Floare de Colt

sâmbătă, 8 mai 2021

Jurnalul unui Acum (19) -
Revenire colorata

Au trecut mai bine de patru luni de la ultima fila de jurnal. Asa ca reiau firesc, trecand
peste anumite etape ce nu s-au dorit povestite. Recunosc insa ca am avut un impuls
datorat postarii Potecutei, asa ca ii multumesc, pentru ca sincer, imi era dor ...

Deschiderea  este cu liliac. Asteptam inflorirea lui  si a venit ca in fiecare an, cu
parfum si culori speciale:


Norii fac si ei parte din poveste, in diverse ipostaze,  zdrentuiti de alte culori
si geometrii...:

Pentru prima data am facut o poza cu o vrabie printre magnolii, iar cealalta
imagine o vad din ce in ce mai des, cu porumbei in copaci sau pe firele de
electricitate.
 
 
Si aici sunt broscute. M-a amuzat mult poza din stanga, am vazut acasa cum a
iesit!
😊

Din aceasta florala nu prea inteleg de ce anthurium-ul are doua flori diferite.
Mai studiez...
 

Acum, va rog sa nu radeti prea tare de aceasta imagine, insa mi-am spus ca poate
foloseste cuiva. Daca urmariti filmuletele pe care le mai pun, apare pe undeva
ideea. Un giumbusluc cu care se poate invarti intr-o cutie de vopsea mai veche:
cateva coliere de plastic pentru electrice, fixate pe un bat. Pus intr-o bormasina
are mai mult randament. Insa e bine sa le scufundati complet, ca sa nu
imprastiati vopseaua...!
😊

Cu ceva timp in urma cautand un programel pentru a realiza un caleidoscop, am
descoperit un soft simpatic pentru a realiza mandale. Diana l-a folosit intre timp,
eu doar m-am jucat, dar acum chiar m-am apucat serios sa experimentez:

 
 Efectele nu puteau sa lipseasca, cred ca stiati deja...


Am ales pentru inchidere aceasta imagine mai aparte, sau cel putin asa
mi s-a parut:

 Deasupra norilor este tot timpul o speranta solara!

 

 

@@@@@@@@@

                                    

                                    

 @@@@@@@@@



Jurnalul unui Acum (18)



vineri, 7 mai 2021

#Fiction Monday (32) -
Sacrifice for what? -
Pentru ce sacrificiu?

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'SACRIFICE'.

 

Dalai Lama's quote


I discovered this interesting Dalai Lama’s quote.
I suppose if such a personality felt it necessary to share it in this way, it seems
to me that it sounded like an alarm about the way people live and think.
A life centered on sacrifice? What kind of sacrifices are we really talking about?
And what kind of perspective do we have on them?
We don't really interpret in the key mentioned by the famous spiritual leader,
at least from my point of view. And what does a change of perspective on this idea really means?
The most important ‘wealth’ we have at the present moment, it’s our own life.
Only us we live it and no one else. And we are responsible for the decisions
we make. No matter how many people say this and there are many, the moment
in which we begin to really perceive it, it usually comes in a crucial one.
Why so? I have no idea! I suppose everyone has a reason!
And definitely the time comes! But it seems to me that it is worth clarifying
our ideas and perspectives when we have to sacrifice a part of our lives.
Let's do it with full knowledge of the case. Let's evaluate the possible effects.
After all, only life belongs to us, nothing else. It's worth not to forget.




Am descoperit acest citat interesant apartinand lui Dalai Lama.
Presupun ca daca o astfel de personalitate a simtit ca trebuie sa-l expuna
in felul acesta, mi se pare ca a tras un semnal de alarma privind modul cum
oamenii traiesc si gandesc.
O viata centrata pe sacrificiu? Insa despre ce fel de sacrificii vorbim de fapt?
Si ce fel de perspectiva avem asupra lor? Nu prea interpretam in cheia amintita de celebrul lider spiritual, cel putin din punctul meu de vedere.
Si ce inseamna in fond o schimbare de perspectiva privind aceasta idee?
Cea mai importanta ‘avere’ pe care o avem la dispozitie in momentul prezent, este propria viata. Doar noi ne-o traim si nimeni altcineva.
Si suntem raspunzatori pentru deciziile pe care le luam.
Oricati oameni ar enunta aceasta idee si sunt multi, momentul in care incepem sa o percepem cu adevarat, vine deobicei intr-unul de cotitura.
De ce asa? Habar nu am! Cred fiecare are cate un motiv!
Dar cu certitudine momentul soseste!
Mi se pare insa ca merita sa ne clarificam ideile si perspectivele cand e vorba
sa sacrificam ceva din viata noastra. Sa o facem in cunostinta de cauza.
Sa evaluam efectele posibile.
La urma urmei, doar viata ne apartine, nimic altceva. Merita sa nu uitam…






miercuri, 5 mai 2021

Miercurea fara cuvinte (264) -
Science - fiction in images -
Stiintifico - fantastic in imagini

Zina a preluat stafeta jocului "Miercurea fara cuvinte",  gazduit pana acum de catre 
Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Natasha Musing';
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events'
pe blogul 'Katheworsley';
pe blogul 'Brianshome';

Alegerea pentru azi au fost creatiile lui Rafal Olbinski si fictiunile lui.
The choice  for today were the Rafal Olbinski's creations and his fictions.

