#Fiction Monday (268) The emotion of recalling Emotia rememorarii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'QUEST''.

'Marea cautare a vietii a fost 
intotdeauna descoperirea adevarului'

I have spoken so often about goals and quests that now, when I actually have to write about 
these ideas, a vast void seems to have opened up. I have no idea why. Perhaps it is that 
wonderful pause when useless thoughts have ceased. Where did they go, I wonder? 
I enjoy this stillness that arrived suddenly, without me even seeking it.  Ah, of course - I knew 
this all along. When I search for something, it implies I do not possess that thing. 
In other words, I am broadcasting the frequency of lack. And so, according to the theory, I will 
attract the lack. The conclusion I can draw is that, once a goal is set - whatever it may be -
I should feel as though I have already achieved it, experience the joy of that accomplishment 
and then simply surrender to the flow of reality. 
At first, this approach struck me as surprising, yet it was perfectly logical when viewed in 
relation to other aspects: on one hand, our brain, which makes no distinction between reality 
and imagination and on the other, our own subconscious, which does not differentiate 
between past and future. (Neuroscience discoveries are fascinating...) 
From this, one can draw many conclusions about how we can evolve along our respective 
paths. Bearing these ideas in mind, the most intriguing possibility would be to actually 
experience the emotion of recalling of a future quest. I interpret this as a preamble to any 
desire to achieve a goal we might set for ourselves... 
It is the most extraordinary experiment we could possibly undertake...

'Cu totii suntem in cautarea unor raspunsuri,
incercand sa invatam lectiile vietii'.

Am vorbit de atatea ori despre tinte si cautari, incat acum, cand am de scris chiar
despre aceste idei, parca s-a format un imens gol. Habar nu am de ce. Poate ca este 
acea pauza minunata cand gandurile inutile s-au oprit. Oare unde s-au dus? Imi place
linistea asta, venita brusc, fara sa o mai caut. Aaaa, doar stiam asta. Atunci cand caut 
ceva, inseamna ca nu am acel ceva. Adica emit o frecventa a lipsei. Si atunci, conform
teoriei, voi atrage lipsa. Concluzia pe care o pot formula este ca, odata stabilita tinta, 
oricare ar fi ea, este sa ma simt ca si cum deja as fi atins-o, sa simt bucuria 
realizarii ei si apoi sa ma las in voia fluxului realitatii. Abordarea asta mi s-a parut initial
surprinzatoare, insa era perfect logica prin corelarea cu alte aspecte: pe de o parte creierul 
nostru, care nu face diferenta intre realitate si imaginatie si pe de alta parte propriul 
subconstient care nu face diferenta intre trecut si viitor. 
(Interesante descoperirile neurostiintei...)
De aici se pot trage multe concluzii privitor la cum putem evolua pe drumurile noastre.
Tinand cont de aceste idei, cel mai interesant ar fi sa reusim sa traim emotia amintirii unei 
viitoare cautari. Interpretez asta ca preambul al oricarei dorinte de realizare  a unei tinte 
pe care ne-am propune-o... Este cel mai fabulos experiment pe care l-am putea face...

'Cea mai importanta misiune in viata 
este aceea de a-ti atinge  potentialul'.

#Fiction Monday (267) - A memory and the chance to rewrite.

#Fiction Monday (221) - A complicated target!


@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (17)- editie noua 12 cuvinte si doua povesti

Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
amanet, catifea, pendula, scrum, unghii, chihlimbar, fard, trotuar, ecouri, sarma, masca, inghet.

Bratara cu chihlimbar si catifea, 
intr-o sedinta foto speciala!

Mereu mi-a placut sa merg pe bordura ce margineste un trotuar, sau pe liniile albe ale strazilor,
daca era posibil.😊 Nu mi-am inteles vreodata acest obicei. Poate erau niste ecouri pe care le
trimitea corpul, pentru a ma obliga sa invat ceea ce inseamna echilibrul.
Pe masura ce anii s-au insirat pe sarma vietii, am ajuns si in niste momente cand niciun fard 
sau vreo masca  nu mai puteau optura lipsa lui. Ideea era departe de a fi simpla. Pentru ca 
echilibrul nu-l gasesti de cumparat, sau la vreun amanet special. Am constatat ca pot pendula 
intre incredibil de multe subiecte pentru a-l intelege, simti, practica. Cat de corect ma misc 
intre scrum si inghet pentru a-l crea, este discutabil si nu prea imi iese daca ma uit la unghii.😃
Insa am ajuns la concluzia ca de la echilibru porneste totul si aceasta idee am transformat-o 
intr-un fel de ancora la care ma raportez in ceea ce fac...
   

