Invitatie la Leapsa

Am descoperit cu surprindere invitatia de a participa la o leapsa, pe 'Arca lui goE'.
Intru direct in subiect si voi mai adauga cateva ganduri la final:

1. Principala mea trăsătura –
     Un optimism ce izvoraste chiar si atunci cand multe se clatina. Imi place
     echilibrul si daca pot sa-l si imprastii sunt multumita.
2. Calitatea pe care doresc sa o întâlnesc la un bărbat –
      Sa ma faca sa simt ca sunt eu insami, prin umor, inteligenta, imaginatie.      
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie –
      Sa stie sa asculte si apoi sa taca despre ceea ce a auzit!
4. Ce prețuiesc mai mult la prietenii mei –
      Ochii luminosi. Asta inseamna ca sunt sinceri.
5. Principalul meu defect –
      Perfectionismul. Cand am descoperit asta, am tot cautat leacul.
     A aparut o puternica ameliorare cand am realizat ce pierdere de
     timp inseamna.           
6. Îndeletnicirea mea preferata –
     Sa tot invat, sa descopar idei noi, sa realizez mici proiecte creative, sa citesc,
     sa ma plimb..., practic orice imi aduce bucurie. Si apoi sa o dau mai departe.     
7. Fericirea pe care mi-o visez –
      Sa ajung sa creez ceea ce imi doresc.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire –
      Sa dispar fara sa aflu daca ceea ce fac mi-era menit. Irosirile le consider triste.      
9. Locul unde as vrea să trăiesc –
      Realizez ca nu mi-am pus cu adevarat aceasta intrebare, pentru ca imi plac
      meleagurile noastre.
     Si schimbarea de dragul schimbarii nu este neaparat benefica.
10. Culoarea mea preferata –
        Acel albastru-verde marin ce mi se pare uluitor cum reflecta lumina.
11. Floarea care-mi place –
        Imi plac toate florile, fara sa am vreo ordine a preferintei. Pentru blog insa am
        ales floarea de colt.
12. Pasarea mea preferata –
        Pescarusul. Poate pentru ca imi place prea mult marea.
13. Prozatorii mei preferați –
       Greu de triat..., Camil Petrescu, Umberto Eco..., Alexandre Dumas, Jules Verne,
       Antoine de Saint-Exupéry...Constantin Chirita...
14. Poetii mei preferați –
       Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Marin Sorescu...
       Nu sunt singurii, insa am lasat doar primul gand.
15. Eroii mei preferați din literatura –
        Cand inchideam cartile, eroii ramaneau la locul lor.  Nu m-am identificat cu
        vreun personaj.
16. Eroinele mele preferate din literatura –
        Nimic in plus fata de punctul 15.
17. Compozitorii mei preferați –
        Orice creator de muzica plina de armonie. Mentionez  doi compozitori romani
        contemporani, Gheorghe Iovu si Bogdan Alin Ota, care imi plac foarte mult.
18. Pictorii mei preferați –
        Nu pot face o lista. Imi place orice creatie cu care rezonez, ca metafore si culori.
19. Eroii mei preferați din viața reala –
        O descoperire brusca a fost Novak Djokovic! Facand abstractie de atributul 'real',
        o adaug pe mama...
20. Ce urăsc cel mai mult –
        Minciunile si barfele. Genereaza o mazga periculoasa.
21. Calitatea pe care as vrea s-o am din naștere –
        O memorie de exceptie.
22. Cum as vrea sa mor  –
         Nu m-am gandit la asta pana acum! Cand va fi sa fie, ca nu pot spune 'daca',
         sa fie undeva in natura.
23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență –
        Cele nepremeditate.
24. Deviza mea –
        Sa simplific pana ajung la esenta!
       
