Floare de Colt

miercuri, 9 septembrie 2026

Miercurea fara cuvinte (504)
"Lumina, culoare si geometrie" -
"Light, color and geometry"

Jocul de miercuri este din nou gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW pe urmatoarele bloguri:
'Comedy-plus', 'My Holidays photos', 'RamblinwithAm',
Brianshome', 'Jaipur Gardening',  'Catsynth'.

(Sursa - Street photos by Christianto Kumoro)

Happy WW!

MFC (503)

@@@@@@@@@

duminică, 6 septembrie 2026

#Fiction Monday (267)
A memory and the chance to rewrite
O amintire si sansa rescrierii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'REWRITE''.

'Fiecare rasarit este o sansa sa iti
rescrii povestea - ce vei scrie azi?'

When I was preparing for exams, my method was to rewrite my lectures, as synthetically as
possible. I shuddered at the sight of a stack of pages I had to go through, but I would quickly
relax by summarizing them. It didn't matter where I started from, I aimed to reach only a few
pages written in small letters and underlined with all kinds of colors. This meant that I had
read, understood what I had read and thus could render the summary - the essence of the
subjects. The colors brought some additional, visual nuances. Sometimes I would recall the
color and then the idea. 😊
This method, if I can call it that, I patented at the beginning of the 5th grade.
I had found that just leafing through my math notebook was not the best way to remember.
I took a thesis notebook and started my first exercise of synthesizing the concepts.
It was fabulous that during the break before the first math class, a colleague saw the notebook
and leafed through it curiously. Nothing important so far. But when the class started, the
colleague told the teacher about my notebook, probably curious to see his reaction.
He actually looked carefully at the few pages and to my surprise, not only he appreciated
what I had done, but he also gave me the maximum grade for the idea.
That was the moment that confirmed the usefulness of the 'method'.
Sometimes I think about how strongly a child's brain is impregnated with an emotion
that it then carries for its entire life.
Rewriting a text is just an exercise in will, imagination or utility.
However, if I talk about the past, I have only seen it rewritten in books and movies.
In real life, the important things are the choices we make in such a way that we do not regret
our decisions. And this is a true art that we deserve to learn to master, in order to continue
our journey safely, towards a future as close as possible to the one we imagine!
What is surprising, not to say worrying, is when discoveries appear that are validated by
evidence, but which do not rewrite the textbooks in a reasonable time and are not too visible,
so the erroneous information continue to be perpetuated, as does the damage generated
by them. But rewriting our own subconscious programs, which create certain limitations
for us, I believe is the most important step to shake off constraints and be able to move freely!

'Nu poti iti rescrie trecutul, dar poti lua o
coala curata de hartie si sa iti scrii viitorul'.

Cand ma pregateam de examene, metoda mea era sa imi rescriu cursurile, cat mai sintetic cu
putinta. Ma infioram vazand o gramada de pagini ce trebuiau parcurse, insa ma detensionam
rapid facand rezumatul lor. Nu conta de la cat porneam, imi propuneam sa ajung doar la cateva
pagini scrise marunt si subliniate cu tot felul de culori. Asta insemna ca am citit, am inteles
ceea ce am citit si astfel puteam reda rezumatul - esenta subiectelor. Culorile aduceau cateva
nuante suplimentare, vizuale. Uneori imi readuceam in memorie culoarea si apoi ideea.😊
Metoda asta, daca ii pot spune asa, am brevetat-o la inceputul clasei a 5-a.
Constatasem ca doar rasfoitul caietului de mate nu e cea mai buna varianta de reamintire.
Am luat un caiet de teza si mi-am inceput primul exercitiu de sinteza a notiunilor. Fabulos
a fost ca in pauza dinaintea primei ore de matematica un coleg a vazut caietul si l-a rasfoit
curios. Pana aici nimic important. Insa cand a inceput ora, colegul i-a spus profesorului
de caietelul meu, probabil curios sa ii vada reactia. Acesta chiar s-a uitat atent la cele cateva
pagini si spre surpriza mea, nu numai ca a apreciat de facusem, dar mi-a dat si nota
maxima pentru idee. Acela a fost momentul care mi-a confirmat utilitatea 'metodei'.
Uneori ma gandesc cat de puternic se impregneaza creierul unui copil cu o emotie pe
care o poarta apoi intreaga viata.
A rescrie un text este doar un exercitiu de vointa, imaginatie sau utilitate.
Daca vorbesc insa despre trecut, pe acesta l-am vazut rescris doar in carti si filme. In viata
reala importante sunt alegerile pe care le facem in asa fel incat sa nu ne regretam deciziile.
Iar asta este o adevarata arta pe care merita sa invatam sa o stapanim, pentru a ne continua
calatoria in siguranta, spre un viitor cat mai aproape de cel imaginat!
Ceea ce insa este surprinzator, ca sa nu spun ingrijorator, este atunci cand apar descoperiri
care sunt validate prin dovezi, dar care nu rescriu manualele intr-un timp rezonabil si nici nu
sunt prea la vedere, asa ca informatiile eronate continua sa se perpetueze, ca si daunele
generate de acestea.
Insa rescrierea propriilor programe din subconstient, care ne creeaza anumite limitari, cred
ca este cel mai important pas pentru a ne scutura de constrangeri si a ne putea misca liber!