Pentru aceste cuvinte mai scriu un text, care NU imi apartine. Jumatatea mea a avut chef 
sa se joace si el cu aceste cuvinte:

Umbland asa hai-hui pe strazile din oras, ma opresc brusc pe trotuar, in fata unei case
de amanet. O parte a ferestrei era acoperita de o perdea groasa de catifea.
Dau sa intru si, nu stiu cum se face, ca ma impiedic de o sarma ce iesea din caldaram.
Mai-mai sa cad. Dar simt o mana viguroasa care ma prinde. Intorc capul si vad o fata
plina de fard, ce parea ca o masca. Mana care inca ma tinea avea unghii vopsite intr-o 
culoare ce parea de chihlimbar. Multumindu-i, am privit mai bine fata persoanei si am
constatat ca era intr-adevar o masca, pentru ca, am aflat mai tarziu, se trata dupa un 
accident, care-i facuse  o parte a obrazului scrum, sau pe aproape.
M-a condus in pravalie, el fiind proprietarul, intrebandu-ma ce m-ar interesa.
Am inceput prin a-i spune ca ma interesa acea pendula, pe care o vazusem prin
fereastra.  Pendula functiona, iar sunetul ei imi trezea ecouri din copilarie, din 
vremea cand totul parea ca este posibil pentru mintea copilului de atunci, in ciuda 
faptului ca totul era cuprins de un inghet generalizat.


Duzina de cuvinte (16) - editie noua - Cand Universul conspira


@@@@@@@@@

 

Duzina de cuvinte (14)- editie noua Jurnalul unui acum (27) -Pastaia cu doua boabe!

Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:
poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, 
undeva, secret.

Am ajuns la concluzia ca este mai usor de tesut cuvintele duzinii impreuna cu un jurnal,
pentru ca acesta capata astfel un rol nou, de a crea  catharsis pentru fiecare cuvant 
oferit de 'artificial'. Algoritmii lui au undeva in adanc un secret, nescris pe pergamente. 
Si eu nu am invatat sa merg pe astfel de poteci. Insa poate ca in aceasta tesatura s-ar putea 
incrusta idei noi, prin conexiuni nebanuite pana acum.

Este usor sa zambesti privind acest galben superb al unor flori de sunatoare. Era 
musai sa va spun, ca sa nu le uitati, fie ca va intereseaza sa le pregatiti pentru ceai
sau ulei de sunatoare.

Of, am reusit sa sparg o mica vaza cu inimioare si m-am si julit in al patrulea ciob, cel mai 
mare. Insa mi-am spus ca tocmai am gasit o noua materie prima pentru un alt proiect.
...Oare al catelea este? Ca deja s-au adunat fara numar...😊

Cuvintele le-am terminat, asa ca acum, eliberata de impusuri, va arat ceva din balcon.
Nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca dintr-un bob de mazare poate creste in ghiveci un vrej lung, 
care a facut o floricica si apoi si o pastaie, ce are doar doua boabe. Iar antenutele alea
sunt fabuloase, chiar daca inca nu stiu ce rol au. Daca voi stiti, sa imi spuneti si mie.

Am fost curioasa sa vad negativul primei imagini - o sticla cu solutie pentru geamuri,
in care batea soarele...😂

M-am mai linistit, pentru ca am inceput sa revad vrabiutele. Disparusera o perioada din 
cartierul nostru...

Anul acesta am vazut infloririle gloxiniei complet, ca in anii trecuti am fost plecati exact
in aceasta perioada. M-am rasfatat vizual cu aceasta minune si am vrut sa o vedeti si voi.

Inchei cu aceasta imagine din balconiada. Am inlocuit o perdea de vara cu niste fire
cu frunze. Inca nu mi-e clara eficienta, insa m-a amuzat ideea, asa ca i-am dat curs.


