Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaidasi acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre. Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Am ales acest nume sub trei impulsuri: postarea Zinei din jocul trecut, o carte unde am descoperit chiar primul citat al seriei si evident celebra Cartea junglei. .
'Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic medicament folosit de omenire.'
'Prefer întotdeauna să cred ce e mai bun despre toată lumea, mă scutește de atâtea probleme.'
'Nu există păcat atât de mare ca ignoranța. Ține minte asta.'
'Nu te uita niciodata inapoi, altfel vei cadea pe scari'.
Celebra poezie 'Daca':
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi. De poţi visa, dar fără să te robeşti visării De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel, De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării Succesul şi dezastrul primindu-le la fel, De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine, Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut. De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut, Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel, Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă. De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
T e poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă Pentru că doar dreptatea e călăuza ta, Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare, Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom, Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate, Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu !
'Dintre toti mincinosii din lume, uneori cei mai rai sunt propriile tale temeri'.
'Cine esti este ceea ce te face special. Nu te schimba pentru nimeni. Ce ne asteapta va fi mereu un mister. Nu-ti fie frica sa explorezi. Cand viata te doboara, tu te ridici mai puternic. Unde trebuie sa iei decizii, alege varianta pe care nu o vei regreta. De ce se intampla lucrurile nu vom sti niciodata. Ia-o cu calm si mergi mai departe.
'Avem 40 de milioane de motive pentru esec, dar nicio singura scuza'.
M-am trezit exact in momentul in care un gand zbantuit a trecut fandosit si tantospeste rand si a facut buf...! Nu putea sa ma lase la nesfarsit in tacere. Trebuia sa actioneze, ca altfel ramaneam intr-un fel de plutire si neliniste. Asa ca a lasat deoparte troncaneala si a luat initiativa sa imi sugereze ca iarasi tesatura cuvintelor sa o impletesc cu un jurnal, ca poate tine si de data asta... Am mai stat un picut, cu fata in sus, urmarind cifrele ceasului pe tavan. Din fericire este silentios, fara niciun tic-tac! Ca sa ma trezesc bine, am inceput sa imi maimutaresc fizionomia, asa cum vazusem intr-un filmulet. Imi place sa aplic ce se poate, pe cat posibil fara vreo risipire a ideilor utile. Ca ar fi pacat ca dupa o colinda prin spatiul virtual si dupa ce le pun pe masa blogului, sa nu experimentez cate ceva, eliminand vreo umbra de indoiala privind efectele. Doar perseverenta e musai a fi continua, pentru a putea trage concluzii. Am inceput sa nu mai am dubii privind utilul, chiar daca este dificil de explicat. Poate e o stare vesela,sau ca atunci cand tresari vazand o noutate sau o reconfirmare a unui flecustet de care ai uitat ca l-ai considerat la un moment dat important. Sau poate e acea senzatie, ce se prelinge cu un fel de fosnet de catifea, pe care il auzi doar daca taci in tine, asteptand un semn... Ideea oferita atat de inedit m-a entuziasmat instant, asa ca am continuat matinala linistita, cu observarea cerului. Ca inca este vara si se lumineaza repede. Era predominant albastru, asa ca orice pasare se vedea perfect si ii puteam urmari piruetele elegante in pregatirea poate a zborului din toamna.
Insa la un moment dat au aparut cativa nori mai aparte. Pe blogul lui Vero se vad mult mai bine. Mi s-a parut interesant ca i-am vazut exact in aceeasi zi. Si pareau cumva feliati, o geometrie inedita si parca desenata de o mana nevazuta.
Nu puteau sa lipseasca cateva efecte pe care le-am pus in rama, profitand de cuvant, insa nu neaparat din cauza asta. Am realizat cam putine efecte in ultima vreme si asta pentru ca am interpretat gresit programul utilizat pana acum. O privire superficiala sufla impresia ca ar tebui sa fac un download, insa nu era necesar pentru meniurile obisnuite pe care le foloseam. Am rasuflat usurata ca ma pot juca in continuare, realizand diferite imagini si copii dupa ele, ca baza pentru alte posibile proiecte. Insa in paralel a sclipit o noua idee: superficialul ca amurg al gandirii. Cam bizara conexiunea, poate usor fortata, haraia chiar un pic, insa o las aici, ca poate merita reluata cu vreo alta ocazie. Oricum pana una alta, celebrul net imi da la schimb pentru pampalau, ceva ce cautam: o planta numita papalau, sau floarea lampion! 😊 Acum nu mai uit!
Adaug hodoronc-tronc ca o muratura nu am mai mancat cam de multisor, insa nici nu am prea vazut tablouri cu un astfel de subiect. Dar totusi exista! Si recunosc spasit ca o soseta pictata chiar in stil Gustav Klimt, parca nu m-ar tenta sa port.
Moda si tendintele ei nu se prea lipesc de mine, unicitatea mi se pare mai pretioasa decat uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare. Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia. Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde l-am auzit pentru prima data pe muzicianul Adrian Petrescu.
Seara pe deal - Adrian Petrescu, oboi
Si pentru ca am ajuns totusi sa incastrez toate cuvintele, acum mai adaug doar ca aceasta
postare va iesi in lume chiar de Ziua Limbii Romane!
Si cu aceasta ocazie las aici o fericita descoperire, premergatoare acestei zile:
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'CONFESS'', connected with 'RETURN' and 'WRINKLE' from the missed games.
