Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Incep direct: am realizat prima mea dulceata de trandafiri. O experienta extrem de parfumata si un pic prea dulce dupa gustul meu, insa daca vi se intampla, sa nu vi-o refuzati!
Am citit mai multe retete, insa fiind prea mare diferenta intre ele privind cantitatile, am cam improvizat, insa rezultatul mi s-a parut multumitor. Astfel: 1/2 kg trandafiri de dulceata, 1 kg zahar (brut), doua lamai, esenta de vanilie. (petalele se framanta cu zeama de la lamai; zaharul l-am dizolvat in aproximativ 1.8litri de apa si cand a inceput sa fiarba se spumeaza daca e cazul si se adauga petalele, continuind fierberea; finalul l-am verificat obisnuit, cu o picatura din lichid in apa rece; din vanilie am pus vreo trei picaturi).
Crampeie colorate din natura! Si mentionez ca am vazut deja tei infloriti.
Aici am modificat o cutie de servetele. Poate aveti nevoie si voi de acest gen de transformare pentru maruntisuri, creioane, etc... Lipirea am facut-o cu banda dubla deziva.
Doar o imagine facuta inspre soare si a iesit ceea ce vedeti!
De la o poza prin geam + plasa + ploaie:
a iesit ceva cam stelar:
Va urez o saptamana frumoasa, oriunde v-ati afla!
Si pentru ca am primit pe mail o invitatie speciala, vi-o impartasesc, daca va intereseaza:
PS: Intrebare pentru cei care sunt pe platforma blogger. De ceva zile bune functia prin care se afisa ratingul nu mai apare, desi exista in layout-ul blogului. Vi se intampla si voua, sau am zapacit eu ceva? Multumesc anticipat pentru raspuns.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'KEY'.
Is there a key to understand the events around us?
Or ... do we need such a key?
Obviously, if we don't know we need something, we won't even look.
Knowledge is an important aspect, but I wonder, maybe somehow naive, how much knowledge is needed to understand the flow of energies within us and outside of us?
How many books would we need, how many jobs would be needed to practice, how many experiences we should go through, to clarify what would we want to clear if we want this?
I think all this huge space full of ideas, information, events, effects has its own personalized key for each soul. And I also think that the difficulty is not in finding it but in accepting the idea of its existence as part of the solution for understanding...
Oare exista o cheie a intelegerii evenimentelor din jurul nostru? Sau... avem nevoie de o astfel de cheie? Evident ca daca nu stim ca avem nevoie de ceva nici nu vom cauta.
Cunoasterea este un aspect important, insa ma intreb poate cumva naiv, cata cunoastere este necesara pentru a intelege curgerea energiilor in noi si in afara noastra? De cate carti am avea nevoie, cate meserii ar fi necesar sa practicam, cate experiente ar trebui sa parcurgem, pentru a ne clarifica ceea ce am vrea sa ne fie clar, daca am vrea acest lucru?
Eu cred ca tot acest urias spatiu plin cu idei, informatii, evenimente, efecte, are propria cheie personalizata pentru fiecare suflet. Si mai cred ca dificultatea nu este in a o gasi ci in a accepta ideea existentei ei ca parte a solutiei de a intelege...
Pentru azi va ofer un joc printre nori si culori! Sa ne destindem putin... For today I offer you a game among clouds and colors! Let's relax a little bit...
O zi frumoasa de miercuri! A beautiful Wednesday! Happy WW!
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'HEART'.
Why is it so hard for me to start this text?
Only the heart is EVERYTHING!
But how could I put EVERYTHING in a few words?
How can I 'talk' about the Center of our Soul?
There are no words, there are only emotions.
Emotions full of guiding light.
And how wonderful it is to have a lightened road…
De ce mi-o fi atat de greu sa incep acest text?
Doar inima este TOTUL!
Cum as putea insa sa redau TOTUL in cateva cuvinte?
Cum as putea ‘vorbi’
despre Centrul Sufletului nostru?
Nu exista cuvinte, exista doar emotii.
Emotii pline de lumina calauzitoare.
