit aceasta cale. In altele insa, pare extrem de usor, insa dispar foarte repede... Gasim noi o solutie, totusi...
ȘtergereUn weekend cat mai placut si tie, draga Mihaela! Pupici❤️😘
Ese primer árbol, nun ca se olvida y de mayor seguirá siguiendo esas tradiciones.
RăspundețiȘtergereUn abrazo.
The first experience of this kind surely will be remembered.
ȘtergereAnd it's a strong anchor.
Hugs, Antonia! Have a fine weekend! ❤️😘
Too bad the joys of the first Christmas Tree aren't with all of us forever.
RăspundețiȘtergereWe have to unleash our memories, somehow... If we can, or if we have them!
ȘtergereHave a fine evening, Terry!
How wonderful is this memory! Thank you for sharing, Suzana. Wish you a beautiful week!
RăspundețiȘtergereThank you, Vinitha! Have a wonderful week ahead!
ȘtergereHugs! 😘❤️