Amintiri nu am, dar cred in ideile frumoase.
Si nu inteleg cum s-a intamplat, ca pe masura
ce am crescut, invatat, descoperit, trait experiente,
gandit experiente,
s-a petrecut asa, o mare uitare!
E vorba de programare genetica sau
pur si simplu
mi-am pierdut drumul?
As vrea sa stiu!
Te rog, daca se poate, sa-mi raspunzi, cand poti!
Intre timp, voi fi mereu pe receptie,
pentru
a-Ti intelege semnele!
Iti multumesc pentru raspuns!
Si acum sunt pe receptie. Intre timp am descoperit si alte intrebari.
Pe unele le-am descifrat, pentru altele mai caut inca raspunsuri.
Uneori acestea vin atat de surprinzator, incat uimirile sunt foarte
mari. Dar daca inima le confirma prin intuitiile trimise, simt ca pasesc
pe un drum ferm si pot merge mai departe. Asta inseamna ca nu
mi-am pierdut drumul si orice se intampla in aceasta calatorie, trebuia
sa se intample.
Asa ca mereu spun multumesc pentru toate inspiratiile pe care le primesc
si pe care le simt sprijin si calauze.