#Fiction Monday (264) Finding our balance Descoperirea echilibrului

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is '...'DISMISS', connected with
'REVIEW', 'STRANDED', 'FLOW', 'LUCID', from the missed games.

'Secretul fericirii este sa te lasi purtat 
de val, nu sa fortezi lucrurile'. 

I wonder if I am lucid enough to go through the flow of life, keeping my balance without 
being stranded, or just making some reviews of the trajectory and without dismiss the 
idea that I am one with the flow? 

I also realized my desire to pack all the words into a single sentence and I thought for a 
second, to leave it like that. My reaction to the essence ideas has something in common with 
the moment when I put an essential oil on my wrist. 
I feel it, I observe it, I evaluate the effects, I compare. 😊 
But I went beyond the thought, because there are a few ideas that are worth noting or reiterating. 
The flow of life and the fields that surround it, may not be the first thoughts in the morning. 
But we certainly inevitably reach them when we get bogged down by the obstacles of reality. 
And then we start to evaluate what is happening. Lucidity would be a good ingredient of any 
potential review. That is if we do not reject the idea that we are the ones who can initiate 
certain solutions. If we do not do it, some hidden programs prevent us. But it is worth 
insisting, because  underestimating our powers is a big mistake. Why do we do it? 
Lack of information, distrust, lack of use of intuition and we can add more. 
Sometimes we have the feeling that life is living us so strongly that it almost paralyzes 
our reactions. This is exactly the moment when it is worth stopping and observing 
what is happening. To evaluate our rhythm, to analyze it carefully, to correct our confusions, 
to become more coherent. Simple to say, harder to achieve if we insist on opposing the flow. 
I believe that we learn best if we observe nature and its mechanisms. It is all about 
consciously learning the lessons taught so naturally and integrating them into our lives, 
with the intention of finding our balance.

'Astazi merg cu fluxul vietii si am 
incredere in proces. Nu ma voi stresa 
despre lucrurile pe care nu le pot controla'.

Ma intreb daca sunt destul de lucida pentru a merge prin curgerea vietii, pastrandu-mi 
echilibrul fara sa  esuez, sau doar aducand niste corectii traiectoriei si fara sa resping 
ideea ca sunt totuna cu aceasta curgere?

Mi-am realizat si eu dorinta de a impacheta toate cuvintele intr-o singura fraza si ma
gandisem pentru o secunda, sa o las asa. Reactia mea la ideile esenta are ceva in comun 
cu momentul in care imi pun pe incheietura mainii un ulei esential. Il simt, il observ, 
evaluez efecte, compar. 😊
Insa am depasit gandul, pentru ca sunt cateva idei care merita punctate sau reluate. 
Curgerea vietii si campurile ce o invaluie poate ca nu sunt chiar primele ganduri matinale. 
Insa cu siguranta ajungem inevitabil la ele cand ne inpotmolim prin obstacolele realitatii. 
Si atunci incepem sa evaluam ceea ce se petrece. Luciditatea ar fi un bun ingredient al 
vreunei potentiale analize. Asta daca nu respingem ideea ca noi suntem cei care putem
initia anumite solutii. Daca nu o facem, ne impiedica niste programele ascunse prin noi.
Merita insa sa insistam, pentru ca a ne subestima puterile este o mare greseala.
De ce o facem? Lipsa de informatii, neincrederea, neutilizarea intuitiei si mai putem
adauga. Avem uneori senzatia ca viata ne traieste atat de puternic incat aproape ne
paralizeaza reactiile. Exact asta este momentul cand merita sa ne oprim si sa observam
ceea ce se intampla. Sa ne evaluam ritmul, sa il analizam cu atentie, sa ne corectam
confuziile, sa devenim mai coerenti. Simplu de spus, mai greu de realizat daca insistam
sa ne opunem curgerii. Cred ca cel mai bine invatam daca observam natura si mecanismele
ei. Totul este sa invatam constiincios lectiile predate atat de firesc si sa le integram 
in viata noastra, cu intentia de a ne gasi echilibrul.