Duzina de cuvinte (13) - editie noua - Provocarea de a gasi
Jurnalul unui acum (26) - Noutati la inceput de mai


@@@@@@@@@

#Fiction Monday (261) Duzina de cuvinte (12)- editie noua Rethinking the threat Regandind amenintarea

>The Fiction game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'The Void Thoughts' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'THREAT'.
>Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:

algoritm, necrozate, fuziona, blestemul, pribeag, miluise, fenteaza, marfa, aiurea, clepsidrei,
efemere, strapungea.

'Schimbarea nu este o amenintare, este o oportunitate.
Supravietuirea nu este  tinta, succesul transformator este'.

First there were the 12 words. I would have liked to understand according to which  algorithm 
the artificial had mercy on us with such nonsense. But if that is not the case, the programs 
in the background far from being necrotic, are more alive than I imagine and are somehow 
feints? These ephemeral thoughts are a bit bizarre, but I will let them manifest, if that is how 
they feel like it...😊
Then the word from the second game appeared and merging them seemed mandatory to me. 
Maybe because an emotion arose that made me understand that there is a fine mesh, woven 
with a thread called threat, extremely resistant. Has the curse been cast upon the world? 

The chances of reaching the destination, being a wanderer through life, are dramatically 
reduced if we also stumble in the threads, woven with a spirit of responsibility. I recall a 
moment when something very powerful pierced the fear generated by a threat. Now I realize 
that something had come from me, no matter how incredible it seemed to me at the time. 
And if I analyze it well, the threat had more power in my mind and not in reality. But the 
unpleasant thing is that, whatever the hourglass moment, the sensation can reappear strongly, 
but in other conditions, unrelated to the original idea. Which means that the emotions are still 
there, well hidden and just waiting for the moment to reactivate, through a special mechanism. 
Their dissolution is a fascinating subject, worth exploring, for our physical good. 

But what makes me more attentive are those threats that I am not aware of. Or if I am aware, 
I can't actually see them because they are in the invisible zone. Hard to evaluate with the usual 
senses. That's why I tell myself that the biggest threats are the ignorance and no thinking.
Without them, the complicated would be redefined and there are chances that we would find 
solutions to our problems. Let's just believe in the possibility!

A naive way to stop the time!
O modalitate naiva de a opri tipul...

Mai intai au fost cele 12 cuvinte. As fi vrut sa inteleg conform carui algoritm artificialul ne 
miluise cu o astfel de marfa aiurea. Dar daca nu este asa si programele din fundal, departe 
de a fi necrozate, sunt mai vii decat imi imaginez eu si  ne fenteaza cumva?
Cam bizare aceste ganduri efemere, insa le voi lasa sa se manifeste, daca asa au chef...😊

Apoi a aparut cuvantul din al doilea joc si a le fuziona mi s-a parut obligatoriu. Poate pentru 
ca s-a ivit o emotie ce m-a facut sa inteleg ca exista o plasa fina, tesuta cu un fir numit
amenintare, extrem de rezistent. Blestemul a fost aruncat peste lume? 
Sansele de a ajunge la  destinatie, fiind pribeag prin viata, se reduc dramatic daca ne mai 
si  impiedicam in itele tesute cu spirit de raspundere. Readuc in memorie un moment in care 
ceva foarte puternic strapungea frica generata de o amenintare. Acum realizez ca acel ceva
izvorase din mine, oricat de incredibil mi se paruse atunci. Si daca stau bine sa analizez,
amenintarea avusese mai multa putere in mintea mea si nu in realitate.
Insa neplacut este ca, oricare ar fi momentul clepsidrei, senzatia poate reaparea puternic, 
in alte conditii, fara legatura cu ideea originara. Ceea ce inseamna ca emotiile inca sunt 
acolo, bine ascunse si doar asteapta momentul sa se reactiveze, printr-un mecanism special.
Dizolvarea lor este  un subiect fascinant, ce merita explorat, spre binele nostru fizic.