'Fa totul cu inima buna si nu astepta nimic in loc si nu vei fi dezamagit niciodata.'
I think that if there is a thread that is constantly found in the fabric of the game of life, it could be called the thread of 'return'.
I go back to the past, reliving certain moments and emotions, simply because they seem to be etched deep in the body. It is fascinating how a teleportation back in time occurs, activated by certain factors in the present. The return is as fast as the chemistry of the effects of this process, because of the energies that are triggered. Perhaps too strong, considering that they spring only from memories.
I always return home, after shorter or longer departures, with the pleasant sensation of finding the nest and I am grateful for such a special fuel. That I still do not know where the home of my soul is, where it will return someday, is another story. But I can't stop this thought, which appears periodically, provocatively...
But turning towards my inner self, I think is perhaps the most beneficial way to balance or dampen the agitations of everyday life. Being able to reach exactly where the deepest peace is and where inspiration flows freely, is still a desire. But I confess that I persevere. And what is interesting is that although the steps taken are small, somehow returning in the loop to a few subjects that I feel are vital, no matter how precious this word may sound, new or reconfirmed ideas naturally appear in the landscape, almost magically, among the wrinkles of time. I wonder if returning to simplicity, on all possible levels, wouldn't speed up the process. And I still answer myself that if this idea has sparked, it will certainly generate valuable help...
'Atasamentul apare doar atunci cand ne asteptam la ceva in schimb'.
Cred ca daca exista vreun fir ce se regaseste permanent in tesatura jocului vietii, acesta s-ar putea numi firul 'reintoarcerii'.
Ma intorc in trecut, retraind anumite momente si emotii, pur si simplu pentru ca ele par sa fie scrijelate adanc in trup. Este fascinant cum se petrece parca o teleportare inapoi in timp, activata de anumiti factori din prezent. Revenirea este la fel de rapida ca si chimia efectelor acestui proces, din cauza energiilor ce sunt declansate. Poate prea puternice, tinand cont ca izvorasc doar din amintiri.
Mereu revin acasa, dupa plecari mai scurte sau mai lungi, cu senzatia placuta a regasirii cuibului si sunt recunoscatoare pentru un astfel de combustibil special. Ca inca nu stiu unde este casa sufletului meu, unde se va reintoarce candva, este alta poveste. Dar nici nu pot opri acest gand, ce apare periodic, provocator...
Insa intoarcerea spre interiorul meu, cred ca este poate cea mai benefica cale pentru a echilibra sau amortiza agitatiile cotidianului. Sa pot ajunge exact unde este linistea cea mai adanca si unde inspiratia curge liber, este inca un deziderat. Insa marturisesc ca perseverez. Si ceea ce este interesant, este ca desi pasii facuti sunt mici, tot revenind cumva in bucla la cateva subiecte pe care le simt vitale, oricat de pretios ar suna acest cuvant, idei noi sau reconfirmate apar firesc in peisaj, aproape magic, printre incretiturile timpului. Ma gandesc daca reintoarcerea la simplitate, pe toate palierele posibile, nu ar putea accelera procesul. Si tot eu imi raspund ca daca ideea asta a sclipit, sigur va genera
un ajutor pretios...
'Nu am riduri!!! Sunt doar linii de zambet.'
'Oamenii par sa nu realizeze ca opinia lor despre lume este de asemenea o marturisire a caracterului'.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'The Void Thoughts' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is '...'RESPITE'.
'Uneori cel mai puternic lucru pe care poti sa il faci, este o pauza. Putina tihna nu inseamna ca esti slab, inseamna ca iti dai spatiu sa respiri, inainte de a merge inainte'.
The respites always seemed a bit complicated to me. And I only interpreted sleep and vacations like that. Later I refined the ideas, but not very much. The past was, so I don't talk about it anymore, the future is still an unknown, but the present deserves to be detailed for the sake of the game. I use these opportunities to write about what I discovered from the various videos I watched and maybe that's how I see what I understood from them... For example, in the morning it's good to look at the sky for a few minutes, to reset the biological clock of the cells. I had only heard about the body's clock, but it seems that everything is more complicated when it comes to our body. I started to apply this idea. A kind of morning respite at the beginning of the day. The rest of the time, the hours are filled with activities and breaks that are actually different moments that I like and inspire me. But I still have to work on the balance between them! And I admit that it's quite complicated to create an empty space between them! 😊
'O pauza nu este un lux. Este o necesitate vitala'.
Cu pauzele mi s-a parut intotdeauna cam complicat. Si interpretam asa doar somnul si vacantele. Mai tarziu am mai rafinat ideile, insa nu foarte mult. Trecutul a fost, asa ca nu mai vorbesc despre el, viitorul este inca o necunoscuta, insa prezentul merita detaliat de dragul jocului. Folosesc aceste ocazii pentru a scrie despre ceea ce am mai descoperit din diferitele filmulete urmarite si poate asa constat ce am inteles din ele... De exemplu, dimineata este bine sa privim cerul cateva minute, pentru a reseta ceasul biologic al celulelor. Auzisem doar de cel al corpului, insa se pare ca totul este mai complicat cand e vorba de trupul nostru. Am inceput sa aplic aceasta idee. Un fel de pauza matinala la inceput de zi. In restul timpului, orele sunt pline cu activitati si popasuri ce sunt de fapt diferite momente care imi plac si ma inspira. Mai am insa de lucrat la echilibrul dintre ele! Si recunosc ca este destul de complicat de a realiza un spatiu gol intre ele... 😊