' Reexamineaza tot ceea ce ti s-a spus.
Respinge ceea ce iti insulta sufletul'.

# Fiction Monday (263) - The provoking reality

@@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (15)- editie noua O fuziune bizara si neparguita!

Cuvintele celor trei jocuri sunt preluate de la Carmen:
Duzina 1: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, 
                 tresari, zabava, nicaieri.
Duzina 2: fata, mistuie, ulcior, aproape, trosni, viscolit, cumpatare, iute, pizmuieste, 
                 lest, huhurez, ramai.
Duzina 3: obidit, zgaiba, haladuie, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, 
                 huhui, zabava, naclait. 

Sursa

Imi simt unul din neuroni tare obidit de povara de a atribui  fiecarui joc niste conexiuni ce ar
putea sa duca aproape spre nicaieri, urmarind niste himere ce haladuie haihui.
Il simt cum se tanguie alaturi de alti frati, insa stiu deja de ceva timp, ca le trece foarte iute
cand unul din ei, pristav de meserie, anunta ce vanat au in fata ochilor.
Doar dupa un bob zabava, nu mai exista nimic sovaitor in abordari si parca ii mistuie ceva
ce anuleaza orice cumpatare si arunca peste 'bord', orice lest naclait de lene! 
Ma intreb daca as putea sa o ascund sub o lespede, imposibil de sfredelit si fiind
sigura ca nicio zgaiba nu ar putea sa creeze vreo bresa eliberatoare. E cam tarziu sa mai
dau inapoi, asa ca mai raman in acest registru, scrijelind cateva idei banale.
Nu poti trosni ditamai lenea care iti sta in drum ca sa te blocheze si sa ramai in urma,
trancanind eventual cu un huhurez care pizmuieste alinierea planetelor doar pentru ele sunt 
mai sus de un huhui peste care zboara.
Sper ca acel eveniment cosmic sa nu genereze ceva viscolit sau poate ceva ardent, ca sigur
un ulcior nu ar fi de ajuns pentru a potoli vreo ardere. Recunosc ca acest text s-ar putea sa nu
ajunga la ruginiu, adica parguit suficient, poate pentru ca sunt in a unsprezecea zi fara cafea
si nu voi tresari daca mi se va spune ca e un experiment inutil.
Poate, insa eu sunt recunoscatoare stelei care m-a inspirat cu multe idei, ce cioplira un alt fel 
de a fi, pe care inca il explorez... 😊
Mai e rost de inca un bob zabava? Neuronii mei au rasuflat usurati dupa incheierea misiunii 
si vor sa porneasca pe alte carari. Le dau liber la zburdat. 
Si cred ca ar fi interesant, ca macar din cand in cand, sa reiau jocul propriu, cu duzini extrase
aleator din carti. Ma mai gandesc...😊

Duzina de cuvinte (14) - editie noua - Pastaia cu doua boabe


@@@@@@@@@

#Fiction Monday (263) The provoking reality Realitatea provocatoare

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'PROVOKE'.

'Daca cine reuseste sa te provoace, intelege
ca mintea ta este complice la provocare'. 

I love discovering things that provoke my imagination with new ideas, but more importantly, 
they challenge my limits—which make fun of me when I fail to push them just a little further!😊 
Luckily, I came across to that last quote, which made me realize I still have a long way to go... 
But it’s really hard to be Zen when the slice of reality unfolding before my eyes is full of 
cracks. Is there any way to fix it, to change the film? After all, there are all kinds of theories 
regarding the existence of multiple realities or universes. I’d stick with the idea of replacing 
the film, though. And inevitably, a few questions arise: 
Where is it playing? How do I see it? Who is projecting it before my eyes? 
Surely it can’t all be in my imagination, a scroll on the screen of my mind. Bizarre! 
This goes hand in hand with the provocative idea that I create my own reality. Which, in a way,  
it is true, if I take into account the effects of the causes I generate. Too many provocative ideas.
I’m starting to lose track of how to sort  them. Although, if I could figure out how to remain
 “unbothered”, I wouldn’t need to waste time. I’d simply let myself be inspired to act, at my 
own pace, alchemizing any obstacle I encounter. I admit that this sounds a bit like science 
fiction too, or, to stay in the spirit of the game, it sounds provocative. 
But I like the idea that “if I want to, I can.” 
So I’ll keep experimenting until… I stop making mistakes!😊 
As for the film of this cracked reality, if I can’t change it, it would be good if I could at least 
manage to filter out the manipulative provocations, no matter where they come from. 
Their effects are hard to assess and no one has taught me this lesson. 
But it’s vital to explore and understand it.