Insa ceea ce ma face sa fiu mai atenta, sunt acele amenintari de care nu am habar. 
Sau daca am habar, nu le pot vedea efectiv, pentru ca sunt in zona invizibilului.
Greu de evaluat cu simturile obisnuite. De aceea imi spun ca cele mai mari amenintari  
sunt necunoasterea si negandirea. Fara ele complicatul ar fi redefinit si cresc sansele sa 
gasim solutii la problemele noastre.  Doar sa credem in posibilitate!

'Dusmanul nu te-ar ataca daca ceva 
valoros nu ar fi in interiorul tau. Hotii 
nu sparg case pustii. Ai un scop.'

'Cel mai mare dusman al tau nu-ti 
poate face la fel de mult rau ca 
propriile ganduri nepazite.'

#Fiction Monday (260) - The experiments around us

Duzina de cuvinte (11) - editie noua - O reluare


@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (11)- editie noua O reluare

Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:
cer, mana, poarta, vin, noua, mari, albastru, cant, fugind, repede, vartos, scofalcit.

Aceasta combinatie noua de cuvinte a batut la poarta neuronilor mei si am considerat-o ca 
o mana cereasca, pentru ca... O sa va explic repede, ca nu vreau sa va plictisesc.
Va cer doar un strop de rabdare.
In ultimii ani, mai ales din 2022, stimulata de provocarile organizate de Niko, am lucrat 
varstos, fugind de la un stil la altul, de la un experiment la altul.
Realizarile nu erau prea mari, erau perfectibile, facute pe repede inainte si intersectate cu 
restul postarilor. Ma interesau tehnicile noi, pentru o anume tinta dorita si am constatat ca 
ideile vin, se rostogolesc, aproape ca ma trag de maneca, nevrand sa fie ignorate, 
stiind ele ceva! 😊

Anul asta insa am facut un fel de pauza de giumbuslucuri. Poate ca am simtit ca distantarea 
de un subiect poate fi benefica. Am observat asta de multe ori.  Dar m-am decis sa intrerup 
aceasta situatie. Si am facut-o cu un suport de farfurie, de care aveam nevoie pentru un cadou.
Am gasit un model din lemn natur si l-am lucrat in tehnica servetelului Am folosit un model 
floral, cu mult albastru prin el.  A fost mai complicat lucrul pe cant, unde servetelul s-a cam
scofalcit. Noroc ca are un model variat si nu ies in evidenta micile imperfectiuni. 

M-am bucurat de ceea ce am realizat si am concluzionat ca nu a fost prea buna intreruperea 
pentru astfel de activitati, care chiar au nevoie de perseverenta!😊

Si un efect de care mi-a fost dor!

Ca sa nu mai spun de un negativ...

Duzina de cuvinte (10) - editite noua - Poate este un vis


@@@@@@@@@

Miercurea fara cuvinte (493) Aleatoare, din colectie - Random, from my collection

Jocul de miercuri este din nou  gazduit de Carmen.
Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
       Postarea participa si la WW pe urmatoarele bloguri:
'Comedy-plus', 'My Holidays photos', 'RamblinwithAm',  
Brianshome', 'Jaipur Gardening',  'Catsynth'.

Update:  Carmen m-a ajutat cu scriptul  pentru a realiza succesiunea pozelor din 
               aceasta  postare. Ii  multumesc mult.  

Happy WW!

MFC (492)

@@@@@@@@@

#Fiction Monday (257) - Duzina de cuvinte (9) - editie nouaInspirations from life- Inspiratii din viata

Merged  games: 
>Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' 
(discovered on Esha's  blog), with the  word prompt 'REVIVE'.
>Duzina de cuvinte - propusa de Carmen - (The Dozen words, proposed by Carmen):
vremelnicie, smaragdine, inspira, tacerile, cristalizat, iradiind, sclipit, pribegi, arhaic, 
sperantelor, aluneca, inexprimabilul.
ephemerality, emeralds-green, inspire, silences, crystallized, radiating, sparkling, 
wandering, archaic, hopes, glide, inexpressible.

