sâmbătă, 25 martie 2023

#Fiction Monday (126) -
A bunch of questions -
O gramada de intrebari

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'FORCE'.



Yoda: ' May the Force be with you'.
'Fie ca forta sa fie cu tine'.


How many times do we think that everything is like as it is due to the existence
of some forces, whether we are talking about static or dynamic forces?
And why would we do it, if there seems to be no need?
Maybe it would be only when children enter in the period of the essential questions,
of their astonishing 'whys'. There are truly delicious moments, when some
knowledges of a busy adult must turn into answers that have the force to
convince a mind that, knowing nothing, wants to understand what it sees
for the first time.

And what if we took over the kids' method too? Let's keep asking questions about what
we don't know? As the unknown is so vast anyway...
Do we have anyone to ask about what we want? Do we know where to look for? If we are
lucky enough to discover something, do we have the conviction that we understand the
information? Or if they reflect the truth? How can we know that our discoveries reflect it?
Do we have criteria for evaluating the news? Are they useful to us? It helps us in what we
do, or at least illuminates  the unknown, generating other perspectives?

Now I wonder if we are passionate about changing perspectives. Sometimes we take
the risk and this will turn everything we know or feel about something into dust. Are we
prepared for such an event, perhaps stormy, including in terms of emotions?
Do we have the necessary force to overcome it, if we want to, obviously?
Because we might be lazy or simply consider that a change it might be useless.
But how could we know the effects in the future? Maybe they would be better than
the present situation. Do we take risks or are our decisions limited by insecurity, fear, convenience?

Nothing seems simple, but what if it is simpler than we think?
But what do we actually believe? Are we able to believe in ourselves, in the force of our
thoughts, in the strength of the instinct springing from our heart? When will we start to
truly believe in ourselves, in our strength connected to the Life Force that runs through
us and that generates all possible freedoms and forces?
No one actually prevents us from believing in ourselves. And if we feel this, the sensation
is just an illusion and we must have the force to remove it, because it keeps us captive.


'Frica este calea catre zona intunecata.
Frica conduce la manie. Mania conduce
la ura. Ura conduce la suferinta'.


Oare de cate ori ne gandim ca totul este asa cum e datorita existentei unor forte,
fie ca vorbim de static sau dinamic? Si de ce am face-o, daca pare sa nu fie nevoie?
Poate ca ar fi doar atunci cand copilasii intra in perioada intrebarilor esentiale, a
de ce-urilor lor uluitoare. Sunt momente cu adevarat delicioase, cand niste cunostinte
ale unui adult ocupat trebuie sa se transforme in raspunsuri care sa aiba forta de a
convinge o minte care nestiind nimic, vrea sa inteleaga ce vede pentru prima oara.


Si daca am prelua metoda picilor si noi? Sa tot punem intrebari despre ce nu stim?
Ca oricum nestiutul este atat de vast...
Avem cui sa le punem? Stim unde sa le cautam? Avand noroc sa descoperim  cate
ceva, avem convingerea ca intelegem informatiile? Sau daca ele reflecta adevarul?
Cum putem sti ca descoperirile noastre il reflecta? Avem criterii de evaluare a
noutatilor? Ne sunt utile? Ne ajuta la ceea ce facem, sau cel putin lumineaza
putin necunoscutul, generand alte perspective?

Acum ma intreb daca ne pasioneaza schimbarea perspectivelor. Uneori ne asumam
riscul ca asta sa faca praf si pulbere tot ceea ce stim sau simtim despre ceva.
Suntem pregatiti pentru un astfel de eveniment, poate furtunos, inclusiv pe planul
emotiilor? Avem forta necesara sa trecem de el, asta daca vrem, evident?
Pentru ca s-ar putea sa ne fie lene sau pur si simplu sa consideram ca schimbarea
ar putea fi inutila. Dar cum am putea sti efectele din viitor?

Poate ca ar fi mai bune decat situatia prezenta. Ne asumam riscurile sau deciziile
ne sunt limitate de nesiguranta, frica, comoditate?