'Cuvintele pot inspira, gandurile pot
provoca, dar doar actiunea te aduce cu
 adevarat mai aproape de visurile tale'. 

Imi place sa descopar lucruri care imi provoaca imaginatia prin idei noi, dar mai important, 
imi provoaca limitele, ce ma ironizeaza cand nu reusesc sa le imping un pic mai incolo!😊
Noroc ca am descoperit ultimul citat, pentru a realiza ca mai am mult pana departe... 
Insa e chiar complicat sa fii Zen, cand felia de realitate derulata prin fata ochilor este 
plina de crapaturi. O exista vreo metoda de a o repara, de a schimba filmul?
Ca doar sunt tot felul de  abordari privind existenta realitatilor sau universurilor multiple.  
M-as opri totusi la ideea inlocuirii filmului. Si inevitabil apar cateva intrebari:
Unde ruleaza? Cum il vad? Cine il proiecteaza in fata ochilor mei?
Ca doar n-o fi totul in imaginatie, o derulare pe ecranul mintii. Bizar!
Asta se asorteaza cu ideea provocatoare ca eu imi creez realitatea. Ceea ce 
intr-un fel este corect, daca tin cont de efectele cauzelor generate de mine.
Prea multe idei provocatoare, incep sa nu mai stiu cum sa le triez. Desi, daca 
m-as prinde cum as putea  ramane 'nepasatoare', nu ar fi nevoie sa pierd timpul
ci pur si simplu m-as lasa inspirata in a actiona, in ritmul meu, alchimizand 
orice blocaj intalnit.  Recunosc ca si asta suna cam SF, sau, ca sa raman in 
spiritul jocului, suna provocator. Insa imi place ideea ca 'daca vreau, pot'.
Asa ca experimentez pana... nu mai gresesc!😊
Cat priveste filmul realitatii crapate, daca nu voi putea sa il schimb, ar fi bine macar 
sa reusesc sa filtrez provocarile manipulatoare, de oriunde ar veni ele.
Ca efecte lor sunt greu de apreciat si lectia asta nu mi-a predat-o nimeni.  Dar e vital
a fi explorata si inteleasa.

'Fii atat de nepasator incat nimeni sa nu te poata provoca'.

#Fiction Monday (262) - The challenge of finding

@@@@@@@@@

#Fiction Monday (262) Duzina de cuvinte (13)- editie noua The challenge of findingProvocarea de a gasi

>The Fiction game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'HIDDEN'.
>Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:
amurg, transmuta, ancestral, visceral, agale, orizont, orisicine,caligrafie, opt, vai, tainuit, efemerida.

'Ai incredere in vise, caci in ele se 
 ascunde poarta catre eternitate'.

I had finished another game with an idea that I thought was ephemeral, but here I am taking it 
up again in another twilight of a day that is slowly creeping towards the summer solstice: 
'Infinity is within reach, if I think of an inverted eight'. Obviously it is an idea that anyone can 
have, but there is also a much broader horizon, full of ideas, some hidden. 
But alas, periodically a visceral thought appears that is quite difficult to bear. Namely, that 
access to everything that is hidden is obviously restricted and is ancestrally transmuted, 
through a calligraphy that is difficult to decipher. 
It is just that now it is known that there is an energy field that unites all mysteries alike and 
then there are greater chances of perceiving the ones we need. The whole point is not to be 
scared by the wave of the unknown and to stay on the shore of the comfort.

