#Fiction Monday (268) The emotion of recalling Emotia rememorarii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'QUEST''.

'Marea cautare a vietii a fost 
intotdeauna descoperirea adevarului'

I have spoken so often about goals and quests that now, when I actually have to write about 
these ideas, a vast void seems to have opened up. I have no idea why. Perhaps it is that 
wonderful pause when useless thoughts have ceased. Where did they go, I wonder? 
I enjoy this stillness that arrived suddenly, without me even seeking it.  Ah, of course - I knew 
this all along. When I search for something, it implies I do not possess that thing. 
In other words, I am broadcasting the frequency of lack. And so, according to the theory, I will 
attract the lack. The conclusion I can draw is that, once a goal is set - whatever it may be -
I should feel as though I have already achieved it, experience the joy of that accomplishment 
and then simply surrender to the flow of reality. 
At first, this approach struck me as surprising, yet it was perfectly logical when viewed in 
relation to other aspects: on one hand, our brain, which makes no distinction between reality 
and imagination and on the other, our own subconscious, which does not differentiate 
between past and future. (Neuroscience discoveries are fascinating...) 
From this, one can draw many conclusions about how we can evolve along our respective 
paths. Bearing these ideas in mind, the most intriguing possibility would be to actually 
experience the emotion of recalling of a future quest. I interpret this as a preamble to any 
desire to achieve a goal we might set for ourselves... 
It is the most extraordinary experiment we could possibly undertake...

'Cu totii suntem in cautarea unor raspunsuri,
incercand sa invatam lectiile vietii'.

Am vorbit de atatea ori despre tinte si cautari, incat acum, cand am de scris chiar
despre aceste idei, parca s-a format un imens gol. Habar nu am de ce. Poate ca este 
acea pauza minunata cand gandurile inutile s-au oprit. Oare unde s-au dus? Imi place
linistea asta, venita brusc, fara sa o mai caut. Aaaa, doar stiam asta. Atunci cand caut 
ceva, inseamna ca nu am acel ceva. Adica emit o frecventa a lipsei. Si atunci, conform
teoriei, voi atrage lipsa. Concluzia pe care o pot formula este ca, odata stabilita tinta, 
oricare ar fi ea, este sa ma simt ca si cum deja as fi atins-o, sa simt bucuria 
realizarii ei si apoi sa ma las in voia fluxului realitatii. Abordarea asta mi s-a parut initial
surprinzatoare, insa era perfect logica prin corelarea cu alte aspecte: pe de o parte creierul 
nostru, care nu face diferenta intre realitate si imaginatie si pe de alta parte propriul 
subconstient care nu face diferenta intre trecut si viitor. 
(Interesante descoperirile neurostiintei...)
De aici se pot trage multe concluzii privitor la cum putem evolua pe drumurile noastre.
Tinand cont de aceste idei, cel mai interesant ar fi sa reusim sa traim emotia amintirii unei 
viitoare cautari. Interpretez asta ca preambul al oricarei dorinte de realizare  a unei tinte 
pe care ne-am propune-o... Este cel mai fabulos experiment pe care l-am putea face...

'Cea mai importanta misiune in viata 
este aceea de a-ti atinge  potentialul'.

#Fiction Monday (267) - A memory and the chance to rewrite.

#Fiction Monday (221) - A complicated target!


@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (17)- editie noua 12 cuvinte si doua povesti

Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
amanet, catifea, pendula, scrum, unghii, chihlimbar, fard, trotuar, ecouri, sarma, masca, inghet.

Bratara cu chihlimbar si catifea, 
intr-o sedinta foto speciala!

Mereu mi-a placut sa merg pe bordura ce margineste un trotuar, sau pe liniile albe ale strazilor,
daca era posibil.😊 Nu mi-am inteles vreodata acest obicei. Poate erau niste ecouri pe care le
trimitea corpul, pentru a ma obliga sa invat ceea ce inseamna echilibrul.
Pe masura ce anii s-au insirat pe sarma vietii, am ajuns si in niste momente cand niciun fard 
sau vreo masca  nu mai puteau optura lipsa lui. Ideea era departe de a fi simpla. Pentru ca 
echilibrul nu-l gasesti de cumparat, sau la vreun amanet special. Am constatat ca pot pendula 
intre incredibil de multe subiecte pentru a-l intelege, simti, practica. Cat de corect ma misc 
intre scrum si inghet pentru a-l crea, este discutabil si nu prea imi iese daca ma uit la unghii.😃
Insa am ajuns la concluzia ca de la echilibru porneste totul si aceasta idee am transformat-o 
intr-un fel de ancora la care ma raportez in ceea ce fac...
   

