Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'QUEST''.
'Marea cautare a vietii a fost intotdeauna descoperirea adevarului'
I have spoken so often about goals and quests that now, when I actually have to write about these ideas, a vast void seems to have opened up. I have no idea why. Perhaps it is that wonderful pause when useless thoughts have ceased. Where did they go, I wonder? I enjoy this stillness that arrived suddenly, without me even seeking it. Ah, of course - I knew this all along. When I search for something, it implies I do not possess that thing. In other words, I am broadcasting the frequency of lack. And so, according to the theory, I will attract the lack. The conclusion I can draw is that, once a goal is set - whatever it may be - I should feel as though I have already achieved it, experience the joy of that accomplishment and then simply surrender to the flow of reality. At first, this approach struck me as surprising, yet it was perfectly logical when viewed in relation to other aspects: on one hand, our brain, which makes no distinction between reality and imagination and on the other, our own subconscious, which does not differentiate between past and future. (Neuroscience discoveries are fascinating...) From this, one can draw many conclusions about how we can evolve along our respective paths. Bearing these ideas in mind, the most intriguing possibility would be to actually experience the emotion of recalling of a future quest. I interpret this as a preamble to any desire to achieve a goal we might set for ourselves... It is the most extraordinary experiment we could possibly undertake...
'Cu totii suntem in cautarea unor raspunsuri, incercand sa invatam lectiile vietii'.
Am vorbit de atatea ori despre tinte si cautari, incat acum, cand am de scris chiar despre aceste idei, parca s-a format un imens gol. Habar nu am de ce. Poate ca este acea pauza minunata cand gandurile inutile s-au oprit. Oare unde s-au dus? Imi place linistea asta, venita brusc, fara sa o mai caut. Aaaa, doar stiam asta. Atunci cand caut ceva, inseamna ca nu am acel ceva. Adica emit o frecventa a lipsei. Si atunci, conform teoriei, voi atrage lipsa. Concluzia pe care o pot formula este ca, odata stabilita tinta, oricare ar fi ea, este sa ma simt ca si cum deja as fi atins-o, sa simt bucuria realizarii ei si apoi sa ma las in voia fluxului realitatii. Abordarea asta mi s-a parut initial surprinzatoare, insa era perfect logica prin corelarea cu alte aspecte: pe de o parte creierul nostru, care nu face diferenta intre realitate si imaginatie si pe de alta parte propriul subconstient care nu face diferenta intre trecut si viitor. (Interesante descoperirile neurostiintei...) De aici se pot trage multe concluzii privitor la cum putem evolua pe drumurile noastre. Tinand cont de aceste idei, cel mai interesant ar fi sa reusim sa traim emotia amintirii unei viitoare cautari. Interpretez asta ca preambul al oricarei dorinte de realizare a unei tinte pe care ne-am propune-o... Este cel mai fabulos experiment pe care l-am putea face...
'Cea mai importanta misiune in viata este aceea de a-ti atinge potentialul'.
Bratara cu chihlimbar si catifea, intr-o sedinta foto speciala!
Mereu mi-a placut sa merg pe bordura ce margineste un trotuar, sau pe liniile albe ale strazilor, daca era posibil.😊 Nu mi-am inteles vreodata acest obicei. Poate erau niste ecouri pe care le trimitea corpul, pentru a ma obliga sa invat ceea ce inseamna echilibrul. Pe masura ce anii s-au insirat pe sarma vietii, am ajuns si in niste momente cand niciun fard sau vreo masca nu mai puteau optura lipsa lui. Ideea era departe de a fi simpla. Pentru ca echilibrul nu-l gasesti de cumparat, sau la vreun amanet special. Am constatat ca pot pendula intre incredibil de multe subiecte pentru a-l intelege, simti, practica. Cat de corect ma misc intre scrum si inghet pentru a-l crea, este discutabil si nu prea imi iese daca ma uit la unghii.😃 Insa am ajuns la concluzia ca de la echilibru porneste totul si aceasta idee am transformat-o intr-un fel de ancora la care ma raportez in ceea ce fac...
Pentru aceste cuvinte mai scriu un text, care NU imi apartine. Jumatatea mea a avut chef sa se joace si el cu aceste cuvinte:
Umbland asa hai-hui pe strazile din oras, ma opresc brusc pe trotuar, in fata unei case de amanet. O parte a ferestrei era acoperita de o perdea groasa de catifea. Dau sa intru si, nu stiu cum se face, ca ma impiedic de o sarma ce iesea din caldaram. Mai-mai sa cad. Dar simt o mana viguroasa care ma prinde. Intorc capul si vad o fata plina de fard, ce parea ca o masca. Mana care inca ma tinea avea unghii vopsite intr-o culoare ce parea de chihlimbar. Multumindu-i, am privit mai bine fata persoanei si am constatat ca era intr-adevar o masca, pentru ca, am aflat mai tarziu, se trata dupa un accident, care-i facuse o parte a obrazului scrum, sau pe aproape. M-a condus in pravalie, el fiind proprietarul, intrebandu-ma ce m-ar interesa. Am inceput prin a-i spune ca ma interesa acea pendula, pe care o vazusem prin fereastra. Pendula functiona, iar sunetul ei imi trezea ecouri din copilarie, din vremea cand totul parea ca este posibil pentru mintea copilului de atunci, in ciuda faptului ca totul era cuprins de un inghet generalizat.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'REWRITE''.
'Fiecare rasarit este o sansa sa iti rescrii povestea - ce vei scrie azi?'