'Secretul  viitorului tau este 
ascuns in rutina ta zilnica'.

Terminasem un alt joc cu o idee pe care am crezut-o efemerida, insa iata ca o reiau
intr-un alt amurg al unei zile ce se prelinge agale spre solstitiul de vara:
'Infinitul este la indemana, daca ma gandesc la un opt rasturnat'.  Evident ca este o idee
pe care orisicine o poate avea, insa mai exista si un orizont mult mai vast, plin de idei,
unele ascunse.  Dar vai, periodic apare un gand visceral  destul de dificil de suportat. 
Si anume ca accesul la tot ceea este tainuit, este evident restrictionat si se transmuta 
ancestral, printr-o caligrafie greu de descifrat.
Doar ca acum se cunoaste faptul ca exista un camp de energie ce uneste toate misterele
deopotriva si atunci sunt mai mari sansele sa le percepem pe cele de care avem nevoie.
Totul este sa nu ne sperie valtoarea necunoscutului si sa ramanem pe malul confortului.

 

'Ceva adanc ascuns trebuia sa fie in spatele lucrurilor'.

Un opt si infinitul lui
An eight and its infinity

#Fiction Monday (261) - Duzina de cuvinte (12) editie noua - Rethinking the threat


@@@@@@@@@

#Fiction Monday (261) Duzina de cuvinte (12)- editie noua Rethinking the threat Regandind amenintarea

>The Fiction game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'THREAT'.
>Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:

algoritm, necrozate, fuziona, blestemul, pribeag, miluise, fenteaza, marfa, aiurea, clepsidrei,
efemere, strapungea.

'Schimbarea nu este o amenintare, este o oportunitate.
Supravietuirea nu este  tinta, succesul transformator este'.

First there were the 12 words. I would have liked to understand according to which  algorithm 
the artificial had mercy on us with such nonsense. But if that is not the case, the programs 
in the background far from being necrotic, are more alive than I imagine and are somehow 
feints? These ephemeral thoughts are a bit bizarre, but I will let them manifest, if that is how 
they feel like it...😊
Then the word from the second game appeared and merging them seemed mandatory to me. 
Maybe because an emotion arose that made me understand that there is a fine mesh, woven 
with a thread called threat, extremely resistant. Has the curse been cast upon the world? 

The chances of reaching the destination, being a wanderer through life, are dramatically 
reduced if we also stumble in the threads, woven with a spirit of responsibility. I recall a 
moment when something very powerful pierced the fear generated by a threat. Now I realize 
that something had come from me, no matter how incredible it seemed to me at the time. 
And if I analyze it well, the threat had more power in my mind and not in reality. But the 
unpleasant thing is that, whatever the hourglass moment, the sensation can reappear strongly, 
but in other conditions, unrelated to the original idea. Which means that the emotions are still 
there, well hidden and just waiting for the moment to reactivate, through a special mechanism. 
Their dissolution is a fascinating subject, worth exploring, for our physical good. 

But what makes me more attentive are those threats that I am not aware of. Or if I am aware, 
I can't actually see them because they are in the invisible zone. Hard to evaluate with the usual 
senses. That's why I tell myself that the biggest threats are the ignorance and no thinking.
Without them, the complicated would be redefined and there are chances that we would find 
solutions to our problems. Let's just believe in the possibility!

A naive way to stop the time!
O modalitate naiva de a opri tipul...

