duminică, 6 septembrie 2026

#Fiction Monday (267)
A memory and the chance to rewrite
O amintire si sansa rescrierii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'REWRITE''.


'Fiecare rasarit este o sansa sa iti 
rescrii povestea - ce vei scrie azi?'


When I was preparing for exams, my method was to rewrite my lectures, as synthetically as 
possible. I shuddered at the sight of a stack of pages I had to go through, but I would quickly 
relax by summarizing them. It didn't matter where I started from, I aimed to reach only a few 
pages written in small letters and underlined with all kinds of colors. This meant that I had 
read, understood what I had read and thus could render the summary - the essence of the 
subjects. The colors brought some additional, visual nuances. Sometimes I would recall the 
color and then the idea. 😊 
This method, if I can call it that, I patented at the beginning of the 5th grade. 
I had found that just leafing through my math notebook was not the best way to remember. 
I took a thesis notebook and started my first exercise of synthesizing the concepts. 
It was fabulous that during the break before the first math class, a colleague saw the notebook 
and leafed through it curiously. Nothing important so far. But when the class started, the 
colleague told the teacher about my notebook, probably curious to see his reaction. 
He actually looked carefully at the few pages and to my surprise, not only  he appreciated 
what I had done, but he also gave me the maximum grade for the idea. 
That was the moment that confirmed the usefulness of the 'method'. 
Sometimes I think about how strongly a child's brain is impregnated with an emotion 
that it then carries for its entire life. 
Rewriting a text is just an exercise in will, imagination or utility. 
However, if I talk about the past, I have only seen it rewritten in books and movies. 
In real life, the important things are the choices we make in such a way that we do not regret 
our decisions. And this is a true art that we deserve to learn to master, in order to continue 
our journey safely, towards a future as close as possible to the one we imagine! 
What is surprising, not to say worrying, is when discoveries appear that are validated by 
evidence, but which do not rewrite the textbooks in a reasonable time and are not too visible, 
so the erroneous information continue to be perpetuated, as does the damage generated 
by them. But rewriting our own subconscious programs, which create certain limitations 
for us, I believe is the most important step to shake off constraints and be able to move freely!


'Nu poti  iti rescrie trecutul, dar poti lua o
coala curata de hartie si sa iti scrii viitorul'.


Cand ma pregateam de examene, metoda mea era sa imi rescriu cursurile, cat mai sintetic cu
putinta. Ma infioram vazand o gramada de pagini ce trebuiau parcurse, insa ma detensionam 
rapid facand rezumatul lor. Nu conta de la cat porneam, imi propuneam sa ajung doar la cateva
pagini scrise marunt si subliniate cu tot felul de culori. Asta insemna ca am citit, am inteles 
ceea ce am citit si astfel puteam reda rezumatul - esenta subiectelor. Culorile aduceau cateva
nuante suplimentare, vizuale. Uneori imi readuceam in memorie culoarea si apoi ideea.😊 

Metoda asta, daca ii pot spune asa, am brevetat-o la inceputul clasei a 5-a.
Constatasem ca doar rasfoitul caietului  de mate nu e cea mai buna varianta de reamintire.
Am luat un caiet de teza si mi-am inceput primul exercitiu de sinteza a notiunilor. Fabulos 
a fost ca in pauza dinaintea primei ore de matematica un coleg a vazut caietul si l-a rasfoit
curios. Pana aici nimic important. Insa cand a inceput ora, colegul i-a spus profesorului
de caietelul meu, probabil curios sa ii vada reactia. Acesta chiar s-a uitat atent la cele cateva
pagini si spre surpriza mea, nu numai ca a apreciat de facusem, dar mi-a dat si nota 
maxima pentru idee. Acela a fost momentul care mi-a confirmat utilitatea 'metodei'. 
Uneori ma gandesc cat de puternic se impregneaza creierul unui copil cu o emotie pe 
care o poarta apoi intreaga viata.

A rescrie un text este doar un exercitiu de vointa, imaginatie sau utilitate.
Daca vorbesc insa despre trecut, pe acesta l-am vazut  rescris doar in carti si filme. In viata
reala importante sunt alegerile pe care le facem in asa fel incat sa nu ne regretam deciziile.
Iar asta este o adevarata arta pe care merita sa invatam sa o stapanim, pentru a ne continua
calatoria in siguranta, spre un viitor cat mai aproape de cel imaginat!
Ceea ce insa este surprinzator, ca sa nu spun ingrijorator, este atunci cand apar descoperiri
care sunt validate prin dovezi, dar care nu rescriu manualele intr-un timp rezonabil si nici nu 
sunt prea la vedere, asa ca informatiile eronate continua sa se perpetueze, ca si daunele 
generate de acestea. 
Insa rescrierea propriilor programe din subconstient,  care ne creeaza anumite limitari, cred 
ca este cel mai important pas pentru a ne scutura de constrangeri si a ne putea misca liber!

