Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'DISPEL'.
'Nu fi descurajat de neputinta ta de a imprastia intunericul din lume. Aprinde-ti candela si mergi inainte'.
On my windowsill I had an orchid that hadn't bloomed in a very long time. I wanted to see what effect would have, a solution to revive the roots, so I opened the plastic pot, which was cracked anyway and dispel the substrate in which the roots had been stuck. I was surprised to find that the base of the flower had been mounted in a small plastic structure and the roots, some of which were already dry, had twisted and under the plant some gaps had formed in the substrate. So I wasn't surprised that my orchid didn't have much energy to make flowers anymore. I cleaned what was dry, moistened the roots and replanted it in a larger pot. Maybe it will recover after this rather invasive, yet relatively simple treatment.
But everything gets complicated when I think about the apparent chaos of the reality in which we live. There is a theory of chaos, from which I learn that there is a kind of hidden order in any complex evolution, so there may be a solution to chase it away or control it. However, I didn't really resonate with this theory. Not because I studied it to discover its flaws. But simply because hearing about a fractal reality, it seemed to me that it was more plausible, more beautiful, more... natural.
Pe pervazul ferestrei aveam o orhidee ce nu a mai inflorit de foarte multa vreme. Am vrut sa vad ce efect va avea o solutie de revigorare a radacinilor, asa ca am desfacut ghiveciul din plastic, ce oricum era crapat, si am imprastiat substratul in care fusesera infipte radacinile. Am fost surprinsa sa constat ca baza florii fusese montata intr-o mica structura de plastic si radacinile, unele deja uscate, se rasucisera si chiar sub planta se formasera niste goluri in substrat. Asa ca nu m-am mirat ca orhideea mea nu prea avea energie sa mai faca floricele. Am curatat ce era uscat, am umezit radacinile si am replantat-o intr-un ghiveci mai mare. Poate isi va reveni dupa acest tratament cam invaziv, totusi relativ simplu.
Insa totul se complica cand ma gandesc la aparentul haos al realitatii in care traim. Exista o teorie a haosului, din care aflu ca este un fel de ordine ascunsa in orice evolutie zapacita, asa ca poate exista si o solutie de a-l goni sau struni. Totusi nu am prea rezonat cu aceasta teorie. Nu pentru ca as fi studiat-o pentru a-i descoperi hibele. Ci pur si simplu pentru ca auzind de o realitate fractalica mi s-a parut ca aceasta este mai plauzibila, mai frumoasa, mai... naturala.
'Sunt multe feluri de lumina. Lumina prieteniei poate risipi tot intunericul'.
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaidasi acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre. Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Ghiocelul de Grigore Vieru
"Alb de parca-i scris cu creta, Ca o raza, subţirel, Cu zapada pe bereta A iesit un ghiocel...
Si-n luminile poienei, Pe sub cerul azuriu Se tot freaca pe la gene: - E devreme? E tarziu?"
Rugaciune de Mărțișor
(la inceput de primavara)
Doamne al vietii si al innoirii, Iti multumim pentru că ai adus iarasi primavara peste lume si peste sufletele noastre. Asa cum pamantul se trezeste din frig si intuneric, trezeste si inima noastra din nepasare si din tristete. Binecuvanteaza această zi de Mărțișor, zi a sperantei si a inceputului curat. Asa cum firul alb si rosu se impletesc intr-un singur semn, impleteste si in viata noastra bucuria cu rabdarea, puterea cu blandetea, credinta cu dragostea. Curateste-ne gandurile precum ploile spala pamantul, lumineaza-ne pasii precum soarele incalzeste mugurii, si da-ne curaj sa inflorim acolo unde ne-ai sădit. Ocroteste casele noastre de necaz si de boala, intareste familiile noastre in unitate si pace, si pune în inimile noastre dorinta de a face bine. Da sanatate celor bolnavi, mangaiere celor intristati, si nadejde celor care asteapta o schimbare. Fa, Doamne, ca aceasta primavara să fie pentru noi inceput de lumina, de iertare si de indreptare. Iar Maica Ta cea Sfanta să ne acopere cu dragostea ei, asa cum primavara acoperă pamantul cu flori. Primeste aceasta rugăciune ca pe un mărțișor al sufletului nostru, pe care Ti-l daruim cu credința și recunostinta. Amin.🙏
Am inceput primavara cu o poezie si o rugaciune primite pe telefon, de la o prietena. Pur si simplu am vrut sa le scriu aici, pentru ca altceva parca nu se potriveste cu starea mea de spirit. Sa aveti o primavara cu bucurii, cu sanatate, cu liniste sufleteasca. Sa va simtiti bine cu ceea ce faceti si ceea ce faceti sa va inspire pe mai departe!
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'BRINK'.
'Fiecare rationament se afla la limita erorii'.
I always discover my limits. But I'm not afraid of them anymore. I'm aware that they exist and there are many. I acknowledge that they exist, as I read somewhere. And I see what I can do further, depending on their importance. Basically, I try to expand the useful ones, which improve something important. That is, in my opinion...😊 This approach generates a kind of balance, eliminating the fear of limits. With self-imposed ones, the mechanism is slightly different, because there is also a generating reason, which comes meandering from the past and which must be identified. Sometimes an approach of simply ignoring the brinks can also be useful. But obviously it depends on the subject. I haven't really found solutions for time and its limits.
But using a stopwatch has dramatically reduced the pressure, which has proven to be important.
