sâmbătă, 7 decembrie 2024

Reflexii in oglinda (171) -
O figurina speciala

Carmen a redeschis jocul 'Reflexii in oglinda', preluandu-l de la Sorin,
Este o alta modalitate de a impartasi descoperiri speciale!





Stiu ca aceste poze sunt cam ciudatele, dar mi-a placut prea mult  o bucata
de rasina transparenta, in care este creata imaginea unui lup. Asa ca am vrut
sa ramana pe aici.
Este micuta, avand inaltimea de ~5 cm si latimea de ~ 3.5 cm.
Diana are multe postari despre lupi.  Le-am lasat aici, sa pot sa le mai citesc.


Au inflorit craciunitele!





Reflexii in oglinda (170)


O duminica linistita!

@@@@@@@@@
Ce multe lucruri nu stiu...




miercuri, 4 decembrie 2024

Miercurea fara cuvinte (429)
Arta cu margele - Beaded art

Jocul de miercuri este din nou  gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';

pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events'
pe blogul 'Brianshome';
pe blogul
'Jaipur Gardening';
pe blogul 'Catsynth';

(Sursa - artist Irina Nachatova)











Happy WW!



MFC (428)

@@@@@@@@@






luni, 2 decembrie 2024

#Fiction Monday (198) -
The path of thankfulness
Calea recunostintei

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'THANKS'.


'Fii recunoscator pentru orice ti se intampla
in viata; totul este o experienta'.



I once wrote a few words:
I have no memories, but I believe in beautiful ideas.
And I don't understand how it happened,
that as I grew, learned, discovered, lived experiences,
thought experiences, it happened a great forgetfulness!
Is it genetic programming or I simply lost my way?
I would like to know!
Please, if possible, answer me, when You can!
In the meantime, I will always be on reception,
to understand Your signs!
Thanks  for your answer!


And now I am on reception. In the meantime I have discovered other questions.
Some I have deciphered, for others I am still looking for answers.
Sometimes these come so surprisingly, that the amazements are very great.
But if the heart confirms them through the
sent intuitions, I feel that I am walking
on a firm path and I can move on. This means that I have not lost my way
and whatever happens on this journey, it was meant to happen.
So I always say thank You, for all the inspirations I received feeling them as
support and guidances.



'Multumeste pentru putin si
vei gasi mai mult'.


Candva am insirat cateva cuvinte:
Amintiri nu am, dar cred in ideile frumoase.
Si nu inteleg cum s-a intamplat, ca pe masura
ce am crescut,  invatat, descoperit, trait experiente,
gandit experiente, s-a petrecut asa, o mare uitare!
E vorba de programare genetica sau
pur si simplu mi-am pierdut drumul?
As vrea sa stiu!
Te rog, daca se poate, sa-mi raspunzi, cand poti!
Intre timp, voi fi mereu pe receptie,
pentru a-Ti intelege semnele!
Iti multumesc pentru raspuns
!

Si acum sunt pe receptie. Intre timp am descoperit si alte intrebari.
Pe unele le-am descifrat, pentru altele mai caut inca raspunsuri.
Uneori acestea vin atat de surprinzator, incat uimirile sunt foarte
mari. Dar daca inima le confirma prin intuitiile trimise, simt ca pasesc
pe un drum ferm si pot merge mai departe. Asta inseamna ca nu
mi-am pierdut drumul si orice se intampla in aceasta calatorie, trebuia
sa se intample.
Asa ca mereu spun multumesc pentru toate inspiratiile pe care le primesc
si pe care le simt sprijin si calauze.



'O inima recunoscatoare nu este numai o mare
virtute, dar este si sursa tuturor celorlalte virtuti'.



# Fiction Monday (197) - Observing the disappearance


@@@@@@@@@




miercuri, 27 noiembrie 2024

Miercurea fara cuvinte (428)
Salbaticia in fotografii
The wildness in photos

Jocul de miercuri este din nou  gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';

pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events'
pe blogul 'Brianshome';
pe blogul
'Jaipur Gardening';
pe blogul 'Catsynth';

(Sursa - The photographer Joe Neely)












Happy WW!



MFC (427)




@@@@@@@@@



PS. Am descoperit aceasta carte, ieri: 'Efectul de fluture'.
       I discovered yesterday this audio book, 'The butterfly efect'.




vineri, 22 noiembrie 2024

#Fiction Monday (197) -
Observing the disappearance
Observand ideea de disparitie

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'DISAPPEAR'.


'Totul este pe cale sa dispara. Trebuie sa te grabesti
daca inca vrei sa vezi lucruri'. (Paul Cezanne)



I admit that I like order. It's just that I always manage to 'achieve' only an ordered chaos.
But I have big problems with this too. Especially since in the recent years, participating
in all kinds of creative games that involve diverse raw materials, when it ends up on the
table and next to it, I consider it a miracle that I still have room to work on the computer,
draw or glue, take pictures... You get the idea... Lucky that I have an understanding half,
who reads quietly, balancing the atmosphere!
Lately I consider that I have become wiser! If I need something, but it has disappeared
from the landscape for various reasons, I consider that the universe has decided for me
and I no longer keep looking, because it is still possible that I will not find it.
I simply change tactics, even risking changing my ideas completely. Statistically speaking,
things have turned out even better than I had initially hoped.
So I am no longer afraid of such disappearances. I won't talk about other disappearances, because however, no matter how many timelines and universes some say that there are,
I won't know
for now what and how...
But I have to mention the ghostly fog, because sometimes I like to disappear in its story...
Or discover ways to make my bubble of reality disappear, so that maybe I can start to
understand something of the 'big' reality.
Although I think I'd better start to inventory my limits. I don't know if they can disappear,
but by keeping them under observation, maybe I can optimize them...