Pentru aceste cuvinte mai scriu un text, care NU imi apartine. Jumatatea mea a avut chef 
sa se joace si el cu aceste cuvinte:

Umbland asa hai-hui pe strazile din oras, ma opresc brusc pe trotuar, in fata unei case
de amanet. O parte a ferestrei era acoperita de o perdea groasa de catifea.
Dau sa intru si, nu stiu cum se face, ca ma impiedic de o sarma ce iesea din caldaram.
Mai-mai sa cad. Dar simt o mana viguroasa care ma prinde. Intorc capul si vad o fata
plina de fard, ce parea ca o masca. Mana care inca ma tinea avea unghii vopsite intr-o 
culoare ce parea de chihlimbar. Multumindu-i, am privit mai bine fata persoanei si am
constatat ca era intr-adevar o masca, pentru ca, am aflat mai tarziu, se trata dupa un 
accident, care-i facuse  o parte a obrazului scrum, sau pe aproape.
M-a condus in pravalie, el fiind proprietarul, intrebandu-ma ce m-ar interesa.
Am inceput prin a-i spune ca ma interesa acea pendula, pe care o vazusem prin
fereastra.  Pendula functiona, iar sunetul ei imi trezea ecouri din copilarie, din 
vremea cand totul parea ca este posibil pentru mintea copilului de atunci, in ciuda 
faptului ca totul era cuprins de un inghet generalizat.


Duzina de cuvinte (16) - editie noua - Cand Universul conspira


@@@@@@@@@

 

Miercurea fara cuvinte (504) "Lumina, culoare si geometrie" - "Light, color and geometry"

Jocul de miercuri este din nou  gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW pe urmatoarele bloguri:
'Comedy-plus', 'My Holidays photos', 'RamblinwithAm',  
Brianshome', 'Jaipur Gardening',  'Catsynth'.

(Sursa - Street photos by Christianto Kumoro)

Happy WW!

MFC (503)

@@@@@@@@@

#Fiction Monday (267) A memory and the chance to rewrite O amintire si sansa rescrierii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'REWRITE''.

'Fiecare rasarit este o sansa sa iti 
rescrii povestea - ce vei scrie azi?'

When I was preparing for exams, my method was to rewrite my lectures, as synthetically as 
possible. I shuddered at the sight of a stack of pages I had to go through, but I would quickly 
relax by summarizing them. It didn't matter where I started from, I aimed to reach only a few 
pages written in small letters and underlined with all kinds of colors. This meant that I had 
read, understood what I had read and thus could render the summary - the essence of the 
subjects. The colors brought some additional, visual nuances. Sometimes I would recall the 
color and then the idea. 😊 
This method, if I can call it that, I patented at the beginning of the 5th grade. 
I had found that just leafing through my math notebook was not the best way to remember. 
I took a thesis notebook and started my first exercise of synthesizing the concepts. 
It was fabulous that during the break before the first math class, a colleague saw the notebook 
and leafed through it curiously. Nothing important so far. But when the class started, the 
colleague told the teacher about my notebook, probably curious to see his reaction. 
He actually looked carefully at the few pages and to my surprise, not only  he appreciated 
what I had done, but he also gave me the maximum grade for the idea. 
That was the moment that confirmed the usefulness of the 'method'. 
Sometimes I think about how strongly a child's brain is impregnated with an emotion 
that it then carries for its entire life. 
Rewriting a text is just an exercise in will, imagination or utility. 
However, if I talk about the past, I have only seen it rewritten in books and movies. 
In real life, the important things are the choices we make in such a way that we do not regret 
our decisions. And this is a true art that we deserve to learn to master, in order to continue 
our journey safely, towards a future as close as possible to the one we imagine! 
What is surprising, not to say worrying, is when discoveries appear that are validated by 
evidence, but which do not rewrite the textbooks in a reasonable time and are not too visible, 
so the erroneous information continue to be perpetuated, as does the damage generated 
by them. But rewriting our own subconscious programs, which create certain limitations 
for us, I believe is the most important step to shake off constraints and be able to move freely!

'Nu poti  iti rescrie trecutul, dar poti lua o
coala curata de hartie si sa iti scrii viitorul'.