     


Uneori, un astfel de moment devine un bilant interesant si util.  Este ca o mica
trezire sau tresarire.
Multumesc pentru invitatia de a raspunde la o astfel de leapsa. Cu aceasta ocazie
am descoperit o alta postare  in care era cuvantul sincronicitate si urmatoare
idee: '... sper sa invat a scurta distantele pana la intelegerile esentiale.'

Interesant!

Miercurea fara cuvinte (351) - Flori in parc - Flowers in the park

A venit randul meu sa gazduiesc  jocul "Miercurea fara cuvinte", preluat de la  Zina si
initiat de Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events'
pe blogul 'Katheworsley'
pe blogul 'Brianshome';
pe blogul 'Jaipur Gardening';

Sper ca aceste imagini florale din parc sa va bucure si sa va energizeze!
I hope that this floral images from the park to make you happy and energize you!

Happy WW!

MFC (350)

Reflexii in oglinda (101) - Intre ghiocei

Carmen a redeschis jocul 'Reflexii in oglinda', preluandu-l de la Sorin,
Este o alta modalitate de a impartasi descoperiri speciale!

Reflexii (100)

#Fiction Monday (125) - Spring transformations - Transformari de primavara

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'BLEAK'.

"Cand totul pare sa fie contra ta, adu-ti aminte ca
avionul  decoleaza intotdeauna impotriva vantului"!

When I don't know how to start a text, I review the ideas. That's how I discovered
the book 'Bleak House', by Charles Dickens. I haven't read it, so I don't know if
this title is just a metaphor. I think that the bleak is a temporary state, now as the
spring has just begun! 😊
But I felt it on certain occasions. The situations themselves are less important.
What it is really important, is that, when it is not about  weather and clouds, but
it is about the soul, it kind of depended on me in what way I remove it, to bring
the sun back into my eyes.

I don't know if we could make a plan for such situations, because each one has its
particularity and it could be more participants who generated it. Each of them,
including me, come with the story of their reality and the bleak is like a kind of
intersection of all their life games! How do we transform it into a light that connect
all participants and transform their roles? Do we have solutions to brighten up our
days, leaving the paradigm: 'it's not up to me, so what could I do'...?

I think we were created with everything necessary to face any situation, which only
challenges us to discover our inspirations and powers! Even if we don't agree with
this idea, let's give it a chance to bloom, so that later we can transform that gloomy 'intersection' with all the miracles that came from our inspirations and powers!

„Trăim într-o perioadă destul de sumbră. Simt asta în aer.
Totul este incert. Totul pare că se află în prăpastia unei
transformări majore, fie că ne place sau nu.”

Atunci cand nu stiu cum sa incep, baleiez idei. Asa am descoperit 'Casa mohorata', de
Charles Dickens. Nu am citit-o, asa ca nu stiu daca este doar o metafora acest titlu.
Ma gandesc ca mohoreala este o stare temporara, ca doar a inceput primavara! 😊
Am simtit-o insa cu anumite ocazii. Sunt mai putin importante subiectele in sine.
Ceea ce este cu adevarat important este ca, atunci cand nu este vorba despre vreme
si nori, ci este vorba despre suflet, a cam  depins de mine in ce mod o indepartez
ca sa readuc soarele in priviri.

Nu stiu daca am putea sa ne facem un plan pentru astfel de situatii, pentru ca fiecare
are particularitatea ei si pot exista si mai multi participanti care au generat-o.
Fiecare dintre ei, inclusiv eu, vine cu povestea realitatii lor si mohoreala este ca un fel
de intersectie a tuturor jocurilor lor de viata! Cum o transformam intr-o lumina care
sa-i conecteze pe toti participantii si sa le transforme rolurile?
Avem solutii pentru a ne insori zilele, iesind din paradigma: 'nu depinde de mine,
asa ca eu ce as putea face'?

Cred ca am fost creati cu tot ceea ce este necesar pentru a face fata oricarei situatii,
ce nu face decat sa ne provoace pentru a ne descoperi inspiratiile si puterile!
Chiar daca nu suntem de acord cu aceasta idee, sa-i oferim o sansa sa infloreasca,
pentru ca mai apoi acea 'intersectie' mohorata sa o transformam cu toate minunile
aparute din inspiratiile si puterile noastre!