Mai intai au fost cele 12 cuvinte. As fi vrut sa inteleg conform carui algoritm artificialul ne 
miluise cu o astfel de marfa aiurea. Dar daca nu este asa si programele din fundal, departe 
de a fi necrozate, sunt mai vii decat imi imaginez eu si  ne fenteaza cumva?
Cam bizare aceste ganduri efemere, insa le voi lasa sa se manifeste, daca asa au chef...😊

Apoi a aparut cuvantul din al doilea joc si a le fuziona mi s-a parut obligatoriu. Poate pentru 
ca s-a ivit o emotie ce m-a facut sa inteleg ca exista o plasa fina, tesuta cu un fir numit
amenintare, extrem de rezistent. Blestemul a fost aruncat peste lume? 
Sansele de a ajunge la  destinatie, fiind pribeag prin viata, se reduc dramatic daca ne mai 
si  impiedicam in itele tesute cu spirit de raspundere. Readuc in memorie un moment in care 
ceva foarte puternic strapungea frica generata de o amenintare. Acum realizez ca acel ceva
izvorase din mine, oricat de incredibil mi se paruse atunci. Si daca stau bine sa analizez,
amenintarea avusese mai multa putere in mintea mea si nu in realitate.
Insa neplacut este ca, oricare ar fi momentul clepsidrei, senzatia poate reaparea puternic, 
in alte conditii, fara legatura cu ideea originara. Ceea ce inseamna ca emotiile inca sunt 
acolo, bine ascunse si doar asteapta momentul sa se reactiveze, printr-un mecanism special.
Dizolvarea lor este  un subiect fascinant, ce merita explorat, spre binele nostru fizic.

Insa ceea ce ma face sa fiu mai atenta, sunt acele amenintari de care nu am habar. 
Sau daca am habar, nu le pot vedea efectiv, pentru ca sunt in zona invizibilului.
Greu de evaluat cu simturile obisnuite. De aceea imi spun ca cele mai mari amenintari  
sunt necunoasterea si negandirea. Fara ele complicatul ar fi redefinit si cresc sansele sa 
gasim solutii la problemele noastre.  Doar sa credem in posibilitate!

'Dusmanul nu te-ar ataca daca ceva 
valoros nu ar fi in interiorul tau. Hotii 
nu sparg case pustii. Ai un scop.'

'Cel mai mare dusman al tau nu-ti 
poate face la fel de mult rau ca 
propriile ganduri nepazite.'

#Fiction Monday (260) - The experiments around us

Duzina de cuvinte (11) - editie noua - O reluare


@@@@@@@@@

#Fiction Monday (260) The experiments around us Experimentele din jurul nostru

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'CONSIDER'.

'Considera totul un experiment'.

Every time I use this word, I give voice to a personal point of view, based on many  small 
things. Some conclusions or experiences can be generalized, but others cannot. I could not 
generalize something based on intuitions, even if there were cases when they were validated 
by reality, but after many years, when even I, not keeping a thematic journal, had more 
difficulty remembering the inspiration - the revelation I had. 
But I think I can talk about the idea that any consideration must be carefully nurtured, so that 
when it becomes visible, those who intersect with it, have something to start for their own 
searches, if they feel like doing so. And if they don't feel like doing so, at least they can 
decide instantly whether to keep it, apply it or simply throw it away. 
Maybe that's why I love small creations, because a conclusion appears quite quickly and 
therefore can be shared, obviously along with useful details for resuming the experiments. 

'Nu-ti pierde curajul cand te gandesti la
propriile tale imperfectiuni.'

De fiecare data cand folosesc acest cuvant, dau glas unui punct de vedere personal, bazat pe
multe si marunte. Unele concluzii sau experiente pot fi generalizate, altele insa nu.
Nu as putea generaliza ceva bazat pe intuitii, chiar daca au fost cazuri cand acestea au fost
validate de realitate, insa dupa ani buni, cand chiar eu, netinand un jurnal tematic, mi-am
amintit mai greu inspiratia - revelatia avuta. Insa consider ca pot vorbi despre  ideea ca orice
concluzie trebuie sa fie hranita atent, pentru ca atunci cand ea devine vizibila, cei care se 
intersecteaza cu ea, sa aiba de la ce porni in propriile cautari, daca au chef sa o faca.
Iar daca nu au acest chef, cel putin sa poata decide instant daca o pastreaza, o aplica
sau pur si simplu o arunca.
Poate de aceea iubesc micile creatii, pentru ca o concluzie apare destul de rapid si deci 
poate fi impartasita, evident impreuna  cu detalii utile pentru reluarea experimentelor.