Cand ma pregateam de examene, metoda mea era sa imi rescriu cursurile, cat mai sintetic cu
putinta. Ma infioram vazand o gramada de pagini ce trebuiau parcurse, insa ma detensionam 
rapid facand rezumatul lor. Nu conta de la cat porneam, imi propuneam sa ajung doar la cateva
pagini scrise marunt si subliniate cu tot felul de culori. Asta insemna ca am citit, am inteles 
ceea ce am citit si astfel puteam reda rezumatul - esenta subiectelor. Culorile aduceau cateva
nuante suplimentare, vizuale. Uneori imi readuceam in memorie culoarea si apoi ideea.😊 
Metoda asta, daca ii pot spune asa, am brevetat-o la inceputul clasei a 5-a.
Constatasem ca doar rasfoitul caietului  de mate nu e cea mai buna varianta de reamintire.
Am luat un caiet de teza si mi-am inceput primul exercitiu de sinteza a notiunilor. Fabulos 
a fost ca in pauza dinaintea primei ore de matematica un coleg a vazut caietul si l-a rasfoit
curios. Pana aici nimic important. Insa cand a inceput ora, colegul i-a spus profesorului
de caietelul meu, probabil curios sa ii vada reactia. Acesta chiar s-a uitat atent la cele cateva
pagini si spre surpriza mea, nu numai ca a apreciat de facusem, dar mi-a dat si nota 
maxima pentru idee. Acela a fost momentul care mi-a confirmat utilitatea 'metodei'. 
Uneori ma gandesc cat de puternic se impregneaza creierul unui copil cu o emotie pe 
care o poarta apoi intreaga viata.
A rescrie un text este doar un exercitiu de vointa, imaginatie sau utilitate.
Daca vorbesc insa despre trecut, pe acesta l-am vazut  rescris doar in carti si filme. In viata
reala importante sunt alegerile pe care le facem in asa fel incat sa nu ne regretam deciziile.
Iar asta este o adevarata arta pe care merita sa invatam sa o stapanim, pentru a ne continua
calatoria in siguranta, spre un viitor cat mai aproape de cel imaginat!
Ceea ce insa este surprinzator, ca sa nu spun ingrijorator, este atunci cand apar descoperiri
care sunt validate prin dovezi, dar care nu rescriu manualele intr-un timp rezonabil si nici nu 
sunt prea la vedere, asa ca informatiile eronate continua sa se perpetueze, ca si daunele 
generate de acestea. 
Insa rescrierea propriilor programe din subconstient,  care ne creeaza anumite limitari, cred 
ca este cel mai important pas pentru a ne scutura de constrangeri si a ne putea misca liber!

'Fiecare noua zi este o oportunitate sa-ti rescrii 
povestea, sa pictezi culori vibrante pe panza vietii tale'.

#Fiction Monday (266) - A loop of returning

@@@@@@@@@

Miercurea fara cuvinte (503) Povesti florale - Floral stories

Jocul de miercuri este din nou  gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW pe urmatoarele bloguri:
'Comedy-plus', 'My Holidays photos', 'RamblinwithAm',  
Brianshome', 'Jaipur Gardening',  'Catsynth'.

(Sursa - When flowers become landscapes)

Happy WW!

MFC (502)

@@@@@@@@@

Citate favorite (199) - Rudyard Kipling si gandurile lui

Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit de Zinnaida si acum a venit randul meu 
sa-l preiau. Participarea consta in redarea  unor citate preferate din lecturile noastre.
Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei
pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o!   (Tabelul este la finalul postarii.)

Am ales acest nume sub trei impulsuri: postarea Zinei din jocul trecut, o carte unde
am descoperit chiar primul citat al seriei si evident celebra Cartea junglei.
.

'Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic 
medicament folosit de omenire.'

'Prefer întotdeauna să cred ce e mai bun despre 
toată lumea, mă scutește de atâtea probleme.'

'Nu există păcat atât de mare ca ignoranța. 
Ține minte asta.'

'Nu te uita niciodata inapoi, altfel vei cadea  pe scari'.

Celebra poezie 'Daca':

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău 
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, 
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău 
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine 
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea 
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi 
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea 
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi. 
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării 
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel, 
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării 
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel, 
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine 
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, 
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine, 
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut. 
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere 
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut, 
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere 
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput 
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit 
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă 
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel, 
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă. 
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă, T
e poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa 
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă 
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta, 
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, 
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom, 
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate, 
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !

Alte poezii si proza ale lui Rudyart Kipling.

'Dintre toti mincinosii din lume, uneori 
cei mai rai sunt propriile tale temeri'.

'Cine esti este ceea ce te face special. Nu te schimba pentru nimeni.
Ce ne asteapta va fi mereu un mister. Nu-ti fie frica sa explorezi.
Cand viata te doboara, tu te ridici mai puternic.
Unde trebuie sa iei decizii, alege varianta pe care nu o vei regreta.
De ce se intampla lucrurile nu vom sti niciodata. Ia-o cu calm si mergi mai departe.

'Avem 40 de milioane de motive pentru 
esec, dar nicio singura scuza'.