Even if you find the last image strange, I left it here, because I thought the idea of this ancient technique, chinampa, to create plant cultures on surfaces with precise brinks, in shallow lake beds and with an amazing drainage system, was fabulous. An idea that was revived, simply because it proved to be precious.
I believe that it is not the limits that should be our source of fear, but the way we look at them and assimilate them, believing that they are insurmountable and that they define us. The subject deserves to be reconsidered...
' Lumina lumineaza calea umanitatii: este vina noastra daca trecem peste margine'.
Mereu imi descopar limite. Insa nu mai imi e teama de ele. Sunt constienta ca sunt si sunt multe. Iau la cunostinta ca exista, asa cum am citit pe undeva. Si vad ce pot face mai departe, functie de importanta lor. In principiu, imi dau silinta sa le extind pe cele folositoare, ce inbunatatesc cate ceva important. Adica, dupa parerea mea...😊 Aceasta abordare genereaza un fel de echilibru, eliminand teama de limite. Cu cele autoimpuse, mecanismul este usor diferit, pentru ca exista si un motiv generator, ce vine serpuit din trecut si care trebuie identificat. Uneori si o abordare de a le ignora pur si simplu poate fi folositoare. Insa evident ca depinde de subiect. Doar pentru timp si limitele lui nu am prea gasit solutii. Insa utilizarea unui cronometru a scazut dramatic presiunea, ceea ce s-a dovedit a fi important.
Chiar daca vi se pare ciudata ultima imagine, am lasat-o aici, pentru ca mi s-a parut fabuloasa ideea acestei tehnici stravechi, chinampa, de a crea culturi de plante pe suprafete cu limite precise, in albiile lacurilor putin adanci si cu un sistem de drenare uimitor. O idee care s-a reluat, pur si simplu pentru ca s-a dovedit a fi pretioasa.
Cred ca nu limitele ar trebui sa fie sursa noastra de teama ci modul cum le privim, si le asimilam, crezand ca sunt de nedepasit si ca ne definesc. Subiectul merita regandit...
'Inpinge-te pana la marginea limitelor tale. Asa se extind acestea'.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'FRAGMENT'.
'Jocul vietii este un joc al bumerangurilor. Gandurile, faptele si cuvintele noastre se intorc la noi mai devreme sau mai tarziu, cu o precizie uimitoare'.
I still haven't figured out if the reality is like a puzzle with invisible boundaries and pieces with variable geometry. Or maybe I'm one of its pieces and I'm still trying to find my right place... Why do I keep remembering this approach? I may have picked it up from the collective ocean...😊 I know for sure that I like puzzles, that I still have a few posts to make on this subject and that I still have a repair to invent, having a missing piece. A few days ago I rediscovered Florence, in a short video that
I'll put at the end. Surely this fact is related to a piece of the 'game of life', which each of us plays in our own way. Although I had read her book, 'The Magical Path of Intuition', that I had not yet included in any game. I just mentioned this path several times, when I felt the need to do so. I am writing here only two small fragments from this book:
"Prayer is likened to telephoning God, while intuition is seen as God communicating back."
"No one takes you away from your own
good, except yourself."
These are two ideas that made me rethink many of my approaches and, above all, made me
understand that, beyond one point of view, there is a whole universe of other possibilities. What I choose and at what moment, is only my decision! 😊
Inca nu m-am dumirit daca realitatea este ca un puzzle cu limite invizibile si piese cu geometrie variabila. Sau poate chiar eu sunt una din piesele lui si tot caut sa imi gasesc locul potrivit... Oare de ce tot imi vine in minte aceasta abordare? Posibil sa o fi cules din oceanul colectiv. 😊 Stiu sigur ca imi plac puzzle-urile, ca mai am de facut cateva postari pe acest subiect si ca mai am o reparatie de inventat, avand o piesa lipsa. Acum cateva zile am redescoperit-o pe Florence, intr-un filmulet pe care il voi pune in final. Cu siguranta ca acest fapt este legat de o piesa a 'jocului vietii', pe care fiecare dintre noi il joaca in felul propriu. Desi ii citisem 'Calea magica a intuitiei', inca nu o inclusesem in vreun joc. Doar am amintit de aceasta cale, de mai multe ori, cand am simtit nevoia sa o fac. Scriu aici doar doua mici fragmente din aceasta carte:
"Rugaciunea inseamna sa ii telefonezi lui Dumnezeu, iar intuitia inseamna ca Dumnezeu iti telefoneaza tie."
"Nimeni nu te indeparteaza de propriul tau bine, in afara de tine insuti".
Sunt doua idei ce m-au facut sa imi regandesc multe abordari si mai ales m-au facut sa inteleg ca, dincolo de un punct de vedere, exista un intreg univers de alte posibilitati. Ce aleg si in ce moment, este doar decizia mea! 😊
'Intuitia este un talent spiritual si nu explica, doar arata calea'.
@@@@@@@@@ Fragments from the video /Fragmente din video:
...' If you refuse to be afraid, you cannot be controlled...' 'Daca refuzi sa iti fie frica, nu poti fi controlat...' ... 'What you fear you invite...' 'Atragi subiectul fricii'. ... 'When you stop resisting the evil, you cut the energy chord that feeds it...' 'Cand incetezi sa te opui raului, tai legatura energetica ce il alimenteaza'. ... 'Fear and fate are the same energy just flowing in opposite directions'... 'Frica si destinul sunt aceesi energie, insa curg in directii diferite'.