'Disponibilitatea de a lua in considerare
posibilitatea presupune o toleranta
fata de incertitudine'.

'Analizeaza bine inainte de a lua o decizie, deoarece
odata ce ai ales, vei fi obligat sa-i accepti toate consecintele'.

I consider this a good method to avoid spreading 
the dust when I drill a hole in a wall...😊
Consider ca aceasta este o metoda buna pentru a 
evita imprastierea prafului cand dau o gaura in zid...

#Fiction Monday (259) - An inner dialogue


@@@@@@@@@

#Fiction Monday (259) An inner dialogue - Un dialog interior

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'NOTICE'.

'Anumiti oameni nu vor observa lucrurile
pe care le faci pentru ei, decat cand te 
opresti sa le faci'.

- Hi, I notice that you're having a hard time starting the text again! It's nothing complicated. 
  Allow  yourself to express your ideas. Why are you stalling? Get into the rhythm... 
- Because the first thoughts that came into my mind were too bizarre and simplifying them 
  is... complicated!😊 
- What does the word say to you? 
- Sometimes it's a kind of anchor, a starting point for other searches. Other times it turns into 
   a new memory or activates another one that I had forgotten about. But in other situations, 
   an observation  becomes a starting  point for new connections, with or without an apparent 
  relation to my anchor. 
- Interesting! You just wove a kind of net. By the way, when are you going to resume Calmy's
  story?   (Calmy is a character from another game).  
  So many events have happened since then, full of new observations. 
- You hit me a little. Do you want to increase the waiting list of undone things? 
- That wasn't the idea. I know you haven't abandoned him completely. And by the way, stop 
   talking about a waiting list. Better make a map of your desires to be fulfilled, notice how 
   certain topics intertwine and rethink  your approaches... 
- Thank you. You always give me good advice. 
- Obviously. If not me, who? It's all about being able to hear me. Because you still have to 
  achieve  that desired calm. It's still good that you have it on your agenda. 
- I've noticed that you keep bringing new ideas to my way! 
- Practice is the hard part, but I still notice a change for the better. I'll just add that an 
  observation will always  generate a loop of connections that is worth keeping and 
  intertwining with the next ones, as you do through projects. Because everything is 
  connected, whether you notice it or not.
- Thank you for the dialogue and for the help. See you soon. And know that the calm is the
  first one on the list...  Because only through it I can understand what I notice...

'Nu este necesar sa reactionezi
la tot ceea ce observi'.

- Hei, observ ca iarasi demarezi greu textul! Nu e nimic complicat. Da-ti voie sa-ti exprimi
  ideile. De ce te codesti? Intra in ritm...
- Pentru ca primele ganduri venite au fost prea bizare si a le simplifica e... complicat!😊
- Ce-ti spune tie cuvantul?
- Uneori este un fel de ancora, un punct de pornire pentru alte cautari. Alteori se transforma
  intr-o noua amintire sau activeaza o alta de care uitasem. Insa in alte situatii, o observatie
  devine un punct de plecare catre noi conexiuni, cu sau fara o legatura aparenta cu ancora 
  mea.
- Interesant! Tocmai ai tesut un fel de plasa. Apropo, cand il reiei pe Calmy? S-au petrecut 
  atatea  evenimente de atunci, pline de observatii noi.
- M-ai lovit un pic. Vrei sa mai cresti lista de asteptare a nefacutelor?
- Nu asta era ideea. Stiu ca nu l-ai abandonat de tot. Si apropo, nu mai vorbi de vreo lista de 
  asteptare. Mai bine fa-ti o harta cu dorintele de infaptuit, observa cum anumite subiecte se 
  intrepatrund si regandeste abordarile...
- Multumesc. Mereu imi dai sfaturi bune.
- Evident. Daca nu eu, cine? Totul este sa fii in stare sa ma auzi. Ca inca mai ai pana la acel
  calm dorit. Tot e bine ca il ai pe agenda.
- Sa stii ca am observat ca imi tot scoti in cale idei noi!
- Cu practica stai mai greu, insa totusi observ o schimbare in bine.
  Adaug doar ca o observatie va genera mereu o bucla de conexiuni pe care merita sa o 
  pastrezi si sa o impletesti cu urmatoarele, asa cum faci prin proiecte. Pentru ca totul este
  conectat, fie ca observi, fie ca nu.
- Multumesc pentru dialog si pentru ajutor. Pe curand. 
  Si sa stii: calmul este primul pe lista... Ca doar prin el pot si intelege ceea ce observ...

'Este usor sa te ridici si sa 
observi. Ceea ce este dificil 
este sa te ridici si sa actionezi'.

# Fiction Monday (258) - Thoughts about 'similar'

@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (10)- editie noua Poate este un vis

Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Vero:
luna, umbra, ceas, pas, ecou, drum, tacere, lumina, piatra, apa, nor, timp.
Tabelul este gazduit de Carmen.

(Sursa - minutul ~3.50)

Merg la pas pe un drum numit timp. Este foarte ciudat, pentru ca este format dintr-un 
sistem alambicat de roti dintate, cumva similare cu cele de la un ceas clasic.
Se rotesc cand mai lent, cand mai rapid. Uneori este in jurul meu doar tacere, alteori
apare un fel de ecou ciudat, cand trec peste inbinarile lor. Si chiar daca este greu de 
identificat, parca exista o umbra  a unei amintiri ce tot reapare, stimulata de sunet.
Este destul de complicat sa inaintez pe o astfel de cale aflata in permanenta miscare. 
Tin mana pe o mica piatra - medalion, un fel de purtator de noroc, gandindu-ma  totusi la o
strategie pentru a reusi sa imi mentin echilibrul. Atmosfera pare a se complica, intrand intr-o
zona cu un fel de abur ca al unui nor, ce diminueaza grav vizibilitatea, exact cand  un zgomot 
de apa se aude din ce in ce mai puternic, fara a observa sursa. Lumina se diminueaza si ea, 
ca si cum s-ar apropia noaptea, insa tot e bine ca a ramas la intensitatea celei oferite de luna.
Sper ca e doar un vis din care urmeaza sa ma trezesc. 
... Dar daca nu e asa...?


Duzina de cuvinte (9) - editie noua - Inspiratii din viata

@@@@@@@@@@

#Fiction Monday (257) - Duzina de cuvinte (9) - editie nouaInspirations from life- Inspiratii din viata

Merged  games: 
>Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' 
(discovered on Esha's  blog), with the  word prompt 'REVIVE'.
>Duzina de cuvinte - propusa de Carmen - (The Dozen words, proposed by Carmen):
vremelnicie, smaragdine, inspira, tacerile, cristalizat, iradiind, sclipit, pribegi, arhaic, 
sperantelor, aluneca, inexprimabilul.
ephemerality, emeralds-green, inspire, silences, crystallized, radiating, sparkling, 
wandering, archaic, hopes, glide, inexpressible.

As I said before, the days with administrative work inspire me in a very strange way, 
radiating ideas that no matter how much I wander through the meanders of books or the net,
I could not have. Or at least not so suddenly crystallized. It is as if the silences archaically 
present in me, or maybe the inexpressible in my body, slide to find a way out to the surface.
And it is very good that this is happening. Because who knows what unknown emotions are 
hidden. It would be desirable for me to know them too, so that I could give up hopes that there 
will not be some spark generating explosions, which I do not know if I could manage. 
We recently went to some friends, to help them install a garden sprinkler system. 
The emerald-green surfaces of the area were temporarily interrupted by some ditches, which 
were to hide the piping. 
What first struck me, were the roots of two paulownia trees located at a distance from the 
trunks that had been cut down for some time. Flexible, they looked like bundles of fibers. 
But even more interesting were the sprouts that appeared in the cut trunks, as if they were 
preparing to revive. And they did so with force. 
We must not doubt the miracles of the nature and the lessons offered so naturally...

