vineri, 10 martie 2023

#Fiction Monday (124) -
The plan (?) - Planul (?)

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'PLAN'.




How do you do? Are you making plans? No, you don't need to answer me,
because you just didn't have this in your plan for the day! 😊

I found, however, that having a planning outline for a relatively short period of time
is more productive, at least for the routine elements. I free the mind from details and
it, the mind, captures new ideas from... where it can.
I admit that sometimes it surprises me how it does this. A word, an image, a sound, a memory - spark, are shaped into a new idea, useful now or maybe later.
As a note: these ideas were always useful!
I write these lines and a question arises: with which images to match them...

I change a little a bit the perspective . The question I ask myself is if there is any
plan for me. I mean, why am I here and now?
And if there is, how can I understand it? Is what I'm doing now, part of the way?
I simply want to know. The reason seems obvious to me: I don't like groping and
I never liked this. It's like I want to get out of a labyrinth, but I don't know how.
But I have a feeling that there is an exit somewhere...

I wonder if each of us came to walk on the path planned by the great Creative
Energy? Complicated. I don't know exactly why the words are lying like that,
only that there is a desire that grows exponentially, to understand something.
Even if we are a kind of experiment, every experiment is based on a plan:
with input data, with a processing element, with expected/predicted results.
Where am I on this chain? This is more complicated.

Whichever way of thinking I go, I feel the need for a small observational stop.
The Nature, the Universe, have fabulous functioning mechanisms and I am very
far from deciphering them. I just notice them sometimes. And we are part of these mechanisms! I finish the break, as big conclusions cannot be expressed anyway.

However, a smaller conclusion is implied. That it is good to make plans, so that
the mind attracts the solutions for their realization. And even if we don't know fundamental things, let's do whatever brings us joy, because that means our soul is satisfied. And this means that we spread a little light around the world and who
knows, maybe we make the world better and more beautiful.

The things that must be done are worth analyzing. If they are vital, approaching
them with joy becomes essential. If not, I'm still thinking about whether they
deserves to be part of the plan and be left behind as old experiences and that's it.

I read that whatever happens to us is for our good, in the sense of our evolution.
If I am to connect this idea with the fact that there is a plan with a specific
destination for each of us, then it is very possible that any deviation from the
route will somehow be sanctioned by that processing block.
And the "sanctions" of life are sometimes painful - complicated.

I wonder if approaching with joy for what I have to do permanently TODAY,
could be a solution to stay on my own path, intertwined with Don Miguel Ruiz's
ideas of "not taking anything personally" and "not make unnecessary assumptions', because these are time-consuming and I would jeopardize my plans...!





Ce mai faceti? Va faceti planuri? Nu, nu-i nevoie sa-mi raspundeti, ca doar nu aveati
asta in planul zilei! 😊

Am constatat totusi ca a avea o schita de planificare pentru o perioada relativ scurta
de timp este mai productiv, cel putin pentru elementele de rutina. Eliberez mintea de
detalii si ea, mintea, capteaza idei noi de... unde poate.
Recunosc ca ma surprinde uneori cum face acest lucru. Un cuvant, o imagine,
un sunet, o amintire - scanteie, se modeleaza intr-o idee noua, utila acum sau poate
mai tarziu. Ca o constatare: au fost mereu folositoare aceste idei! Scriu aceste randuri
si rasare intrebarea cu ce imagini sa le asortez...

Schimb putin perspectiva. Intrebarea pe care mi-o pun este daca exista vreun plan
pentru mine. Adica, de ce sunt eu aici si acum? Si daca exista, cum ajung sa il inteleg?
Ceea ce fac acum face parte din drum? Pur si simplu vreau sa stiu.
Motivul mi se pare evident: bajbaiala nu imi place si nu mi-a placut niciodata.
E ca si cum vreau sa ies dintr-un labirint, insa nu stiu cum. Dar simt o senzatie
ca exista o iesire pe undeva...

Ma intreb daca fiecare am venit pentru a parcurge drumul planuit de marea Energie
Creatoare? Complicat. Nici eu nu stiu exact de ce cuvintele se astern asa, doar ca
exista o dorinta ce creste exponential, de a intelege ceva.
Chiar daca suntem un fel de experiment, orice experiment are la baza un plan:
cu date de intrare, cu un element de procesare, cu rezultatele asteptate/pronosticate.
Pe acest lant unde ma aflu? Si mai complicat.

Pe orice cale de gand as merge, simt nevoia unui mic popas constatator.
Natura, Universul, au mecanisme fabuloase de functionare si sunt foarte departe de a
le descifra. Doar le observ uneori. Si noi suntem parte a acestor mecanisme!

Termin popasul, ca oricum concluziile mari nu se lasa exprimate.