'Lumea nu dispare cand inchizi ochii, nu-i asa'?

Recunosc ca imi place ordinea. Doar ca mereu reusesc sa 'realizez' doar un
haos ordonat. Dar si cu acesta am mari probleme. Mai ales ca in ultimii ani,
participand la tot felul de jocuri creative ce presupun materie prima diversa,
atunci cand aceasta ajunge pe masa si pe langa ea, consider ca este chiar o
minune ca mai am loc sa lucrez la calculator, sa desenez sau sa lipesc, sa fac
poze... Intelegeti ideea... Noroc ca am parte de o jumatate intelegatoare,
care citeste linistit, ehilibrand atmosfera!
In ultimul timp consider ca m-am inteleptit! Daca am nevoie de ceva, dar acela
a disparut din peisaj din variate motive, consider ca universul a decis pentru
mine si nu mai stau sa caut, ca tot e posibil sa nu gasesc. Pur si simplu schimb
tactica, chiar riscand schimbarea ideilor complet. Statistic vorbind, lucrurile
au iesit chiar mai bine decat sperasem initial.
Asa ca nu mai imi e teama de astfel de disparitii. Despre altele nu vorbesc,
pentru ca totusi, la cate linii temporale si universuri spun unii ca exista, nu
voi sti deocamdata ce si cum...
Insa trebuie sa amintesc despre fantomatica ceata, pentru ca uneori imi
place sa ma pierd in povestea ei...
Sau sa descopar caile prin care as face sa dispara bula mea de realitate,
ca poate as incepe sa pricep si eu ceva din realitatea cea 'mare'.

Desi cred ca mai bine as incepe sa-mi inventariez limitele. Nu stiu daca
pot disparea, insa tinandu-le sub observatie poate le mai optimizez...


'Rabdarea si perseverenta au un
impact magic, care face ca problemele
si obstacolele sa dispara'.


#Fiction Monday (196) - To sigh or to smile?


@@@@@@@@@






marți, 19 noiembrie 2024

duminică, 17 noiembrie 2024

#Fiction Monday (196) -
To sigh or to smile?
A ofta sau a zambi?

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'SIGH'.



'Cand necazurile ma urmaresc, trebuie sa oftez?
Nu, mai degraba zambesc disperarii'.


I know that to sigh is inevitable at certain moments in life. Not doing it does not necessarily
mean that regret, pain, loss, longing, suffering, do not exist. It just means that we strive to
learn to be wiser in relation to the events. That we discovered a kind of power that helps us overcome unpleasant situations. And in this way we help both ourselves and those who sigh
on our shoulder. Since I discovered the idea that everything that happens (to me) has a
meaning that sometimes I don't see immediately, I can say that I have turned it into a
kind of leverage or support  to overcome certain blockages or sufferings.
Looking for the hidden meanings, I noticed the appearance of shades that I had not even
thought of and which seem to have the role of screening the pain that generates sighs.
Surely everything is only going on in my mind, though the effects of this process were always welcome.
I can say that I love the sigh of relief when I finish small projects, because the things have
progressed to the expected or desired end.
And just as much I love the sound of the wind ruffling the leaves of the trees and which
seems to flood my soul with beneficial vibrations.
Or the sound of the sea, which seems to reveal through a special sigh, the silences of the deep. Regardless of what it is about, the sigh seems to be a kind of valve that lets out a too full
of soul, to balance our energies...


"Cand aud pe cineva oftand, 'viata este grea',
sunt mereu tentat sa intreb, 'comparativ cu ce'?"


Stiu ca a ofta este in anumite momente din viata inevitabil. A nu o face nu inseamna
neaparat ca regretul, durerea, pierderea, dorul, suferinta, nu exista.

Inseamna doar ca ne straduim sa invatam sa fim mai intelepti in relatia cu evenimentele.
Ca ne-am descoperit un fel de putere ce ne ajuta sa depasim situatiile neplacute.
Si in felul acesta ne ajutam atat pe noi, cat si pe cei care ofteaza pe umarul nostru.
De cand am descoperit ideea ca tot ceea ce (mi) se intampla are un sens pe care uneori
nu il vad imediat, pot spune ca am transformat-o intr-un fel de parghie sau sprijin, in
a depasi anumite blocaje sau suferinte. Cautand sensurile ascunse, am observat  aparitia
unor nuante la care nici nu ma gandisem si care parca au rolul de a ecrana durerea
generatoare de suspine. Cu siguranata  totul se deruleaza doar in mintea mea, insa
efectele acestui proces au fost mereu binevenite.
Pot spune ca iubesc oftatul de usurare cand termin mici proiecte, pentru ca lucrurile
s-au derulat pana la finalul asteptat sau dorit.
Si la fel de mult iubesc sunetul vantului ce ravaseste frunzele copacilor si care parca
imi inunda sufletul cu vibratii binefacatoare. Sau zgomotul marii, ce parca devoaleaza
printr-un suspin special, tacerile adancului.
Indiferent despre ce este vorba, oftatul pare a fi un fel de supapa ce da drumul unui
prea plin sufletesc, pentru a ne echilibra energiile...


'Adu locul tau fericit cu tine, oriunde
poti merge. Simte pacea din sufletul
tau care aduce un oftat de usurare.
Serenitatea din mintea ta calmeaza
intregul corp. Simte dragostea in inima
ta care iti scanteiaza in ochi. Bucura-te
de ceea ce ai si profita de fiecare zi.'