As I said before, the days with administrative work inspire me in a very strange way, 
radiating ideas that no matter how much I wander through the meanders of books or the net,
I could not have. Or at least not so suddenly crystallized. It is as if the silences archaically 
present in me, or maybe the inexpressible in my body, slide to find a way out to the surface.
And it is very good that this is happening. Because who knows what unknown emotions are 
hidden. It would be desirable for me to know them too, so that I could give up hopes that there 
will not be some spark generating explosions, which I do not know if I could manage. 
We recently went to some friends, to help them install a garden sprinkler system. 
The emerald-green surfaces of the area were temporarily interrupted by some ditches, which 
were to hide the piping. 
What first struck me, were the roots of two paulownia trees located at a distance from the 
trunks that had been cut down for some time. Flexible, they looked like bundles of fibers. 
But even more interesting were the sprouts that appeared in the cut trunks, as if they were 
preparing to revive. And they did so with force. 
We must not doubt the miracles of the nature and the lessons offered so naturally...

Parca am mai spus ca zilele cu administrative ma inspira fintr-un mod foarte ciudat, iradiind 
idei pe care oricat as pribegi prin meandrele cartilor sau netului, nu le-as putea avea.
Sau cel putin nu atat de brusc cristalizat. E ca si cum tacerile prezente arhaic in mine, sau 
poate inexprimabilul din trupu-mi, aluneca pentru a-si gasi o cale de iesire la suprafata.
Si este foarte bine ca se intampla asta. Pentru ca cine mai stie ce emotii necunoscute stau 
ascunse. Ar fi de dorit sa le stiu si eu, pentru a putea da frau sperantelor ca nu se va produce 
vreun sclipit generator de explozii, pe care nu stiu daca le-as putea gestiona.
Am fost recent la niste prieteni, sa-i ajutam sa monteze un sistem de stropire a gradinii.
Suprafetele smaragdine ale zonei au fost cu vremelnicie intrerupte de niste santuri, ce urmau 
sa ascunda tubulatura. Ceea ce m-a frapat prima data au fost radacinile a doi copaci pavlovnia 
(sau paulownia) aflate la  distanta de trunchiurile taiate de ceva timp. Flexibile, aratau ca niste 
manunchiuri de fibre. Insa si mai interesant au fost lastarii aparuti in trunchiurile retezate,
ca si cum acestea se pregateau sa reinvie. Si o faceau in forta.
Nu trebuie sa ne indoim de miracolele naturii si de lectiile oferite atat de firesc...

# Fiction Monday (256) - Experimenting life

Duzina de cuvinte (8) - editie noua - O duzina incalcita

@@@@@@@@@

#Fiction Monday (255) Modifying the default? Modificand implicitul?

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'DEFAULT'.

'Iti poti imagina o viata fara frica? Ce ar fi daca reactia
implicita la amenintari ar fi credinta, nu frica?'

About every two years, a new chapter is added to the life of my lilies. 
This spring, four flowering stems appeared almost simultaneously. One of the lilies continues 
to have five flowers, and as you can see, the position of the fifth bloom is not at the tip of the 
stem but right from a flower cup. 
   Update: It just seemed like it to me. See the second image from today😊
When I saw the word, a great puzzlement resurfaced. 
What is the default structure of my lilies? 
One of them went from three to four cups, in a pot where the other one went from four to five 
flowers. I thought the reason was the field surrounding them. And it seems that this actually 
influenced the default structure of the flower. I would like to understand how this 
transformation was possible. 
Because that means that our physical and spiritual structures can also change under certain 
conditions, inside this field. I believe the effort to discover them is well worth it.

Update: added image -
Imagine adaugata

Cam din doi in doi ani se mai adauga un capitol nou in viata crinilor mei.
In aceasta primavara au aparut aproape simultan patru tije cu flori.
Unul din crini continua sa aiba cinci flori si dupa cum vedeti, pozitia 
celei de-a cincea infloriri nu este generata din varful tijei ci chiar dintr-o cupa.
          Update: doar mi s-a parut. Vedeti a doua imagine facuta azi...😊
Cand am vazut cuvantul, a reaparut o mare nedumerire. Care este implicitul natural
al structurii crinilor? Unul din ei a trecut de la trei la patru cupe, intr-un ghiveci in care
celalalt a trecut de la patru la cinci flori. Ma gandeam ca motivul este campul care ii
inconjoara. Si pare ca acesta a influentat chiar implicitul structurii florale. Mi-as dori 
sa inteleg cum a fost posibila transformarea.  
Pentru ca asta inseamna ca si structurile noastre fizice si spirituale s-ar putea modifica
in anumite conditii, in interiorul campului in care evoluam.
Efortul de a le descoperi cred ca merita din plin.