Si ce minunat este sa avem drumul luminat…
Metaforele pictate de Rene Magritte au fost alegerea pentru azi. Suprarealismul este mereu surprinzator! Rene Magritte's painted metaphors were the choice for today. The surrealism is always surprising!
The subject is a little bit difficult for such a game, but maybe that's the beauty of it!
A few words about complicated ideas…
At some point I came to understand that thinking does not necessarily means reading and learning. How to make connections in the present or on the axis of time, to evaluate the learned information, to draw conclusions and how to do it, is not very much taught in school.
I don't know if it will be a discipline that teaches us how to think. However, in time, we begin to understand the mechanism, either from books, or through observations, either through people who illuminate our path a little bit, even from events that we could understand after a while, as lessons and not as bad luck…
When we begin to understand what the mind is, we begin to wonder to what extent we really use it and how effective…
I am grateful for the discovery of a book that almost cast a sort of spotlight upon my ignorance
about many subjects:
“The Biology of Belief – Unleashing the Power of Consciousness, Matter & Miracles” by
Dr. Bruce H. Lipton.
Of particular importance to me was the idea of epigenetics and how the environment and the mind
control our body, along with many explanations of the mechanisms by which they do
so.
I also liked this Mahatma Gandhi’s quote, referred in the book:
The author points out very correctly: “Wouldn't be easier to be educated from the beginning of our life, so that we can reach our genetic and creative potential? ”
...I wonder how would the world change with such an approach?
So many roads! Atat de multe drumuri!
Subiectul este cam dificil pentru un astfel de joc, dar poate ca tocmai asta este
frumusetea! Putine cuvinte despre idei complicate…
Am ajuns la un moment dat sa inteleg ca a gandi nu inseamna neaparat a citi si a invata.
Modul de a face conexiuni in planul prezentului sau pe axa timpului, de a evalua informatiile invatate, de a trage concluzii si cum sa faci asta, nu prea se preda in scoala.
Nu stiu daca va exista o disciplina care sa ne invete cum sa gandim. Totusi in timp, incepem
sa intelegem mecanismul, fie din carti, fie prin observatii, fie prin intermediul unor oameni
pe care ii intalnim si care ne lumineaza un pic calea, fie chiar din intamplari pe care le-am putea intelege dupa un timp, ca pe niste lectii si nu ca pe niste ghinioane...
Cand incepem sa pricepem ce este mintea, incepem sa ne intrebam in ce masura o
folosim cu adevarat si cat de eficient...
De o importanta speciala mi s-a parut ideea de epigenetica si de cum mediul si mintea ne controleaza
corpul, alaturi de multe explicatii privind mecanismele prin care o fac.
Mi-a placut si reintalnirea cu acest citat din carte, apartinand lui Mahatma Gandhi:
Autorul puncteaza foarte corect: “ Oare nu ar fi mai usor sa fim educati inca de la
inceputul vietii in asa fel incat sa ne putem atinge potentialul genetic si creator?”
Ma intreb oare cum s-ar schimba lumea daca s-ar porni de la o astfel de abordare?
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaida, a aparut sub impulsul citatelor din carti postate de Ella si acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate. ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Poate ca acest triptic suna un pic ciudat, insa mi s-a parut util pentru a putea puncta o idee. Frica de a nu realiza o anumita dorinta am observat-o destul de des, insa cred ca aceasta emotie este foarte departe de a fi un motor eficient al unei realizari, oricare ar fi ea. Motivul pe care il simt eu este ca frica genereaza un recul chiar si fizic, in timp ce o dorinta inca nerealizata apartine unui moment viitor. Orice frica ne impiedica sa intelegem, sa incepem, sa inaintam, sa realizam... Eu asa am constatat.
Cat priveste oglinzile, le-am adaugat pentru ca doar in ele ne putem privi cu adevarat pe noi insine cu multa sinceritate! Al doilea motiv este ca am descoperit un documentar interesant despre oglinzile eseniene. (il gasiti inclus in linkul articolului)
Mai este un pic si vine vara. Sa va fie linistita si cu bucurii! Si sa va descoperiti metodele personale de a va inlatura fricile.
Sugestia mea de acum mai multi ani o gasiti aici. Pare sa se potriveasca oricarui moment!