'Fiecare noua zi este o oportunitate sa-ti rescrii
povestea, sa pictezi culori vibrante pe panza vietii tale'.

#Fiction Monday (266) - A loop of returning

@@@@@@@@@

miercuri, 2 septembrie 2026

Miercurea fara cuvinte (503)
Povesti florale - Floral stories

(Sursa - When flowers become landscapes)

Happy WW!

MFC (502)

@@@@@@@@@

luni, 31 august 2026

Citate favorite (199) -
Rudyard Kipling si gandurile lui

Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit de Zinnaida si acum a venit randul meu
sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre.
Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei
pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)

Am ales acest nume sub trei impulsuri: postarea Zinei din jocul trecut, o carte unde
am descoperit chiar primul citat al seriei si evident celebra Cartea junglei.
.

'Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic
medicament folosit de omenire.'

'Prefer întotdeauna să cred ce e mai bun despre
toată lumea, mă scutește de atâtea probleme.'

'Nu există păcat atât de mare ca ignoranța.
Ține minte asta.'

'Nu te uita niciodata inapoi, altfel vei cadea pe scari'.

Celebra poezie 'Daca':

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă, T
e poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !

Alte poezii si proza ale lui Rudyart Kipling.

'Dintre toti mincinosii din lume, uneori
cei mai rai sunt propriile tale temeri'.

'Cine esti este ceea ce te face special. Nu te schimba pentru nimeni.
Ce ne asteapta va fi mereu un mister. Nu-ti fie frica sa explorezi.
Cand viata te doboara, tu te ridici mai puternic.
Unde trebuie sa iei decizii, alege varianta pe care nu o vei regreta.
De ce se intampla lucrurile nu vom sti niciodata. Ia-o cu calm si mergi mai departe.

'Avem 40 de milioane de motive pentru
esec, dar nicio singura scuza'.

Citate favorite (198) - Despre piramide, cu dragoste

@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (16)- editie noua
Jurnalul unui acum (28) -
Cand Universul conspira...

Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
Duzina 1: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari,
umbra, colinda, tacere.
Duzina 2: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit,
troncaneala, flecustet, maimutaresc.
Duzina 3: fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.

O candela si efectele ei!

M-am trezit exact in momentul in care un gand zbantuit a trecut fandosit si tantos peste
rand si a facut buf...!
Nu putea sa ma lase la nesfarsit in tacere. Trebuia sa actioneze, ca altfel ramaneam
intr-un fel de plutire si neliniste. Asa ca a lasat deoparte troncaneala si a luat initiativa sa imi
sugereze ca iarasi tesatura cuvintelor sa o impletesc cu un jurnal, ca poate tine si de data
asta... Am mai stat un picut, cu fata in sus, urmarind cifrele ceasului pe tavan. Din fericire
este silentios, fara niciun tic-tac! Ca sa ma trezesc bine, am inceput sa imi maimutaresc
fizionomia, asa cum vazusem intr-un filmulet. Imi place sa aplic ce se poate, pe cat posibil
fara vreo risipire a ideilor utile. Ca ar fi pacat ca dupa o colinda prin spatiul virtual si dupa
ce le pun pe masa blogului, sa nu experimentez cate ceva, eliminand vreo umbra de indoiala
privind efectele. Doar perseverenta e musai a fi continua, pentru a putea trage concluzii.
Am inceput sa nu mai am dubii privind utilul, chiar daca este dificil de explicat. Poate e o
stare vesela, sau ca atunci cand tresari vazand o noutate sau o reconfirmare a unui
flecustet de care ai uitat ca l-ai considerat la un moment dat important.
Sau poate e acea senzatie, ce se prelinge cu un fel de fosnet de catifea, pe care il auzi
doar daca taci in tine, asteptand un semn...
Ideea oferita atat de inedit m-a entuziasmat instant, asa ca am continuat matinala linistita, cu
observarea cerului. Ca inca este vara si se lumineaza repede. Era predominant albastru, asa
ca orice pasare se vedea perfect si ii puteam urmari piruetele elegante in pregatirea poate a
zborului din toamna.

Insa la un moment dat au aparut cativa nori mai aparte. Pe blogul lui Vero se vad mult mai
bine. Mi s-a parut interesant ca i-am vazut exact in aceeasi zi. Si pareau cumva feliati, o
geometrie inedita si parca desenata de o mana nevazuta.

