Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Merg la pas pe un drum numit timp. Este foarte ciudat, pentru ca este format dintr-un sistem alambicat de roti dintate, cumva similare cu cele de la un ceas clasic. Se rotesc cand mai lent, cand mai rapid. Uneori este in jurul meu doar tacere, alteori apare un fel de ecou ciudat, cand trec peste inbinarile lor. Si chiar daca este greu de identificat, parca exista o umbraa unei amintiri ce tot reapare, stimulata de sunet. Este destul de complicat sa inaintez pe o astfel de cale aflata in permanenta miscare. Tin mana pe o mica piatra - medalion, un fel de purtator de noroc, gandindu-ma totusi la o strategie pentru a reusi sa imi mentin echilibrul. Atmosfera pare a se complica, intrand intr-o zona cu un fel de abur ca al unui nor, ce diminueaza grav vizibilitatea, exact cand un zgomot de apa se aude din ce in ce mai puternic, fara a observa sursa. Lumina se diminueaza si ea, ca si cum s-ar apropia noaptea, insa tot e bine ca a ramas la intensitatea celei oferite de luna. Sper ca e doar un vis din care urmeaza sa ma trezesc. ... Dar daca nu e asa...?
Acum cateva zile am luat din piata hasmatuchi. Descoperind aceasta planta, s-a creat un fel de pod catre o amintire din vremea copilariei, cand am gustat-o pentru prima data. Au fost cateva arome ce au ramas incrustate in mine si asta este una dintre ele. La fel ca si cea de gem din fruncte de soc. Mai surprinzator a fost cand pentru prima data, am simtit in visun miros de floare de zambila. Mi-ar placea sa se mai intample, pentru ca dimineata a venit cu un val de emotie oarecum surprinzator, insa deosebit de placut, chiar daca era cam ploaiein mine... Sau poate tocmai de aceea...?
Au inceput sa imi placa astfel de 'jucarii', ce se incarca pe lumina, pe soare si apoi devin luminoase in noapte. Insa nu chiar atat de puternic incat sa nu pot observa vreo stea mai stralucitoare, bineinteles daca pe cer nu isi face de cap un zbor al norilor!
De multa vreme imi doream sa descopar o aroma speciala, care sa nu fie chimie pursange si care sa genereze ceva special in atmosfera. Si am descoperit lemnul de Palo Santo. Surprinzator, pulberea rezultata in urma arderii betisoarelor, ce arata ca un nisip fin, nu miroase ca lemnul ars, ci pastreaza destul din aroma initiala, ceea ce iarasi mi s-a parut neobisnuit. In partea stanga a ultimei imagini, ceea ce pare un abur, nu se misca din cauza unei pale devant ci este efectul arderii smirnei aprinse pe carbune si aflata intr-o pozitie cam instabila.
... Cam asa arata noutatile mele verzi si aromate, aduse aici cu ocazia unui nou joc.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'DISPEL'.
'Nu fi descurajat de neputinta ta de a imprastia intunericul din lume. Aprinde-ti candela si mergi inainte'.
On my windowsill I had an orchid that hadn't bloomed in a very long time. I wanted to see what effect would have, a solution to revive the roots, so I opened the plastic pot, which was cracked anyway and dispel the substrate in which the roots had been stuck. I was surprised to find that the base of the flower had been mounted in a small plastic structure and the roots, some of which were already dry, had twisted and under the plant some gaps had formed in the substrate. So I wasn't surprised that my orchid didn't have much energy to make flowers anymore. I cleaned what was dry, moistened the roots and replanted it in a larger pot. Maybe it will recover after this rather invasive, yet relatively simple treatment.
But everything gets complicated when I think about the apparent chaos of the reality in which we live. There is a theory of chaos, from which I learn that there is a kind of hidden order in any complex evolution, so there may be a solution to chase it away or control it. However, I didn't really resonate with this theory. Not because I studied it to discover its flaws. But simply because hearing about a fractal reality, it seemed to me that it was more plausible, more beautiful, more... natural.
Pe pervazul ferestrei aveam o orhidee ce nu a mai inflorit de foarte multa vreme. Am vrut sa vad ce efect va avea o solutie de revigorare a radacinilor, asa ca am desfacut ghiveciul din plastic, ce oricum era crapat, si am imprastiat substratul in care fusesera infipte radacinile. Am fost surprinsa sa constat ca baza florii fusese montata intr-o mica structura de plastic si radacinile, unele deja uscate, se rasucisera si chiar sub planta se formasera niste goluri in substrat. Asa ca nu m-am mirat ca orhideea mea nu prea avea energie sa mai faca floricele. Am curatat ce era uscat, am umezit radacinile si am replantat-o intr-un ghiveci mai mare. Poate isi va reveni dupa acest tratament cam invaziv, totusi relativ simplu.
Insa totul se complica cand ma gandesc la aparentul haos al realitatii in care traim. Exista o teorie a haosului, din care aflu ca este un fel de ordine ascunsa in orice evolutie zapacita, asa ca poate exista si o solutie de a-l goni sau struni. Totusi nu am prea rezonat cu aceasta teorie. Nu pentru ca as fi studiat-o pentru a-i descoperi hibele. Ci pur si simplu pentru ca auzind de o realitate fractalica mi s-a parut ca aceasta este mai plauzibila, mai frumoasa, mai... naturala.
'Sunt multe feluri de lumina. Lumina prieteniei poate risipi tot intunericul'.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'INVISIBLE'.
'Numai cu inima se poate vedea corect; ceea ce este esential este invizibil pentru ochi.'
Even if the idea is as vast as the ocean and embedding it in a text could only generate a tiny wave, truly understanding what the invisible represents, I think is the most useful thing we could achieve. We evolve in a field that we do not see, but to which we contribute through everything we think and do. Our body has an energetic aura that is again quite complicated to see directly. We use the electric or gravitational field, but we can only measure their values and effects. In fact, this is the fascinating facet of the invisible, whatever it may be. We become aware or discover at a certain moment the effects and then, or only then, we understand our belonging to an energetic whole, into which we were born and that no one really taught us about, but which shapes us and we shape it in turn...
'Cand un simt percepe ascunsul, lumea invizibila devine vizibila pentru intreg.'
Chiar daca ideea are vastitatea oceanului si a o incrusta intr-un text ar putea genera doar un val minuscul, a intelege cu adevarat ce reprezinta invizibilul, cred ca este cel mai util lucru pe care l-am putea realiza. Evoluam intr-un camp pe care nu il vedem, dar la care contribuim prin orice gandim si facem. Trupul nostru are un invelis energetic pe care iarasi e destul de complicat de al vedea direct. Ne folosim de campul electric sau de gravitatie, insa doar le putem masura valorile si efectele. De fapt, aceasta este fateta fascinanta a invizibilului, oricare ar fi el. Constientizam sau descoperim la un moment dat efectele si atunci sau abia atunci, intelegem apartenenta la un intreg energetic, in care ne-am nascut si despre care nu ne-a invatat nimeni cu adevarat, dar care ne modeleaza si il modelam la randul nostru...
'O persoana care gandeste pozitiv, vede invizibilul, simte intangibilul si realizeaza imposibilul'.
' A stabili obiective este primul pas in transformarea invizibilului in visibil'.