#Fiction Monday (125) - Spring transformations - Transformari de primavara

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'BLEAK'.

"Cand totul pare sa fie contra ta, adu-ti aminte ca
avionul  decoleaza intotdeauna impotriva vantului"!

When I don't know how to start a text, I review the ideas. That's how I discovered
the book 'Bleak House', by Charles Dickens. I haven't read it, so I don't know if
this title is just a metaphor. I think that the bleak is a temporary state, now as the
spring has just begun! 😊
But I felt it on certain occasions. The situations themselves are less important.
What it is really important, is that, when it is not about  weather and clouds, but
it is about the soul, it kind of depended on me in what way I remove it, to bring
the sun back into my eyes.

I don't know if we could make a plan for such situations, because each one has its
particularity and it could be more participants who generated it. Each of them,
including me, come with the story of their reality and the bleak is like a kind of
intersection of all their life games! How do we transform it into a light that connect
all participants and transform their roles? Do we have solutions to brighten up our
days, leaving the paradigm: 'it's not up to me, so what could I do'...?

I think we were created with everything necessary to face any situation, which only
challenges us to discover our inspirations and powers! Even if we don't agree with
this idea, let's give it a chance to bloom, so that later we can transform that gloomy 'intersection' with all the miracles that came from our inspirations and powers!

„Trăim într-o perioadă destul de sumbră. Simt asta în aer.
Totul este incert. Totul pare că se află în prăpastia unei
transformări majore, fie că ne place sau nu.”

Atunci cand nu stiu cum sa incep, baleiez idei. Asa am descoperit 'Casa mohorata', de
Charles Dickens. Nu am citit-o, asa ca nu stiu daca este doar o metafora acest titlu.
Ma gandesc ca mohoreala este o stare temporara, ca doar a inceput primavara! 😊
Am simtit-o insa cu anumite ocazii. Sunt mai putin importante subiectele in sine.
Ceea ce este cu adevarat important este ca, atunci cand nu este vorba despre vreme
si nori, ci este vorba despre suflet, a cam  depins de mine in ce mod o indepartez
ca sa readuc soarele in priviri.

Nu stiu daca am putea sa ne facem un plan pentru astfel de situatii, pentru ca fiecare
are particularitatea ei si pot exista si mai multi participanti care au generat-o.
Fiecare dintre ei, inclusiv eu, vine cu povestea realitatii lor si mohoreala este ca un fel
de intersectie a tuturor jocurilor lor de viata! Cum o transformam intr-o lumina care
sa-i conecteze pe toti participantii si sa le transforme rolurile?
Avem solutii pentru a ne insori zilele, iesind din paradigma: 'nu depinde de mine,
asa ca eu ce as putea face'?

Cred ca am fost creati cu tot ceea ce este necesar pentru a face fata oricarei situatii,
ce nu face decat sa ne provoace pentru a ne descoperi inspiratiile si puterile!
Chiar daca nu suntem de acord cu aceasta idee, sa-i oferim o sansa sa infloreasca,
pentru ca mai apoi acea 'intersectie' mohorata sa o transformam cu toate minunile
aparute din inspiratiile si puterile noastre!

My first thought was about a bleak lighthouse (exposed to the wind). Then...
Primul meu gand a fost despre un far expus vantului. Apoi...


#Fiction Monday (124) -  The plan (?)