Nimic nu pare simplu, dar daca e mai simplu decat credem?
Insa ce credem de fapt? Suntem in stare sa credem in noi, in forta gandurilor
noastre, in forta instinctului izvorat din inima?
Cand vom incepe sa credem cu adevarat in noi, in forta noastra conectata la
Forta Vietii care ne strabate si care genereaza toate libertatile si fortele posibile?
Nu ne impiedica de fapt nimeni sa credem in noi. Iar daca simtim asta, senzatia
este doar o iluzie si trebuie sa avem forta sa o inlaturam, pentru ca ne tine captivi.


'Faci... sau nu faci. Nu exista incercare.'



#Fiction Monday (125) - Spring transformations



20 de comentarii:

  1. Everyone has some Jedi Knight inside, if only they could find it when they need it.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. It's better to find him, for their own good!
      A fine weekend, Brian! Thank you!

      Ștergere
  2. o daaaa, imi place mult tema pe care ai abordat-o astazi! Intr-adevar, habar nu avem cât de mult nu stim! Pornim doar de la adevarul ca ne folosim doar de 10% din capacitatea creierului!!!! Câte conexiuni sunt in faza de "pauza"!!!! ce perdere enorma!!!!!
    Ne nastem inocenti si avizi de cunoastere. Pe parcursul vietii ne pierdem treptat curiozitatea si fantezia... uneori si din cauza educatiei pe care o primim de la sistemul in care traim. Sunt sute de proverbe care spun ca este mai bine sa nu vorbesti neîntrebat, ca nu e frumos sa fii curios, ca una si alta... Da... Daca vom reusi sa ne concentram pe ce este important, ar fi perfect. Insa ceea ce este pentru un individ important, este pentru altul total neimportant sau doar pe jumatate important. Traim toţi sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont... Apoi mai este si problema, ca ceea ce nu cunoastem, nu putem identifica, omul are în general perceptie selectiva!
    O Doamne, Suzana draga, pe tema asta am putea discuta ore în sir! Superba tema!
    Te pup. Un weekend minunat sa ai! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu unde citisem de ideea cu 10%, insa fara sa stiu nimic despre creierasul nostru mi s-a parut falsa din prima. Sunt atatea lucruri pe care nu le stim, in primul rand despre noi insine. Sunt convinsa ca putini oameni stiu totusi si nu ar vrea ca noi sa stim ce putem face si cum. Este adevarat, fiecare cu orizonturile lui, doar ca merita sa facem un efort si sa depasim limitele impuse cumva de societate, tocmai cand stim asta. Insa in perioada asta, nu stiu daca la fel e si la voi, insa simt ceva in aer, ca un anumit fel de batalie ce se developeaza rapid si pare sa nu aduca nimic bun.
      Ai dreptate, este genul de subiect de roman, cumva!
      Nu stiu cum se declanseaza ideile prin acest joc...
      Pupici si weekend vesel, draga Carmen!😘❤️

      Ștergere
  3. Desgraciadamente, hay mucho de mentira en nuestra sociedad y gente hipócrita , que aparenta sentir, lo que realmente no siente.
    Feliz fin de semana. Besos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indeed, but I'm not sure we are well prepared to face this kind of attitude. Sometimes must be avoided, sometimes must be rejected... We need to train us...,, for sure!😊
      A fine weekend Antonia! All the best in your world!
      Hugs!😘❤️

      Ștergere
  4. Mulțumim, Suzana! Weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu Laura pentru semn!
      Un weekend pe placul tau! 😘❤️

      Ștergere
  5. Uau, un subiect atât de interesant și atât de vast, pe care îl complicam fara sa vrem. Dar așa cum bine ai punctat, trebuie sa fim curioși și să acționăm, evoluția nu vine niciodată în zona de confort ca sa ne caute.bSi că sa continui un pic ideea lui Carmen, acele 10 procente din creier de fapt sunt partea conștientă, restul sunt partea inconștiență sau subconștientul, la fel de important. Dar ceea ce este important pentru evoluția noastră se întâmplă doar fiind cat mai conștienți de tot ceea ce facem. Îți mulțumesc pentru idee, eu personal m-am simțit bine că mi-ai dat șansa să interacționeze la o asemenea tema. O săptămână frumoasă îți doresc Suzana😊

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, acel subconstient minunat care face tot ceea ce trebuie, un minunat pilot automat, doar ca sunt atatea programe in el de care habar nu avem iar unele cam (ne)bune. Apoi mai este si ideea cu 'junk DNA'. Sunt atat de multe bizarerii din care rezulta ff clar ca mai sunt multe necunoscute in ceea ce ne priveste. Sau poate ca pentru unii sunt clare, doar ca ce sa vezi, e greu de explicat pentru novici!😊
      Adi si eu iti multumesc pentru interventii. Nu stiu cum ies subiectele astea complicate in atat de ... putine cuvinte! Cred ca suntem naivi daca nu credem cu adevarat ca putem face lucruri bune pentru noi. Insa este cam greu cu credintele astea... Si apoi, iesirea din zona de confort...este intr-adevar o problema!😊
      Zile frumoase si tie!

      Ștergere
  6. Scriu si eu ce s-a scris si mai sus: e mult de discutat, si discutia poate fi fascinanta. Apoi... trecem la fapte, sa aflam cum ne descurcam. 😊

    Putini sunt cei care accepta raspunsuri la intrebari pe care nu si le pun. 😊

    Cred ca intrebarile pe care le-ai formulat sunt... generale/generaliste, in sensul ca nu poate fi aflat un raspuns valabil cat timp interlocutorul nu stie la ce anume se face referire, pentru ca raspunsurile pot diferi in functie de context: una e sa schimb ceva in propria-mi viata si alta este sa schimb... mentalul colectiv, de exemplu.
    Unele dintre intrebari ar putea fi considerate retorice; la altele s-ar putea gasi un raspuns - de fapt, nu stiu daca un raspuns cat... o concluzie (de genul: e posibil pentru ca/nu e posibil pentru ca).

    O schimbare de perspectiva (referitoare la orice) e greu - spre improbabil - de realizat la nivel de cateva miliarde de oameni. Vorba 'ceea: nimic nu e imposibil dar poate fi improbabil.

    Iti multumesc pentru text, Suzana draga! 💕 Duminica frumoasa iti doresc! Pupici! 😘
    Fie ca forta sa fie cu tine! 😊
    (il ador pe Yoda - cred ca am mai scris pe undeva)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici nu m-am referit la un anume subiect, chiar daca am tone de nedumeriri privind reactiile omenesti. Au fost doar intrebari de principiu. Pornind de la ideea, adevarat, ca oamenii si le pun. . Ca daca nu au nedumeriri, subiectul este chiar inchis. Iar solutii globale e o naivitate sa cred ca exista. Insa intrebarile pot deveni niste seminte in orice fel de sol. Mereu incep cu mine si ce vreau eu sa schimb la mine. Ceea ce am scris consider ca e valabil si personal, insa are un anume coeficient de generalizare. Incepand de la cui adresez intrebari si cum le formulez. Daca aflu ceva, e util sau nu? Si tot asa. Din observatiile mele, oamenii nu au prea mult timp sa afle lucruri. Si atunci mi se pare obligatoriu sa avem propriul mecanism de analiza. Asa cred. Si mai cred ca imposibilul nu exista. Exista insa greutati, intr-adevar pentru a ajunge la un tel. Insa a le rezolva, sau macar sa ne straduim, presupune cu adevarat sa trecem la o gandire sistemica si poate sa reevaluam tot ce stim.
      Cred ca tot la mine ai mai scris, ca i-am mai folosit ajutorul la un joc!
      Pupici si o duminica faina! Si salutari melcisorilor si lui Vivi!😘❤️

      Ștergere
    2. Cu alte cuvinte, am scris ca orice e posibil (= imposibilul nu exista) doar ca... nu orice poate fi probat (si aici incepe distractia sau... polemica) 😊
      Doar dupa ce aflam ceva ne dam seama daca e util sau ba - asa cred. Altfel spus: sa stim cat mai multe, sa avem de unde alege.
      Hm. Exista adevarata polemica pe tema (sa zic asa) "cine e mai linistit: cel care are nedumeriri (mai mult sau mai putin abstracte) sau cel care nu are?"