'Traieste constient, nu la intamplare'.

'Acceptarea responsabilitatii ar trebui sa fie
raspunsul tau implicit la orice'.

#Fiction Monday (254) - Aspirations and goals


@@@@@@@@@

Duzina de cuvinte (7)- editie noua Jurnalul unui acum (26) -Noutati la inceput de mai

Cuvintele pentru Duzina sunt preluate de la Carmen:
chihlimbarie, pulsa, sangeriu, zori, argint, ecouri, zbor, vant, oglinda, destin, radacini, soptit.

Simt mereu ca neuronii mei se simt mai bine cand bate un vant al schimbarii. 
Monotonia ii plictiseste groaznic, asa ca mi-au transmis cu multa discretie, in felul lor 
special, un gand ce pulsa soptit, in plin program administrativ! 😊
Si pentru ca nu aveam chef sa aud si ecouri, le-am facut pe plac, inaugurand o noua 
fuziune de jocuri: un jurnal cu o duzina, totul asezonat cu imagini. Poate ii linistesc
in felul acesta, pentru o perioada de timp.

Cu ocazia acestei noi file de jurnal marturisesc ca printre activitatile mele, s-au cuibarit
noi preocupari legate de plante. Habar nu am daca asta tine de destin. Insa oricare ar 
fi motivul, parca subiectul umple un spatiu pe care aveam nevoie sa il transform sau
alchimizez. Ceea ce vedeti in poza anterioara se traduce cam asa:
In dreapta este o planta numita "burta lui Buddha", sau mai pretios spus 
"Jatropha podagrica". Initial avea doar un buchet de floricele. Poate ca sangeriu nu este 
chiar cuvantul potrivit pentru a-i aprecia culoarea, insa intr-o anume lumina, cam asa am 
vazut-o. Mi s-a parut tare haioasa, asa ca ne-am imprietenit.😂
In stanga imaginii este un copac indoit extrem de ciudat, din Cismigiu. Nu stiu daca este
un exemplu de influenta a unor linii energetice ale planetei asupra trunchiului, oricum
aceasta plecaciune m-a surprins, asa ca acum o vedeti si voi.
In a treia imagine, firele albe sunt radacini de mazare crescuta pe apa. Fotografia chiar 
asa am facut-o, cu firele de mazare in jos. Am fost curioasa sa vad daca se tin bine
de tavita ce are gauri. S-au tinut foarte bine, nu a cazut niciun bob.

Poza anterioara tot in Cismigiu este realizata. O multime de porumbei  porneau in zbor
si apoi se repliau si poposeau pe pamant, unde oamenii le aruncau seminte.

Zori de argint intr-o dimineata cam friguroasa. Cerul de dimineata este mereu surprinzator!
 

O a doua plantuta speciala este un tip de echeveria. S-a format o tija lunga la capatul
careia sunt cateva floricele. Le-am fotografiat in oglinda, pentru ca nu am vrut sa 
misc ghiveciul. Cam greu cu suculentele la mine, asa ca m-am bucurat ca totusi a 
ajuns pana in aceasta faza.   

Celebra papadie m-a luat complet prin surprindere. Am luat din piata cateva manunchiuri.
Florile galbene, cate am gasit, le-am pus in acea miere chihlimbarie. Insa pe cele trecute
le-am lasat si pe ele la uscat.  Zile in sir, in fiecare dimineata, tot culegeam bulgarii albi.
Fie ca aveau coada, fie ca nu, ei se formau constiinciosi, asa cum scria in programul lor.
Toate florile partial inchise din tavita din stanga s-au deschis. Mi s-a parut incredibil.

Cam astea sunt noutatile, la inceput de mai. 



Duzina de cuvinte (6) - editie noua - Spreading sheets

Jurnalul unui acum (25)

@@@@@@@@@

Cred ca acest experiment poate fi amplificat intr-o gradina.