Cuvintele sunt preluate de la Carmen:
Duzina 1: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari,
umbra, colinda, tacere.
Duzina 2: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit,
troncaneala, flecustet, maimutaresc.
Duzina 3: fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.
 |
| O candela si efectele ei! |
rand si a facut buf...!
Nu putea sa ma lase la nesfarsit in tacere. Trebuia sa actioneze, ca altfel ramaneam
intr-un fel de plutire si neliniste. Asa ca a lasat deoparte troncaneala si a luat initiativa sa imi
sugereze ca iarasi tesatura cuvintelor sa o impletesc cu un jurnal, ca poate tine si de data
asta... Am mai stat un picut, cu fata in sus, urmarind cifrele ceasului pe tavan. Din fericire
este silentios, fara niciun tic-tac! Ca sa ma trezesc bine, am inceput sa imi maimutaresc
fizionomia, asa cum vazusem intr-un filmulet. Imi place sa aplic ce se poate, pe cat posibil
fara vreo risipire a ideilor utile. Ca ar fi pacat ca dupa o colinda prin spatiul virtual si dupa
ce le pun pe masa blogului, sa nu experimentez cate ceva, eliminand vreo umbra de indoiala
privind efectele. Doar perseverenta e musai a fi continua, pentru a putea trage concluzii.
Am inceput sa nu mai am dubii privind utilul, chiar daca este dificil de explicat. Poate e o
stare vesela, sau ca atunci cand tresari vazand o noutate sau o reconfirmare a unui
flecustet de care ai uitat ca l-ai considerat la un moment dat important.
Sau poate e acea senzatie, ce se prelinge cu un fel de fosnet de catifea, pe care il auzi
doar daca taci in tine, asteptand un semn...
Ideea oferita atat de inedit m-a entuziasmat instant, asa ca am continuat matinala linistita, cu
observarea cerului. Ca inca este vara si se lumineaza repede. Era predominant albastru, asa
ca orice pasare se vedea perfect si ii puteam urmari piruetele elegante in pregatirea poate a
zborului din toamna.
Insa la un moment dat au aparut cativa nori mai aparte. Pe blogul lui Vero se vad mult mai
bine. Mi s-a parut interesant ca i-am vazut exact in aceeasi zi. Si pareau cumva feliati, o
geometrie inedita si parca desenata de o mana nevazuta.
Nu puteau sa lipseasca cateva efecte pe care le-am pus in rama, profitand de cuvant,
insa nu neaparat din cauza asta. Am realizat cam putine efecte in ultima vreme si asta
pentru ca am interpretat gresit programul utilizat pana acum. O privire superficiala
sufla impresia ca ar tebui sa fac un download, insa nu era necesar pentru meniurile
obisnuite pe care le foloseam. Am rasuflat usurata ca ma pot juca in continuare, realizand
diferite imagini si copii dupa ele, ca baza pentru alte posibile proiecte. Insa in paralel a
sclipit o noua idee: superficialul ca amurg al gandirii. Cam bizara conexiunea, poate usor
fortata, haraia chiar un pic, insa o las aici, ca poate merita reluata cu vreo alta ocazie.
Oricum pana una alta, celebrul net imi da la schimb pentru pampalau, ceva ce cautam:
o planta numita papalau, sau floarea lampion! 😊 Acum nu mai uit!
 |
| Sursa |
Adaug hodoronc-tronc ca o muratura nu am mai mancat cam de multisor, insa nici nu am
prea vazut tablouri cu un astfel de subiect. Dar totusi exista!
Si recunosc spasit ca o soseta pictata chiar in stil Gustav Klimt, parca nu m-ar tenta sa port.
Moda si tendintele ei nu se prea lipesc de mine, unicitatea mi se pare mai pretioasa decat
uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare.
Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca
nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia.
Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde
l-am auzit pentru prima data pe muzicianul Adrian Petrescu.
uniformizarea, oricare ar palierul de manifestare.
Mintea imi sopteste ceva molfait. Pricep in cele din urma, insa o linistesc, spunandu-i ca
nu am uitat. La jocul de miercuri va aratasem cateva imagini de la Sinaia.
Partea cea mai interesanta s-a derulat insa la Cota 2000. Un micro concert inedit unde
l-am auzit pentru prima data pe muzicianul Adrian Petrescu.
Seara pe deal - Adrian Petrescu, oboi
Si pentru ca am ajuns totusi sa incastrez toate cuvintele, acum mai adaug doar ca aceasta
postare va iesi in lume chiar de Ziua Limbii Romane!
Si cu aceasta ocazie las aici o fericita descoperire, premergatoare acestei zile:
(Evident Universul mereu conspira... 😊)
 |
| https://limbaromana.org |
Duzina de cuvinte (15) - editie noua - O fuziune bizara si neparguita
Jurnalul unui acum (27) - Pastaia cu doua boabe
@@@@@@@@@
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu