>The Fiction game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'THREAT'.
>Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:
algoritm, necrozate, fuziona, blestemul, pribeag, miluise, fenteaza, marfa, aiurea, clepsidrei,
efemere, strapungea.
efemere, strapungea.
 |
| 'Schimbarea nu este o amenintare, este o oportunitate. Supravietuirea nu este tinta, succesul transformator este'. |
First there were the 12 words. I would have liked to understand according to which algorithm
the artificial had mercy on us with such nonsense. But if that is not the case, the programs
in the background far from being necrotic, are more alive than I imagine and are somehow
feints? These ephemeral thoughts are a bit bizarre, but I will let them manifest, if that is how
they feel like it...😊
Then the word from the second game appeared and merging them seemed mandatory to me.
Maybe because an emotion arose that made me understand that there is a fine mesh, woven
with a thread called threat, extremely resistant. Has the curse been cast upon the world?
The chances of reaching the destination, being a wanderer through life, are dramatically
reduced if we also stumble in the threads, woven with a spirit of responsibility. I recall a
moment when something very powerful pierced the fear generated by a threat. Now I realize
that something had come from me, no matter how incredible it seemed to me at the time.
And if I analyze it well, the threat had more power in my mind and not in reality. But the
unpleasant thing is that, whatever the hourglass moment, the sensation can reappear strongly,
but in other conditions, unrelated to the original idea. Which means that the emotions are still
there, well hidden and just waiting for the moment to reactivate, through a special mechanism.
Their dissolution is a fascinating subject, worth exploring, for our physical good.
But what makes me more attentive are those threats that I am not aware of. Or if I am aware,
I can't actually see them because they are in the invisible zone. Hard to evaluate with the usual
senses. That's why I tell myself that the biggest threats are the ignorance and no thinking.
Without them, the complicated would be redefined and there are chances that we would find
solutions to our problems. Let's just believe in the possibility!
Mai intai au fost cele 12 cuvinte. As fi vrut sa inteleg conform carui algoritm artificialul ne
miluise cu o astfel de marfa aiurea. Dar daca nu este asa si programele din fundal, departe
de a fi necrozate, sunt mai vii decat imi imaginez eu si ne fenteaza cumva?
Cam bizare aceste ganduri efemere, insa le voi lasa sa se manifeste, daca asa au chef...😊
Apoi a aparut cuvantul din al doilea joc si a le fuziona mi s-a parut obligatoriu. Poate pentru
ca s-a ivit o emotie ce m-a facut sa inteleg ca exista o plasa fina, tesuta cu un fir numit
amenintare, extrem de rezistent. Blestemul a fost aruncat peste lume?
Sansele de a ajunge la destinatie, fiind pribeag prin viata, se reduc dramatic daca ne mai
si impiedicam in itele tesute cu spirit de raspundere. Readuc in memorie un moment in care
ceva foarte puternic strapungea frica generata de o amenintare. Acum realizez ca acel ceva
izvorase din mine, oricat de incredibil mi se paruse atunci. Si daca stau bine sa analizez,
amenintarea avusese mai multa putere in mintea mea si nu in realitate.
Insa neplacut este ca, oricare ar fi momentul clepsidrei, senzatia poate reaparea puternic,
in alte conditii, fara legatura cu ideea originara. Ceea ce inseamna ca emotiile inca sunt
acolo, bine ascunse si doar asteapta momentul sa se reactiveze, printr-un mecanism special.
Dizolvarea lor este un subiect fascinant, ce merita explorat, spre binele nostru fizic.
Insa ceea ce ma face sa fiu mai atenta, sunt acele amenintari de care nu am habar.
Sau daca am habar, nu le pot vedea efectiv, pentru ca sunt in zona invizibilului.
Greu de evaluat cu simturile obisnuite. De aceea imi spun ca cele mai mari amenintari
sunt necunoasterea si negandirea. Fara ele complicatul ar fi redefinit si cresc sansele sa
gasim solutii la problemele noastre. Doar sa credem in posibilitate!
the artificial had mercy on us with such nonsense. But if that is not the case, the programs
in the background far from being necrotic, are more alive than I imagine and are somehow
feints? These ephemeral thoughts are a bit bizarre, but I will let them manifest, if that is how
they feel like it...😊
Then the word from the second game appeared and merging them seemed mandatory to me.
Maybe because an emotion arose that made me understand that there is a fine mesh, woven
with a thread called threat, extremely resistant. Has the curse been cast upon the world?
The chances of reaching the destination, being a wanderer through life, are dramatically
reduced if we also stumble in the threads, woven with a spirit of responsibility. I recall a
moment when something very powerful pierced the fear generated by a threat. Now I realize
that something had come from me, no matter how incredible it seemed to me at the time.
And if I analyze it well, the threat had more power in my mind and not in reality. But the
unpleasant thing is that, whatever the hourglass moment, the sensation can reappear strongly,
but in other conditions, unrelated to the original idea. Which means that the emotions are still
there, well hidden and just waiting for the moment to reactivate, through a special mechanism.
Their dissolution is a fascinating subject, worth exploring, for our physical good.
But what makes me more attentive are those threats that I am not aware of. Or if I am aware,
I can't actually see them because they are in the invisible zone. Hard to evaluate with the usual
senses. That's why I tell myself that the biggest threats are the ignorance and no thinking.
Without them, the complicated would be redefined and there are chances that we would find
solutions to our problems. Let's just believe in the possibility!
 |
| A naive way to stop the time! O modalitate naiva de a opri tipul... |
Mai intai au fost cele 12 cuvinte. As fi vrut sa inteleg conform carui algoritm artificialul ne
miluise cu o astfel de marfa aiurea. Dar daca nu este asa si programele din fundal, departe
de a fi necrozate, sunt mai vii decat imi imaginez eu si ne fenteaza cumva?