Citate favorite (198) - Despre piramide, cu dragoste

@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (16)- editie noua Jurnalul unui acum (28) - Cand Universul conspira...

Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
Duzina 1:  amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, 
umbra, colinda, tacere.
Duzina 2: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit, 
troncaneala, flecustet, maimutaresc.   
Duzina 3: fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.

O candela si efectele ei!

M-am trezit exact in momentul in care un gand zbantuit a trecut fandosit si tantos peste 
rand si a facut buf...! 
Nu putea sa ma lase la nesfarsit in tacere. Trebuia sa actioneze, ca altfel ramaneam 
intr-un fel de plutire si neliniste. Asa ca a lasat deoparte troncaneala si a luat initiativa sa imi 
sugereze ca iarasi tesatura cuvintelor sa o impletesc cu un jurnal, ca poate tine si de data 
asta... Am mai stat un picut, cu fata in sus, urmarind cifrele ceasului pe tavan. Din fericire 
este silentios, fara niciun tic-tac! Ca sa ma trezesc bine, am inceput sa imi maimutaresc 
fizionomia, asa cum vazusem intr-un filmulet. Imi place sa aplic ce se poate, pe cat posibil 
fara vreo risipire a ideilor utile. Ca ar fi pacat ca dupa o colinda prin spatiul virtual si dupa 
ce le pun pe masa blogului, sa nu experimentez cate ceva, eliminand vreo umbra de indoiala 
privind efectele. Doar perseverenta e musai a fi continua, pentru a putea trage concluzii.  
Am inceput sa nu mai am dubii privind utilul, chiar daca este dificil de explicat. Poate e o 
stare vesela, sau ca atunci cand tresari vazand o noutate sau o reconfirmare a unui 
flecustet de care ai uitat ca l-ai considerat la un moment dat important.
Sau poate e acea senzatie, ce se prelinge cu un fel de fosnet de catifea, pe care il auzi 
doar daca taci in tine, asteptand un semn...
Ideea oferita atat de inedit m-a entuziasmat instant, asa ca am continuat matinala linistita, cu 
observarea cerului. Ca inca este vara si se lumineaza repede. Era predominant albastru, asa 
ca orice pasare se vedea perfect si ii puteam urmari piruetele elegante in pregatirea poate a 
zborului din toamna. 

Insa la un moment dat au aparut cativa nori mai aparte. Pe blogul lui Vero se vad mult mai
bine. Mi s-a parut interesant ca i-am vazut exact in aceeasi zi. Si pareau cumva feliati, o 
geometrie inedita si parca desenata de o mana nevazuta.

Nu puteau sa lipseasca cateva efecte pe care le-am pus in rama, profitand de cuvant, 
insa nu neaparat din cauza asta. Am realizat cam putine efecte in ultima vreme si asta 
pentru ca am interpretat gresit programul utilizat pana acum. O privire superficiala 
sufla impresia ca ar tebui sa fac un download, insa nu era necesar pentru meniurile
obisnuite pe care le foloseam. Am rasuflat usurata ca ma pot juca in continuare, realizand
diferite imagini si copii dupa ele, ca baza pentru alte posibile proiecte. Insa in paralel a 
sclipit o noua idee: superficialul ca amurg al gandirii. Cam bizara conexiunea, poate usor 
fortata, haraia chiar un pic, insa o las aici, ca poate merita reluata cu vreo alta ocazie.
Oricum pana una alta, celebrul net imi da la schimb pentru pampalau, ceva ce cautam: 
o planta numita papalau, sau floarea lampion! 😊 Acum nu mai uit!

Sursa

Adaug hodoronc-tronc ca o muratura nu am mai mancat cam de multisor, insa nici nu am
prea vazut tablouri cu un astfel de subiect. Dar totusi exista! 
Si recunosc spasit ca o soseta pictata chiar in stil Gustav Klimt, parca nu m-ar tenta sa port. 

Moda si tendintele ei nu se prea lipesc de mine, unicitatea mi se pare mai pretioasa decat 
uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare.
Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca 
nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia. 
Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde 
l-am auzit pentru prima data pe muzicianul  Adrian Petrescu.

  Seara pe deal - Adrian Petrescu, oboi

Si pentru ca am ajuns totusi sa incastrez toate cuvintele, acum mai adaug doar ca aceasta 

postare va iesi in lume chiar de Ziua Limbii Romane! 

Si cu aceasta ocazie las aici o fericita  descoperire, premergatoare acestei zile:

(Evident Universul mereu conspira...  😊) 

https://limbaromana.org

Duzina de cuvinte (15) - editie noua - O fuziune bizara si neparguita

Jurnalul unui acum (27) - Pastaia cu doua boabe 

@@@@@@@@@