Parca am mai spus ca zilele cu administrative ma inspira fintr-un mod foarte ciudat, iradiind 
idei pe care oricat as pribegi prin meandrele cartilor sau netului, nu le-as putea avea.
Sau cel putin nu atat de brusc cristalizat. E ca si cum tacerile prezente arhaic in mine, sau 
poate inexprimabilul din trupu-mi, aluneca pentru a-si gasi o cale de iesire la suprafata.
Si este foarte bine ca se intampla asta. Pentru ca cine mai stie ce emotii necunoscute stau 
ascunse. Ar fi de dorit sa le stiu si eu, pentru a putea da frau sperantelor ca nu se va produce 
vreun sclipit generator de explozii, pe care nu stiu daca le-as putea gestiona.
Am fost recent la niste prieteni, sa-i ajutam sa monteze un sistem de stropire a gradinii.
Suprafetele smaragdine ale zonei au fost cu vremelnicie intrerupte de niste santuri, ce urmau 
sa ascunda tubulatura. Ceea ce m-a frapat prima data au fost radacinile a doi copaci pavlovnia 
(sau paulownia) aflate la  distanta de trunchiurile taiate de ceva timp. Flexibile, aratau ca niste 
manunchiuri de fibre. Insa si mai interesant au fost lastarii aparuti in trunchiurile retezate,
ca si cum acestea se pregateau sa reinvie. Si o faceau in forta.
Nu trebuie sa ne indoim de miracolele naturii si de lectiile oferite atat de firesc...

# Fiction Monday (256) - Experimenting life

Duzina de cuvinte (8) - editie noua - O duzina incalcita

@@@@@@@@@

#Fiction Monday (256) Experimenting life Experimentand viata

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'SINK'.

'Oceanul nu poate scufunda o nava, decat 
daca intra in nava. Negativitatea nu te poate 
scufunda decat daca ajunge inauntrul tau'.

I wonder if there is any moment of the day when I don't sink in something. 
More or less metaphorically of course... 
Sometimes there are thoughts, sometimes silences or emotions. A book or a moment of 
meditation, or maybe a special music. A gaze aimed at the light of a candle, at the sky, at a 
twinkling star or even at the darkness of the night. Sinking my gaze into the center of a flower 
can be a truly special experience, following its perfect geometries. 
Such shorter moments intertwine with others, more dynamic, longer. If I add the sleep, 
I manage to add up all the hours of a day! 😊 
Each sinking generates another experience. Even if it is new or maybe just a rerun, it only 
serves to accentuate the idea of ​​life, in all its aspects. 
After all, I am here just to experience it...

'Te poti scufunda, poti pluti, 
poti inota. Este alegerea ta.'

Ma intreb daca exista vreun moment al zilei in care sa nu ma scufund in ceva.
Bineinteles mai mult sau mai putin metaforic... 
Uneori sunt ganduri, alteori taceri sau emotii. O carte sau un moment de meditatie, 
sau poate o muzica speciala. O privire atintita catre  lumina unei lumanari, catre cer, 
catre o sclipire de stea sau chiar spre bezna noptii. A-mi scufunda privirea in centrul unei 
flori, poate fi o experienta cu adevarat speciala, urmarindu-i geometriile perfecte. 
Astfel de momente mai de scurta durata, se intrepatrund cu altele, mai dinamice, mai lungi. 
Daca adaug si somnul, reusesc sa adun toate orele unei zile!😊
Fiecare scufundare genereaza o alta experienta. Chiar daca este noua sau poate doar o reluare,
aceasta nu face decat sa accentueze ideea de viata, sub toate aspectele ei.
La urma urmei, doar pentru a o experimenta sunt pe aici...

'Orice ai face azi, nu scufunda barca 
nimanui. Oceanul este suficient de larg 
pentru ca noi toti sa navigam confortabil'.

#Fiction Monday (255) - Modifying the default?


@@@@@@@@@