Nu puteau sa lipseasca cateva efecte pe care le-am pus in rama, profitand de cuvant,
insa nu neaparat din cauza asta. Am realizat cam putine efecte in ultima vreme si asta
pentru ca am interpretat gresit programul utilizat pana acum. O privire superficiala
sufla impresia ca ar tebui sa fac un download, insa nu era necesar pentru meniurile
obisnuite pe care le foloseam. Am rasuflat usurata ca ma pot juca in continuare, realizand
diferite imagini si copii dupa ele, ca baza pentru alte posibile proiecte. Insa in paralel a
sclipit o noua idee: superficialul ca amurg al gandirii. Cam bizara conexiunea, poate usor
fortata, haraia chiar un pic, insa o las aici, ca poate merita reluata cu vreo alta ocazie.
Oricum pana una alta, celebrul net imi da la schimb pentru pampalau, ceva ce cautam:
o planta numita papalau, sau floarea lampion! 😊 Acum nu mai uit!

Sursa

Adaug hodoronc-tronc ca o muratura nu am mai mancat cam de multisor, insa nici nu am
prea vazut tablouri cu un astfel de subiect. Dar totusi exista!
Si recunosc spasit ca o soseta pictata chiar in stil Gustav Klimt, parca nu m-ar tenta sa port.

Moda si tendintele ei nu se prea lipesc de mine, unicitatea mi se pare mai pretioasa decat
uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare.
Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca
nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia.
Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde
l-am auzit pentru prima data pe muzicianul Adrian Petrescu.

Seara pe deal - Adrian Petrescu, oboi

Si pentru ca am ajuns totusi sa incastrez toate cuvintele, acum mai adaug doar ca aceasta

postare va iesi in lume chiar de Ziua Limbii Romane!

Si cu aceasta ocazie las aici o fericita descoperire, premergatoare acestei zile:

(Evident Universul mereu conspira... 😊)

https://limbaromana.org

Duzina de cuvinte (15) - editie noua - O fuziune bizara si neparguita

Jurnalul unui acum (27) - Pastaia cu doua boabe

@@@@@@@@@

vineri, 28 august 2026

#Fiction Monday (266)
The loop of returning - Bucla reintoarcerii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'CONFESS'', connected
with 'RETURN' and 'WRINKLE' from the missed games.

'Fa totul cu inima buna si nu astepta nimic
in loc si nu vei fi dezamagit niciodata.'

I think that if there is a thread that is constantly found in the fabric of the game of life, it could
be called the thread of 'return'.

I go back to the past, reliving certain moments and emotions, simply because they seem to be
etched deep in the body. It is fascinating how a teleportation back in time occurs, activated by
certain factors in the present. The return is as fast as the chemistry of the effects of this
process, because of the energies that are triggered. Perhaps too strong, considering that
they spring only from memories.

I always return home, after shorter or longer departures, with the pleasant sensation of finding
the nest and I am grateful for such a special fuel.
That I still do not know where the home of my soul is, where it will return someday, is another
story. But I can't stop this thought, which appears periodically, provocatively...

But turning towards my inner self, I think is perhaps the most beneficial way to balance or
dampen the agitations of everyday life. Being able to reach exactly where the deepest peace
is and where inspiration flows freely, is still a desire. But I confess that I persevere.
And what is interesting is that although the steps taken are small, somehow returning in the
loop to a few subjects that I feel are vital, no matter how precious this word may sound, new
or reconfirmed ideas naturally appear in the landscape, almost magically, among
the wrinkles of time.
I wonder if returning to simplicity, on all possible levels, wouldn't speed up the process.
And I still answer myself that if this idea has sparked, it will certainly generate valuable help...

'Atasamentul apare doar atunci cand
ne asteptam la ceva in schimb'.

Cred ca daca exista vreun fir ce se regaseste permanent in tesatura jocului vietii, acesta
s-ar putea numi firul 'reintoarcerii'.

Ma intorc in trecut, retraind anumite momente si emotii, pur si simplu pentru ca ele par sa
fie scrijelate adanc in trup. Este fascinant cum se petrece parca o teleportare inapoi in timp,
activata de anumiti factori din prezent.
Revenirea este la fel de rapida ca si chimia efectelor acestui proces, din cauza energiilor
ce sunt declansate. Poate prea puternice, tinand cont ca izvorasc doar din amintiri.

Mereu revin acasa, dupa plecari mai scurte sau mai lungi, cu senzatia placuta a regasirii
cuibului si sunt recunoscatoare pentru un astfel de combustibil special.
Ca inca nu stiu unde este casa sufletului meu, unde se va reintoarce candva, este alta
poveste. Dar nici nu pot opri acest gand, ce apare periodic, provocator...

Insa intoarcerea spre interiorul meu, cred ca este poate cea mai benefica cale pentru
a echilibra sau amortiza agitatiile cotidianului. Sa pot ajunge exact unde este linistea
cea mai adanca si unde inspiratia curge liber, este inca un deziderat.
Insa marturisesc ca perseverez. Si ceea ce este interesant, este ca desi pasii facuti
sunt mici, tot revenind cumva in bucla la cateva subiecte pe care le simt vitale, oricat de
pretios ar suna acest cuvant, idei noi sau reconfirmate apar firesc in peisaj, aproape
magic, printre incretiturile timpului.
Ma gandesc daca reintoarcerea la simplitate, pe toate palierele posibile, nu ar putea
accelera procesul. Si tot eu imi raspund ca daca ideea asta a sclipit, sigur va genera