Cam bizare aceste ganduri efemere, insa le voi lasa sa se manifeste, daca asa au chef...😊
Apoi a aparut cuvantul din al doilea joc si a le fuziona mi s-a parut obligatoriu. Poate pentru
ca s-a ivit o emotie ce m-a facut sa inteleg ca exista o plasa fina, tesuta cu un fir numit
amenintare, extrem de rezistent. Blestemul a fost aruncat peste lume?
Sansele de a ajunge la destinatie, fiind pribeag prin viata, se reduc dramatic daca ne mai
si impiedicam in itele tesute cu spirit de raspundere. Readuc in memorie un moment in care
ceva foarte puternic strapungea frica generata de o amenintare. Acum realizez ca acel ceva
izvorase din mine, oricat de incredibil mi se paruse atunci. Si daca stau bine sa analizez,
amenintarea avusese mai multa putere in mintea mea si nu in realitate.
Insa neplacut este ca, oricare ar fi momentul clepsidrei, senzatia poate reaparea puternic,
in alte conditii, fara legatura cu ideea originara. Ceea ce inseamna ca emotiile inca sunt
acolo, bine ascunse si doar asteapta momentul sa se reactiveze, printr-un mecanism special.
Dizolvarea lor este un subiect fascinant, ce merita explorat, spre binele nostru fizic.
Insa ceea ce ma face sa fiu mai atenta, sunt acele amenintari de care nu am habar.
Sau daca am habar, nu le pot vedea efectiv, pentru ca sunt in zona invizibilului.
Greu de evaluat cu simturile obisnuite. De aceea imi spun ca cele mai mari amenintari
sunt necunoasterea si negandirea. Fara ele complicatul ar fi redefinit si cresc sansele sa
gasim solutii la problemele noastre. Doar sa credem in posibilitate!
 |
| 'Dusmanul nu te-ar ataca daca ceva valoros nu ar fi in interiorul tau. Hotii nu sparg case pustii. Ai un scop.' |
 |
| 'Cel mai mare dusman al tau nu-ti poate face la fel de mult rau ca propriile ganduri nepazite.' |
#Fiction Monday (260) - The experiments around us
Duzina de cuvinte (11) - editie noua - O reluare
@@@@@@@@@
Îmi place cum ai fuzionat 😊 cele două jocuri şi cuvintele!
RăspundețiȘtergereCât despre cea mai mare ameninţare, după părerea mea asta e ghinionul, care poate da peste cap cele mai bine gândite planuri şi cele mai bune strategii puse la punct în perfectă cunoştinţă de cauză. 😝
Eu îţi doresc să poţi fuziona mereu tot ce vrei şi să te ocolească întotdeauna ghinionul! ❤️😘
De ani buni nu ma mai gandesc la ghinion. Sa nu crezi ca planurile mele sunt perfecte, nici pomeneala.😊 Au suficiente fisuri. Doar ca raportarea mea la evenimente s-a modificat dramatic. De cand am observat ca aceste 'ghinioane' fie le provocasem chiar eu printr-un lant de actiuni ce duceau la ele, fie au generat schimbari benefice in cele din urma. Asa ca... asta e. Nu ma mai gandesc la asa ceva.
ȘtergereMa amuza fuzionarea jocurilor. Mai putin MFC-ul, ce face nota separata....😊
Zile frumoase si armonioase, draga Vero!❤️😘
We may already be at our destination, we just don't know where the exit to the lobby is!
RăspundețiȘtergereSometimes I have the feeling that I am in a labyrinth...
ȘtergereSo the exit is very well hidden...
A fine week, Terry.
Așa grea cum a fost duzina aceasta, pentru tine a avut doar unsprezece cuvinte. „Fuziona” era deja integrat în textul tău.
RăspundețiȘtergereCunoașterea și gândirea sunt importante, dar dezinformarea le poate nega. Dacă pornești de la premise eronate, de la informații neadevărate, nu poți trage conluzii valide. Așa că, după mine, una dintre amenințările notabile e dezinformarea.
Complicat cu dezinformarile, poate de aceea tot imi spun ca a-mi ascuti intuitia este si mai important. Pentru ca oricum este complicat sa avem date de intrare permanent corecte. Aproape imposibil, cel putin pe palierul meu. Asa ca un alt fitru se impune. Pot adauga si importanta simtului de observatie, ce poate aduce completari tabloului general, prin conexiunile aparute. Sunt lucruri vitale la care trebuie sa fim atenti.
ȘtergereMultumesc pentru joc, draga Carmen. Zile inspirate!❤️😘
Es cierto lo que comentas, "que las mayores amenazas son la ignorancia y la falta de pensamiento.
RăspundețiȘtergereSin ellas, lo complejo se redefiniría y habría posibilidades de que encontráramos soluciones a nuestros problemas. ¡Solo hay que creer en la posibilidad!"
Y también:
"Tu peor enemigo no puede hacerte tanto daño como tus propios pensamientos descontrolados."
Y por último, y con vuestro permiso, la suerte, ni buena ni mala, existe.
A lo bueno que llega se le llama buena suerte. Y a lo desagradable, mala suerte.
Cuando en realidad ambas situaciones no son más que tramos de un camino, la vida, que debemos recorrer... Aprender, evolucionar, vivir en paz!
Abrazos, a ambas.
Thank you, Ernesto for sharing these thoughts. I can't remember when I started to see in another key the idea of luck and bad luck. And when I saw them through the veil of lessons and evolution, many things had been changed in a good way, because I understood that everything has a meaning and the key of understanding is in myself.
ȘtergereAll the best to you!