'Fiecare noua zi este o oportunitate sa-ti rescrii 
povestea, sa pictezi culori vibrante pe panza vietii tale'.







luni, 31 august 2026

Citate favorite (199) -
Rudyard Kipling si gandurile lui

Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit de Zinnaida si acum a venit randul meu 
sa-l preiau. Participarea consta in redarea  unor citate preferate din lecturile noastre.

Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si
poate descoperirea esentei
pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o!   (Tabelul este la finalul postarii.)

Am ales acest nume sub trei impulsuri: postarea Zinei din jocul trecut, o carte unde
am descoperit chiar primul citat al seriei si evident celebra Cartea junglei.

.
'Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic 
medicament folosit de omenire.'

'Prefer întotdeauna să cred ce e mai bun despre 
toată lumea, mă scutește de atâtea probleme.'

'Nu există păcat atât de mare ca ignoranța. 
Ține minte asta.'

'Nu te uita niciodata inapoi, altfel vei cadea  pe scari'.

Celebra poezie 'Daca':


De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău 
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, 
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău 
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine 
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea 
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi 
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea 
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi. 
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării 
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel, 
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării 
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel, 
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine 
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, 
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine, 
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut. 
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere 
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut, 
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere 
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput 
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit 
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă 
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel, 
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă. 
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă, T
e poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa 
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă 
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta, 
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, 
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom, 
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate, 
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !


Alte poezii si proza ale lui Rudyart Kipling.

'Dintre toti mincinosii din lume, uneori 
cei mai rai sunt propriile tale temeri'.

'Cine esti este ceea ce te face special. Nu te schimba pentru nimeni.
Ce ne asteapta va fi mereu un mister. Nu-ti fie frica sa explorezi.
Cand viata te doboara, tu te ridici mai puternic.
Unde trebuie sa iei decizii, alege varianta pe care nu o vei regreta.
De ce se intampla lucrurile n
u vom sti niciodata. Ia-o cu calm si mergi mai departe.

'Avem 40 de milioane de motive pentru 
esec, dar nicio singura scuza'.



Duzina de cuvinte (16)- editie noua
Jurnalul unui acum (28) -
Cand Universul conspira...

Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
Duzina 1 amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, 
umbra, colinda, tacere.

Duzina 2buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit, 
troncaneala, flecustet, maimutaresc
.   
Duzina 3fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.

O candela si efectele ei!

M-am trezit exact in momentul in care un gand zbantuit a trecut fandosit si tantos peste 
rand
 si a facut buf...! 
Nu putea sa ma lase la nesfarsit in tacere. Trebuia sa actioneze, ca altfel ramaneam 
intr-un fel de plutire si nelinisteAsa ca a lasat deoparte troncaneala si a luat initiativa sa imi 
sugereze ca iarasi tesatura cuvintelor sa o impletesc cu un jurnal, ca poate tine si de data 
asta... Am mai stat un picut, cu fata in sus, urmarind cifrele ceasului pe tavan. Din fericire 
este silentios, fara niciun tic-tac! Ca sa ma trezesc bine, am inceput sa imi maimutaresc 
fizionomia, asa cum vazusem intr-un filmulet. Imi place sa aplic ce se poate, pe cat posibil 
fara vreo risipire a ideilor utile. Ca ar fi pacat ca dupa o colinda prin spatiul virtual si dupa 
ce le pun pe masa blogului, sa nu experimentez cate ceva, eliminand vreo umbra de indoiala 
privind efectele. Doar perseverenta e musai a fi continua, pentru a putea trage concluzii.  
Am inceput sa nu mai am dubii privind utilul, chiar daca este dificil de explicat. Poate e o 
stare vesela, sau ca atunci cand tresari vazand o noutate sau o reconfirmare a unui 
flecustet de care ai uitat ca l-ai considerat la un moment dat important.
Sau poate e acea senzatie, ce se prelinge cu un fel de fosnet de catifea, pe care il auzi 
doar daca taci in tine, asteptand un semn...
Ideea oferita atat de inedit m-a entuziasmat instant, asa ca am continuat matinala linistita, cu 
observarea cerului. Ca inca este vara si se lumineaza repede. Era predominant albastru, asa 
ca orice pasare se vedea perfect si ii puteam urmari piruetele elegante in pregatirea poate a 
zborului din toamna. 