      Multumesc! Le transmit! 😊
      Noapte buna, Suzana draga! ❤ 😘

      Ștergere
    3. Sincer, eu am depasit polemica aia de care vorbesti, in prima secunda cand mi-am dat seama ca mi-as putea pierde viata intreaga cautand dovezi, si cand am realizat ca am (avem) intuitiile, ce nu mint. Doar ca trebuie sa am incredere in ceea ce simt.
      Bineinteles ca iti poti duce viata fara nedumeriri si ai putea avea iluzia linistii, doar ca stau sa ma intreb la ce foloseste o viata care ne traieste, in loc sa fie invers?
      Pupici si multumesc pentru revenire, Diana draga! 'Dialogurile' astea imi plac tare mult! 😘❤️

      Ștergere
  7. Da, dar stii ca se spune ca incercarea moarte n-are :)))).
    Stiu ca tie nu iti place termenul - dar pe mine m-a ajutat foarte mult, de exemplu. Mi-a oferit portita de sustinere si incredere de care aveam nevoie si a luat de pe umerii mei acel stres suplimentar cauzat de faptul ca nu puteam sa garantez ca voi si reusi sa fac anumite lucruri, atata timp cat nu depinde doar de mine. Ceea ce ma duce, automat, la ideea, sau concluzia, la care am ajuns de multa vreme: totul este... relativ.
    :)
    In rest, mi-a placut mult cum ai abordat subiectul. Mi-am amintit si de o poveste sf, pe care am citit-o recent la draga noastra Prietena Japoneza - povestea cu generatia careia i se injectau cunostintele. Uniformizare... Ma intreb daca nu se face si acum asa (retoric, ma intreb) - cu toate stirile si informatiile prezentate ca sigure si de netagaduit (cand exista de mult timp si alte descoperiri, ce le cam contrazic, vezi doar exemplul competitie vs cooperare).
    Eu pun si imi pun intrebari.. sunt cam incomoda :))

    pup cu drag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te mai intreba, chiar asa e. Se stie ce poate face repetitia in creierul nostru. Putem adanci cunostinte sau ni se pot adanci alte cunostinte. Nu stiu daca am spus asa ceva, ca in prima ta fraza.
      Posibil, insa cu adevarat incercarile merita a fi facute. Din incercari invatam. Daca reusim e bine, daca nu, schimbam ruta, invatand ceva oricum. Si intr-adevar e obligatoriu sa avem prin preajma si oamenii in care sa ne incredem ca in noi insine. Sunt aur curat, fie ca vorbim de rude sau de prieteni.
      Tinand cont ca singura permanenta este schimbarea, concluzia ta e perfecta...
      Pupici, draga Rux! O duminica frumoasa! 😘❤️

      Ștergere
  8. Un subiect - o temă ce cuprinde prea multe întrebări, gânduri zbuciumate ...
    Gândurile prea multe îmi consumă energia și prefer acțiunea... Am încredere în intuiție care vine pe o cale doar de Divinitate cunoscută !
    Pupici cu drag ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este atat de bine sa aud aceste cuvinte! Cred ca este cel mai rapid mod de confirmare a unor lucruri!
      Multumesc mult, draga prietena!
      Pupici si zile pe placul tau! 😘❤️

      Ștergere
  9. This is a huge topic. I think there is a connection between every being and when we can identify that we will be able to explore beyond the realms of fear and control and be free in its truest sense. But I don't think it is easily done.
    You have a wonderful week, Suzana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. You are right! It's huge. Even so, we can speak about it in a few words. It is important and I think world is like it looks in the present, because people forget to ask all these, from my perspective. The fear and the control are absurd topics in a normality, that distroy our lives.
      Thank you, Vinitha! A fantastic and inspired week! 😘❤️

      Ștergere