My first thought was about a bleak lighthouse (exposed to the wind). Then...
Primul meu gand a fost despre un far expus vantului. Apoi...


#Fiction Monday (124) -  The plan (?)

 

 

Miercurea fara cuvinte (350) - Doar flori - Only flowers

A venit randul meu sa gazduiesc  jocul "Miercurea fara cuvinte", preluat de la  Zina si
initiat de Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'RamblinwithAm';
pe blogul 'Cats-astropic Events'
pe blogul 'Katheworsley';
pe blogul 'Brianshome';
pe blogul 'Jaipur Gardening';

Floralele artistei Jill Kirstein au fost alegerea pentru acest joc.
Jill Kirstein's florals are the choice for this game.
(Sursa imaginilor)

Floare reala! / Real flower!

Happy WW!

MFC (349)

Reflexii in oglinda (100) - Singura frezie

Carmen a redeschis jocul 'Reflexii in oglinda', preluandu-l de la Sorin,
Este o alta modalitate de a impartasi descoperiri speciale!

Va aratasem cum tasnisera frunze frumoase din ghiveciul cu bulbii ramasi de
la freziile luate anul trecut. Din cele cinci plante pana la urma s-a format
o singura floare. S-a rasfatat putin in soarele diminetii, suficient sa se oglindeasca
in fereastra:

Reflexii (99)

#Fiction Monday (124) - The plan (?) - Planul (?)

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'PLAN'.

How do you do? Are you making plans? No, you don't need to answer me,
because you just didn't have this in your plan for the day! 😊

I found, however, that having a planning outline for a relatively short period of time
is more productive, at least for the routine elements. I free the mind from details and
it, the mind, captures new ideas from... where it can.
I admit that sometimes it surprises me how it does this. A word, an image, a sound, a memory - spark, are shaped into a new idea, useful now or maybe later.
As a note: these ideas were always useful!
I write these lines and a question arises: with which images to match them...

I change a little a bit the perspective . The question I ask myself is if there is any
plan for me. I mean, why am I here and now?
And if there is, how can I understand it? Is what I'm doing now, part of the way?
I simply want to know. The reason seems obvious to me: I don't like groping and
I never liked this. It's like I want to get out of a labyrinth, but I don't know how.
But I have a feeling that there is an exit somewhere...

I wonder if each of us came to walk on the path planned by the great Creative
Energy? Complicated. I don't know exactly why the words are lying like that,
only that there is a desire that grows exponentially, to understand something.
Even if we are a kind of experiment, every experiment is based on a plan:
with input data, with a processing element, with expected/predicted results.
Where am I on this chain? This is more complicated.

Whichever way of thinking I go, I feel the need for a small observational stop.
The Nature, the Universe, have fabulous functioning mechanisms and I am very
far from deciphering them. I just notice them sometimes. And we are part of these mechanisms! I finish the break, as big conclusions cannot be expressed anyway.

However, a smaller conclusion is implied. That it is good to make plans, so that
the mind attracts the solutions for their realization. And even if we don't know fundamental things, let's do whatever brings us joy, because that means our soul is satisfied. And this means that we spread a little light around the world and who
knows, maybe we make the world better and more beautiful.

The things that must be done are worth analyzing. If they are vital, approaching
them with joy becomes essential. If not, I'm still thinking about whether they
deserves to be part of the plan and be left behind as old experiences and that's it.

I read that whatever happens to us is for our good, in the sense of our evolution.
If I am to connect this idea with the fact that there is a plan with a specific
destination for each of us, then it is very possible that any deviation from the
route will somehow be sanctioned by that processing block.
And the "sanctions" of life are sometimes painful - complicated.