When I was preparing for exams, my method was to rewrite my lectures, as synthetically as possible. I shuddered at the sight of a stack of pages I had to go through, but I would quickly relax by summarizing them. It didn't matter where I started from, I aimed to reach only a few pages written in small letters and underlined with all kinds of colors. This meant that I had read, understood what I had read and thus could render the summary - the essence of the subjects. The colors brought some additional, visual nuances. Sometimes I would recall the color and then the idea. 😊 This method, if I can call it that, I patented at the beginning of the 5th grade. I had found that just leafing through my math notebook was not the best way to remember. I took a thesis notebook and started my first exercise of synthesizing the concepts. It was fabulous that during the break before the first math class, a colleague saw the notebook and leafed through it curiously. Nothing important so far. But when the class started, the colleague told the teacher about my notebook, probably curious to see his reaction. He actually looked carefully at the few pages and to my surprise, not only he appreciated what I had done, but he also gave me the maximum grade for the idea. That was the moment that confirmed the usefulness of the 'method'. Sometimes I think about how strongly a child's brain is impregnated with an emotion that it then carries for its entire life. Rewriting a text is just an exercise in will, imagination or utility. However, if I talk about the past, I have only seen it rewritten in books and movies. In real life, the important things are the choices we make in such a way that we do not regret our decisions. And this is a true art that we deserve to learn to master, in order to continue our journey safely, towards a future as close as possible to the one we imagine! What is surprising, not to say worrying, is when discoveries appear that are validated by evidence, but which do not rewrite the textbooks in a reasonable time and are not too visible, so the erroneous information continue to be perpetuated, as does the damage generated by them. But rewriting our own subconscious programs, which create certain limitations for us, I believe is the most important step to shake off constraints and be able to move freely!
'Nu poti iti rescrie trecutul, dar poti lua o coala curata de hartie si sa iti scrii viitorul'.
Cand ma pregateam de examene, metoda mea era sa imi rescriu cursurile, cat mai sintetic cu putinta. Ma infioram vazand o gramada de pagini ce trebuiau parcurse, insa ma detensionam rapid facand rezumatul lor. Nu conta de la cat porneam, imi propuneam sa ajung doar la cateva pagini scrise marunt si subliniate cu tot felul de culori. Asta insemna ca am citit, am inteles ceea ce am citit si astfel puteam reda rezumatul - esenta subiectelor. Culorile aduceau cateva nuante suplimentare, vizuale. Uneori imi readuceam in memorie culoarea si apoi ideea.😊 Metoda asta, daca ii pot spune asa, am brevetat-o la inceputul clasei a 5-a. Constatasem ca doar rasfoitul caietului de mate nu e cea mai buna varianta de reamintire. Am luat un caiet de teza si mi-am inceput primul exercitiu de sinteza a notiunilor. Fabulos a fost ca in pauza dinaintea primei ore de matematica un coleg a vazut caietul si l-a rasfoit curios. Pana aici nimic important. Insa cand a inceput ora, colegul i-a spus profesorului de caietelul meu, probabil curios sa ii vada reactia. Acesta chiar s-a uitat atent la cele cateva pagini si spre surpriza mea, nu numai ca a apreciat de facusem, dar mi-a dat si nota maxima pentru idee. Acela a fost momentul care mi-a confirmat utilitatea 'metodei'. Uneori ma gandesc cat de puternic se impregneaza creierul unui copil cu o emotie pe care o poarta apoi intreaga viata. A rescrie un text este doar un exercitiu de vointa, imaginatie sau utilitate. Daca vorbesc insa despre trecut, pe acesta l-am vazut rescris doar in carti si filme. In viata reala importante sunt alegerile pe care le facem in asa fel incat sa nu ne regretam deciziile. Iar asta este o adevarata arta pe care merita sa invatam sa o stapanim, pentru a ne continua calatoria in siguranta, spre un viitor cat mai aproape de cel imaginat! Ceea ce insa este surprinzator, ca sa nu spun ingrijorator, este atunci cand apar descoperiri care sunt validate prin dovezi, dar care nu rescriu manualele intr-un timp rezonabil si nici nu sunt prea la vedere, asa ca informatiile eronate continua sa se perpetueze, ca si daunele generate de acestea. Insa rescrierea propriilor programe din subconstient, care ne creeaza anumite limitari, cred ca este cel mai important pas pentru a ne scutura de constrangeri si a ne putea misca liber!
'Fiecare noua zi este o oportunitate sa-ti rescrii povestea, sa pictezi culori vibrante pe panza vietii tale'.
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaidasi acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre. Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Am ales acest nume sub trei impulsuri: postarea Zinei din jocul trecut, o carte unde am descoperit chiar primul citat al seriei si evident celebra Cartea junglei. .
'Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic medicament folosit de omenire.'
'Prefer întotdeauna să cred ce e mai bun despre toată lumea, mă scutește de atâtea probleme.'
'Nu există păcat atât de mare ca ignoranța. Ține minte asta.'
'Nu te uita niciodata inapoi, altfel vei cadea pe scari'.
Celebra poezie 'Daca':
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi. De poţi visa, dar fără să te robeşti visării De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel, De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării Succesul şi dezastrul primindu-le la fel, De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine, Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut. De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut, Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel, Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă. De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
T e poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă Pentru că doar dreptatea e călăuza ta, Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom, Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate, Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
'Dintre toti mincinosii din lume, uneori cei mai rai sunt propriile tale temeri'.
'Cine esti este ceea ce te face special. Nu te schimba pentru nimeni. Ce ne asteapta va fi mereu un mister. Nu-ti fie frica sa explorezi. Cand viata te doboara, tu te ridici mai puternic. Unde trebuie sa iei decizii, alege varianta pe care nu o vei regreta. De ce se intampla lucrurile nu vom sti niciodata. Ia-o cu calm si mergi mai departe.
'Avem 40 de milioane de motive pentru esec, dar nicio singura scuza'.