duminică, 13 octombrie 2024

#Fiction Monday (191) -
A memory and a conclusion
O amintire si o concluzie

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'LUCK'.


'Norocul este sa crezi
ca esti norocos'.

This word resonated with a memory from faculty, related to the math exam.
Although I didn't understand what I did wrong in the thesis, the teacher told me that
I passed the exam only because he knew that I had studied, that he had listened to me
at every seminar, for a whole year! The day I had my first lesson, I was wearing a neon
green skirt, which I think visually annoyed him a bit. I was able to bet that this was
the reason why he took me to the board then. The problem was that throughout the year,
he took me to the blackboard every time. And this generated my luck in the exam.
So things sometimes turn out extremely strange when we talk about luck.

Sometimes I have the feeling that the luck is like a special state of mind. Even if sometimes
they seem to be just lucky events, they happen on a certain chain of events, possibly forgotten.
I see luck more as an answer to what concerns me, an 'apparently' surprising revelation
and with the meaning of clarifying some confusions.
And when certain events actually happen according to some wishes or plans, I don't
think about luck, but only that my intention towards them was strong enough, no matter
how bizarre it sounds this thought...😊

Perhaps there is more to say, but it is quite clear to me that luck is a kind of alchemy
of good thoughts and positive emotions, which have the role of fertilizing our inner
garden. By persevering, we will see the results...



'Tu iti faci propriul noroc'.


Acest cuvant a rezonat cu o amintire din facultate, legata de examenul la
matematica. Desi nu intelegeam ce am gresit in teza, profesorul mi-a spus
ca am trecut examenul doar pentru ca stia ca invatasem, ca ma ascultase la
fiecare seminar, un an intreg! In ziua in care avusesem prima ora, purtam
o fusta verde neon, ce cred ca l-a cam enervat vizual. Eram in stare sa
pariez ca asta a fost motivul pentru care m-a scos la tabla atunci.
Problema a fost ca pe tot parcursul anului ma scotea la tabla de fiecare data.
Si asta a generat norocul meu la examen.
Asa ca lucrurile se deruleaza uneori extrem de ciudat cand vorbim de noroc.

Uneori am senzatia ca norocul este ca o stare de spirit speciala. Chiar daca
par uneori sa fie doar intamplari norocoase, ele se petrec pe un anumit lant
de evenimente, posibil uitate...
Vad norocul mai mult ca un raspuns la ceea ce ma preocupa, o devoalare
'aparent' surprinzatoare si cu sens de clarificare a unor nedumeriri.
Iar cand anumite evenimente chiar se petrec conform unor dorinte sau planificari,
nu ma gandesc la noroc, ci doar ca intentia mea spre ele a fost suficient de puternica,
oricat de bizar ar suna acest lucru...😊

Poate ca mai sunt multe de spus, insa mi-e destul de limpede ca  norocul este
un fel de alchimizare a  gandurilor  bune si a emotiilor pozitive, care au rolul de a
fertiliza gradina noastra interioara. Perseverand, vom vedea si rezultatele...


'Nu renunta niciodata si
norocul te va gasi'.


#Fiction Monday (190) - Thoughts about stages


@@@@@@@@@









6 comentarii:

  1. Ma intreb daca asa o fi cu adevarat. Uneori tind sa cred ca da, dar... oare chiar e o reteta universal valabil? Pentru ca daca ar fi asa, la cat d emult mi-am aliniat eu gandurile, emotiile si intentiile ar trebui sa fie acum toate la locul lor, bune si frumoase.
    Pe de alta parte, la cate emotii de tristete si neputinta m-au tatonat saptamana trecuta, nu imi explic cum de am dat absolut intamplator fix peste ceva ce imi doream mult sa vad.
    Ce vreau sa zic este ca, sunt perfect de acord ca este de dorit si preferabil sa incercam sa potentam (adica sa fim atenti la ce hranim cu energie, bine sau rau) prin alegeri constiente si aliniere emotie - intentie ceea ce ne dorim
    cu adevarat in viata. Nu este deloc sanatos sa cadem in capcana intinsa de societate (negativitate, plangere de mila sau barfa si invidie) si cu atat mai mult sa investim energie in ceva ce ne face rau (in vibratii/energie negativa).
    Totusi este interesant de remarcat ca, nu tine doar de ceea ce alegem noi si de cum ne comportam noi. Uneori cred ca sunt si influente din mediul in care stam si de la cei care ne insotesc.

    Apropo de fusta... mie mi-a stricat media la chimie proful (desi stia ca probabil sunt cam singura care chiar era interesata cu adevarat de materie - desi eram la uman) din cel mai absurd motiv - si aici ne putem lega de cauzalitate :))). Eram in pauza si mancam un covrig, povestind cu colega mea si razand pur si simplu sincer. Fix atunci apare proful si eu cu covrigul si rasul am nimerit ochi in ochi cu el, pentru o secunda. nu am apucat sa il mai si salut ca eram deja dublu ocupata si desi am dat din cap ca na obisnuinta, am senzatia ca el o fi zis ca rad de el. Ceea ce era o mare tampenie... dar na. Asa ca m-a cadorisit cu un 8. :))))))) Unii oameni sunt asa.

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rux, concluziile chiar daca sunt personale, am constatat ca sunt totusi repetitive, asa ca mi-am permis sa vorbesc despre ele.
      Pentru ca momentele de 'noroc' au avut in spate multa munca si energie consumata. Asa ca inevitabil ma gandesc ca el vine atunci cand imi fac si temele. Iar despre ganduri mereu vorbim, fiecare poate experimenta efectele lor. Si e la fel de importanta reactia noastra la diferite evenimente, cum ne raportam la ele, sau cum nu o facem. Cum actionam sau cum reactionam.
      Ceea ce ai spus despre amintirea ta... La urma urmei ai emis o parere despre altcineva. Asa ai crezut si dovada a fost nota. Privind din afara, lantul de cauzalitate nu se prea leaga. Sunt doar presupuneri, cu emotiile aferente ce au ramas undeva. Doar o parere, citind comentariul.
      Ceea ce e valabil si pentru mine. Si eu am facut o presupunere, ca stateam in prima banca... Iar anul care a urmat a fost chiar complicat. Pot spune ca am luat examenul sub semnul norocului? Sau dupa un an de munca?
      Apropo, am terminat de citit cartile lui Bradley. Nu am avut suficienta imaginatie pentru a intelege efectele emotiilor asupra problemlor noastre de sanatate. Subiectul acesta trebuie reevaluat din temelii. Vorbesc serios.
      Multumesc pentru ganduri, draga mea! Pupici!❤️😘

      Ștergere
  2. That's a funny story about going to the blackboard. I've known professors like that.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In every school could be such a situation. In a way it's inevitable.
      Now it is funny, but then it was not funny at all... 😊
      Have a fine week, Terry, with joy!

      Ștergere
  3. Dileep - indian ?
    Concluzia este că avem de așteptat. 😁

    RăspundețiȘtergere