I wonder if approaching with joy for what I have to do permanently TODAY,
could be a solution to stay on my own path, intertwined with Don Miguel Ruiz's
ideas of "not taking anything personally" and "not make unnecessary assumptions', because these are time-consuming and I would jeopardize my plans...!

Ce mai faceti? Va faceti planuri? Nu, nu-i nevoie sa-mi raspundeti, ca doar nu aveati
asta in planul zilei! 😊

Am constatat totusi ca a avea o schita de planificare pentru o perioada relativ scurta
de timp este mai productiv, cel putin pentru elementele de rutina. Eliberez mintea de
detalii si ea, mintea, capteaza idei noi de... unde poate.
Recunosc ca ma surprinde uneori cum face acest lucru. Un cuvant, o imagine,
un sunet, o amintire - scanteie, se modeleaza intr-o idee noua, utila acum sau poate
mai tarziu. Ca o constatare: au fost mereu folositoare aceste idei! Scriu aceste randuri
si rasare intrebarea cu ce imagini sa le asortez...

Schimb putin perspectiva. Intrebarea pe care mi-o pun este daca exista vreun plan
pentru mine. Adica, de ce sunt eu aici si acum? Si daca exista, cum ajung sa il inteleg?
Ceea ce fac acum face parte din drum? Pur si simplu vreau sa stiu.
Motivul mi se pare evident: bajbaiala nu imi place si nu mi-a placut niciodata.
E ca si cum vreau sa ies dintr-un labirint, insa nu stiu cum. Dar simt o senzatie
ca exista o iesire pe undeva...
Ma intreb daca fiecare am venit pentru a parcurge drumul planuit de marea Energie
Creatoare? Complicat. Nici eu nu stiu exact de ce cuvintele se astern asa, doar ca
exista o dorinta ce creste exponential, de a intelege ceva.
Chiar daca suntem un fel de experiment, orice experiment are la baza un plan:
cu date de intrare, cu un element de procesare, cu rezultatele asteptate/pronosticate.
Pe acest lant unde ma aflu? Si mai complicat.

Pe orice cale de gand as merge, simt nevoia unui mic popas constatator.
Natura, Universul, au mecanisme fabuloase de functionare si sunt foarte departe de a
le descifra. Doar le observ uneori. Si noi suntem parte a acestor mecanisme!
Termin popasul, ca oricum concluziile mari nu se lasa exprimate.

Totusi se insinueaza o concluzie mai mica. Ca e bine sa ne facem planuri pentru ca
mintea sa atraga solutiile pentru realizarea lor. Si chiar daca nu stim lucruri
fundamentale, sa facem orice ne produce bucurie, pentru ca asta inseamna ca
sufletul nostru e multumit. Si asta inseamna ca imprastiem putina lumina prin
preajma si cine stie, poate facem lumea mai buna si mai frumoasa.
Lucrurile obligatoriu a fi facute, merita analizate.  Daca sunt vitale, abordarea lor
cu bucurie devine esentiala. Daca nu, ma mai gandesc daca merita sa faca parte
din plan si sa ramana in urma ca experiente vechi si atat.
Am citit ca orice ni se intampla este spre binele nostru, in sensul evolutiei noastre.
Daca este sa conectez ideea asta cu faptul ca exista un plan cu o destinatie anume
pentru fiecare dintre noi, atunci este foarte posibil ca orice abatere de la traseu sa
fie cumva sanctionata, de catre acel bloc de procesare. Iar 'sanctiunile' vietii sunt
uneori dureros - complicate.

Ma intreb daca abordarea cu bucurie a ceea ce am de facut in permanenta AZI
ar putea constitui o solutie pentru a ramane pe propriul traseu, impletita cu ideile
lui Don Miguel Ruiz de a 'nu lua nimic la modul personal' si de a 'nu face
presupuneri inutile', pentru ca acestea sunt mari consumatoare de timp si
mi-as periclita planurile...!

#Fiction Monday (123) - Thoughts about the word 'spin'