Insa la un moment dat au aparut cativa nori mai aparte. Pe blogul lui Vero se vad mult mai
bine. Mi s-a parut interesant ca i-am vazut exact in aceeasi zi. Si pareau cumva feliati, o 
geometrie inedita si parca desenata de o mana nevazuta.



Nu puteau sa lipseasca cateva efecte pe care le-am pus in rama, profitand de cuvant, 
insa nu neaparat din cauza asta. Am realizat cam putine efecte in ultima vreme si asta 
pentru ca am interpretat gresit programul utilizat pana acum. O privire superficiala 
sufla impresia ca ar tebui sa fac un download, insa nu era necesar pentru meniurile
obisnuite pe care le foloseam. Am rasuflat usurata ca ma pot juca in continuare, realizand
diferite imagini si copii dupa ele, ca baza pentru alte posibile proiecte. Insa in paralel a 
sclipit o noua idee: superficialul ca amurg al gandirii. Cam bizara conexiunea, poate usor 
fortata, haraia chiar un pic, insa o las aici, ca poate merita reluata cu vreo alta ocazie.
Oricum pana una alta, celebrul net imi da la schimb pentru pampalau, ceva ce cautam: 
o planta numita papalau, sau floarea lampion! 😊 Acum nu mai uit!

Sursa

Adaug hodoronc-tronc ca o muratura nu am mai mancat cam de multisor, insa nici nu am
prea vazut tablouri cu un astfel de subiect. Dar totusi exista
Si recunosc spasit ca o soseta pictata chiar in stil Gustav Klimt, parca nu m-ar tenta sa port. 

Moda si tendintele ei nu se prea lipesc de mine, unicitatea mi se pare mai pretioasa decat 
uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare.
Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca 
nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia. 
Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde 
l-am auzit pentru prima data pe muzicianul  Adrian Petrescu.



  Seara pe deal - Adrian Petrescu, oboi



Si pentru ca am ajuns totusi sa incastrez toate cuvintele, acum mai adaug doar ca aceasta 

postare va iesi in lume chiar de Ziua Limbii Romane

Si cu aceasta ocazie las aici o fericita  descoperire, premergatoare acestei zile:

(Evident Universul mereu conspira...  😊) 

https://limbaromana.org





Duzina de cuvinte (15) - editie noua - O fuziune bizara si neparguita

Jurnalul unui acum (27) - Pastaia cu doua boabe 


@@@@@@@@@






vineri, 28 august 2026

#Fiction Monday (266)
The loop of returning - Bucla reintoarcerii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'CONFESS'', connected 
with 'RETURN' and 'WRINKLE' from the missed games.

'Fa totul cu inima buna si nu astepta nimic 
in loc si nu vei fi dezamagit niciodata.'


I think that if there is a thread that is constantly found in the fabric of the game of life, it could 
be called the thread of 'return'.

I go back to the past, reliving certain moments and emotions, simply because they seem to be 
etched deep in the body. It is fascinating how a teleportation back in time occurs, activated by 
certain factors in the present. The return is as fast as the chemistry of the effects of this 
process, because of the energies that are triggered. Perhaps too strong, considering that
they spring only from memories. 

I always return home, after shorter or longer departures, with the pleasant sensation of finding 
the nest and I am grateful for such a special fuel. 
That I still do not know where the home of my soul is, where it will return someday, is another 
story. But I can't stop this thought, which appears periodically, provocatively... 

But turning towards my inner self, I think is perhaps the most beneficial way to balance or 
dampen the agitations of everyday life. Being able to reach exactly where the deepest peace 
is and where inspiration flows freely, is still a desire. But I confess that I persevere. 
And what is interesting is that although the steps taken are small, somehow returning in the 
loop to a few subjects that I feel are vital, no matter how precious this word may sound, new 
or reconfirmed ideas naturally appear in the landscape, almost magically, among 
the wrinkles of time. 
I wonder if returning to simplicity, on all possible levels, wouldn't speed up the process. 
And I still answer myself that if this idea has sparked, it will certainly generate valuable help...


'Atasamentul apare  doar atunci cand 
ne asteptam la ceva in schimb'.
Cred ca daca exista vreun fir ce se regaseste permanent in tesatura jocului vietii, acesta
s-ar putea numi firul 'reintoarcerii'.