Sursa 1




(Sursa 2)









O zi de miercuri luminoasa!
Happy WW!

@@@@@@@@@

                                        

@@@@@@@@@



MFC (263)



luni, 3 mai 2021

#Fiction Monday (31) -
A story - O poveste

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'SERENE'.

 

I want to share with you the 'Story of the four candles'. I do not know the author,
but it's the kind of ancient writing with the only purpose of spreading inspiration
to the next generations. I tried a short translation, after the text received on my phone:

There were four lighted candles.
The first one said: I am the Serenity. People forgot that I can be part of their life.
And finally the candle went out.
The second candle said: I am the Faith. People say that they can live without me.
So it's no point to burn anymore. And the candle went out also.
The third one said: I am Love. I do not have the power to burn anymore. People
put me away, like something without value. Sometimes they forget to love the
closest people in their lives. A gentle breeze passing nearby put the candle out,
without wanting to.
A child enter in the room where remained one single candle lit.  He starts crying
seeing the other extinguished candles: You should be forever lit...
The fourth candle said: Do not be afraid. We can relight the others.
I am the Hope.
With its help the child relights the first three candles.
The flame of Hope always burns in our soul for a Serene life, full of Faith and Love.


Vreau sa va împartasesc "Povestea celor patru lumanari".
Nu cunosc autorul, dar este genul de scriere antica al carei scop este de a raspandi inspiratia generatiilor urmatoare. Am încercat o scurta traducere, dupa textul primit pe telefon:

Erau patru lumanari aprinse.
Prima a spus: Eu sunt Linistea. Oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor.
Si în cele din urma lumanarea s-a stins.
A doua lumanare spunea: Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot trai fara mine.
Deci nu mai are rost sa ard. Si lumanarea s-a stins si ea.
A treia a spus: Eu sunt Iubirea. Nu mai am puterea de a arde. Oameni ma lasa deoparte,
ca ceva fara valoare. Uneori uita sa iubeasca pe cei mai apropiati oameni din viata lor.
O adiere usoara care trecea prin apropiere a stins lumanarea, fara sa vrea.

Un copil intra în camera unde a ramas o singura lumanare aprinsa. Începu sa planga
vazand celelalte lumanari stinse: Ar trebui sa fiti aprinse pentru totdeauna ...
A patra lumanare a spus: Nu-ti fie frica. Le putem reaprinde pe celelalte.
Eu sunt Speranta. Cu ajutorul acesteia, copilul reaprinse primele trei lumanari.

Flacara Sperantei arde mereu în sufletul nostru pentru o viata Senina,
plina de Credinta si Iubire.

 

#Fiction Monday (30) - A strange dream



miercuri, 28 aprilie 2021

Miercurea fara cuvinte (263) -
The Botanical Garden -
Gradina Botanica

Zina a preluat stafeta jocului "Miercurea fara cuvinte",  gazduit pana acum de catre 
Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Natasha Musing';
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events';
pe blogul 'Katheworsley';
pe blogul 'Brianshome';

Urmatoarele imagini sunt din Gradina Botanica din Bucuresti.
The next images are from The Botanical Garden from Bucharest.

















O zi de miercuri cu spor si bucurii!
Happy WW!

 

Sarbatori Pascale pline de lumina!


 

 

MFC (262)

 


luni, 26 aprilie 2021

#Fiction Monday (30) -
A strange dream - Un vis ciudat

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'FROWN'.

 


Silvian suddenly woke up and frowned, trying to remember the last sequences
from the dream he had. Something very strange:

He was looking at a large, cubic box, without the top, which appear suspended
by a kind of twisted cables, fixed on the corners. He couldn't see exactly
where they were going, because the area showed blurred, as if it had entered
in a cloud. But he was puzzled by what he saw in the box.

It seemed to be filled with a kind of wooden mannequins, those used by sculptors
to study different positions of the human body. They were crowded and he could
see their rounded heads. The box began to sway, but he did not understand how
the movement was formed.

At a time, one of the heads started to detach from the rest of the group.
Little by little the mannequin became clearer and clearer. As  he stood up,
his head started to take on human features and moved…

The dream was falling apart. Silvian tried  to remember for not loosing it.
Strange and interesting! A special beginning of several possible metaphors…


Silvian se trezi brusc si se incrunta, incercand sa-si amintinteasca ultimile
secvente din visul avut. Ceva foarte ciudat:

Privea spre o cutie mare, cubica, fara partea superioara, ce parea suspendata
de un fel de cabluri rasucite si fixate pe colturi. Nu putea sa vada exact unde duceau, pentru ca zona parea blurata, ca si cum ar fi intrat intr-un nor.
Era nedumerit insa de ceea ce vedea in cutie.

Parea umpluta cu un fel de manechine de lemn, din acelea utilizate de sculptori
pentru a studia diferite pozitii ale corpului uman. Stateau inghesuite si le putea
vedea capetele rotunjite. Cutia incepu sa se legene, insa nu intelegea cum se
forma miscarea.

La un moment dat unul din capete incepu sa se detaseze de restul
grupului. Putin cate putin manechinul se vazu din ce in ce mai clar. Pe masura
ce se ridica, capul incepu sa capete trasaturi omenesti si sa se miste…

Visul se destrama. Silvian incerca sa-l recompuna pentru a si-l aminti mai bine!
Ciudat si interesant. Un inceput aparte al mai multor metafore posibile…


#Fiction Monday (29) - Just a thought