Ma intorc in trecut, retraind anumite momente si emotii, pur si simplu pentru ca ele par sa 
fie scrijelate adanc in trup. Este fascinant cum se petrece parca o teleportare inapoi in timp,
activata de anumiti factori din prezent.
Revenirea este la fel de rapida ca si chimia efectelor acestui proces, din cauza energiilor
ce sunt declansate. Poate prea puternice, tinand cont ca izvorasc doar din amintiri.

Mereu revin acasa, dupa plecari mai scurte sau mai lungi, cu senzatia placuta a regasirii
cuibului si sunt recunoscatoare pentru un astfel de combustibil special. 
Ca inca nu stiu unde este casa sufletului meu, unde se va reintoarce candva, este alta
poveste. Dar nici nu pot opri acest gand, ce apare periodic,  provocator...

Insa intoarcerea spre interiorul meu, cred ca este poate cea mai benefica cale pentru
a echilibra sau amortiza agitatiile cotidianului. Sa pot ajunge exact unde este linistea
cea mai adanca si unde inspiratia  curge liber, este inca un deziderat. 
Insa marturisesc ca perseverez. Si ceea ce este interesant, este ca desi pasii facuti 
sunt mici, tot revenind cumva in bucla la cateva subiecte pe care le simt vitale, oricat de
pretios ar suna acest cuvant, idei noi sau reconfirmate apar firesc in peisaj, aproape
magic, printre incretiturile timpului. 
Ma gandesc daca reintoarcerea la simplitate, pe toate palierele posibile, nu ar putea
accelera procesul. Si tot eu imi raspund ca daca ideea asta a sclipit, sigur va genera
un ajutor pretios...


'Nu am riduri!!! Sunt doar linii de zambet.'
'Oamenii par sa nu realizeze ca opinia lor despre lume
este de asemenea o marturisire a caracterului'.



#Fiction Monday (265) - The need of the empty space


@@@@@@@@@








miercuri, 26 august 2026

sâmbătă, 8 august 2026

#Fiction Monday (265)
The need of the empty space
Nevoia de spatiu gol

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is '...'RESPITE'.

'Uneori cel mai puternic lucru pe care
poti sa il faci, este o pauza. Putina tihna
nu inseamna ca esti slab, inseamna ca 
iti dai spatiu sa respiri, inainte de 
a merge inainte'.


The respites always seemed a bit complicated to me. And I only interpreted sleep and 
vacations like that. Later I refined the ideas, but not very much. 
The past was, so I don't talk about it anymore, the future is still an unknown, but the present 
deserves to be detailed for the sake of the game. I use these opportunities to write about what 
I discovered from the various videos I watched and maybe that's how I see what I understood 
from them... For example, in the morning it's good to look at the sky for a few minutes, to reset 
the biological clock of the cells. I had only heard about the body's clock, but it seems that 
everything is more complicated when it comes to our body. I started to apply this idea. 
A kind of morning respite at the beginning of the day. The rest of the time, the hours are filled 
with activities and breaks that are actually different moments that I like and inspire me. 
But I still have to work on the balance between them! 
And I admit that it's quite complicated to create an empty space between them! 😊

'O pauza nu este un lux. Este o necesitate vitala'.

Cu pauzele mi s-a parut intotdeauna cam complicat. Si interpretam asa doar somnul si 
vacantele. Mai tarziu am mai rafinat ideile, insa nu foarte mult. Trecutul a fost, asa ca 
nu mai vorbesc despre el, viitorul este inca o necunoscuta, insa prezentul merita detaliat
de dragul jocului. Folosesc aceste ocazii pentru a scrie despre ceea ce am 
mai descoperit 
din diferitele filmulete urmarite si poate asa  constat ce am inteles din ele...
De exemplu, dimineata este bine sa privim cerul cateva minute, pentru a reseta ceasul
biologic al celulelor. Auzisem doar de cel al corpului, insa se pare ca totul este mai complicat
cand e vorba de trupul nostru. Am inceput sa aplic aceasta idee. Un fel de pauza matinala la 
inceput de zi. In restul timpului, orele sunt pline cu activitati si popasuri ce sunt de fapt diferite 
momente care imi plac si ma inspira. Mai am insa de lucrat la echilibrul dintre ele!
Si recunosc ca este destul de complicat de a realiza un spatiu gol intre ele... 😊
  


'Somnul este singura pauza 
din iadul existentei'.




# Fiction Monday (264) - Finding our balance


@@@@@@@@@