Totusi se insinueaza o concluzie mai mica. Ca e bine sa ne facem planuri pentru ca
mintea sa atraga solutiile pentru realizarea lor. Si chiar daca nu stim lucruri
fundamentale, sa facem orice ne produce bucurie, pentru ca asta inseamna ca
sufletul nostru e multumit. Si asta inseamna ca imprastiem putina lumina prin
preajma si cine stie, poate facem lumea mai buna si mai frumoasa.
Lucrurile obligatoriu a fi facute, merita analizate.  Daca sunt vitale, abordarea lor
cu bucurie devine esentiala. Daca nu, ma mai gandesc daca merita sa faca parte
din plan si sa ramana in urma ca experiente vechi si atat.
Am citit ca orice ni se intampla este spre binele nostru, in sensul evolutiei noastre.
Daca este sa conectez ideea asta cu faptul ca exista un plan cu o destinatie anume
pentru fiecare dintre noi, atunci este foarte posibil ca orice abatere de la traseu sa
fie cumva sanctionata, de catre acel bloc de procesare. Iar 'sanctiunile' vietii sunt
uneori dureros - complicate.

Ma intreb daca abordarea cu bucurie a ceea ce am de facut in permanenta AZI
ar putea constitui o solutie pentru a ramane pe propriul traseu, impletita cu ideile
lui Don Miguel Ruiz de a 'nu lua nimic la modul personal' si de a 'nu face
presupuneri inutile', pentru ca acestea sunt mari consumatoare de timp si
mi-as periclita planurile...!





#Fiction Monday (123) - Thoughts about the word 'spin'

 

 

16 comentarii:

  1. sunt total confuza... e vineri sau e luni?! ma rog... daca asa vrei tu, e luni ☺
    Imi place mult textul tau. Este adevarat ca atunci cand faci un plan, iti notezi tot ce doresti s faci, constati ca timpul se dilata si poti sa te concentrezi mai mult pe fiecare activitate in parte, pentru ca , asa cum zice planul tau, timpul ajunge pentru toate activitatile planuite. Energia ta este canalizata direct spre acea activitate programata. Pulsul Universului este in ritmul tau...
    Te pup Suzana, un start bun in weekend! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa se numeste jocul. Eu ii dau drumul cand e gata. Nu ma formalizez. Asa ca nu te lua dupa acest amanunt. Poate fi oricand...
      A cam tasnit acest text. Cand nu mergem aleator ci ne propunem lucruri, totul se deruleaza altfel. La urma urmei energia merge acolo unde ne indreptam atentia. 'Pulsul Universului in ritmul nostru' suna minunat!
      Multumesc, draga Carmen. Pupici si un weekend excelent! 😘❤️

      Ștergere
  2. Sometimes I am sure there is a plan and then when something goes wrong I know it was a plan of my making.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Brian, I hope what is wrong to disappear in your world!
      Have a fabulous weekend!

      Ștergere
  3. Mai stii cand am revenit in blogosfera si la inceput am functionat fara plan? Ghici cine are azi agenda plina de insemnari, ca in vremurile bune..:))))
    Dar!! Sa stii ca a fost esential atunci sa pornesc, chiar fara plan... pentru ca de fiecare data cand planuisem lucruri ceva le-a intrerupt, sau m-a impiedicat sa le duc la bun sfasit.
    De ce? probabil ca... asa o fi fost... PLANUL. :)))

    Si eu as vrea sa stiu... Mereu am vrut sa stiu. Ceea ce e interesant este ca... in cateva dati, am avut cate un moment cand . AM STIUT. Si imi amintesc de ultima data cand s-a intamplat, relativ recent. Un moment de liniste, detasare, bucurie adevarata. Si evident revelator, pentru ca mereu fusese acolo. Ma simteam in siguranta si plina de entuziasm dau sa merg sa ii spun lui Buni ca stiu. Ce? Fix in acel moment am realizat... ca nu am cum pune in cuvinte si apoi ca nu mai stiu nici eu ca stiu, decat ca totul e ok. :)))

    Te pup. Weekend frumos sa avem si spor la proiectele creative :)

    🌸

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momentele alea de 'gratie' sunt fabuloase. Mereu apar sa ne ghideze cumva, eu asa cred. Sa stim ca e bine ce facem. Emotiile se exprima mai greu in cuvinte, uneori este imposibil. Asa ca nu ma surprinde ceea ce ai spus. Insa cred ca este posibil ca ele sa ne 'corecteze', daca sunt foarte intense, sa ne repare, sa ne lumineze, sa ne faca sa intelegem.
      Pupici si weekend minunat si inspirat si tie, draga Rux!😘❤️

      Ștergere
  4. Ce se întâmplă când se intersectează doua planuri ? 🙂

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In geometrie apare o linie. Daca te-ai referit la altfel de planuri, raspunsul tot la tine este!😊

      Ștergere
  5. Imi plac gandurile pe care le-ai lasat aici. Sunt unele idei asupra carora m-am oprit si eu, din cand in cand. 😊 La planuri, insa, mai ca nu m-as mai opri! Prea sunt date peste cap! Nu! 😄 Sa nu-mi spui ca am in minte ideea planului nereusit! N-o am. Si apoi, cum sugerezi si tu (cu alte cuvinte): daca planul se da peste cap pentru ca as iesi de pe o cale data, pe care ar trebui s-o urmez sau... poate ca ar fi nasol daca as urma planul schitat in mintea mea? Hm. 😊 De ce sa ma mai complic cu planuri?! 😊 Ma avant spre tzel fara vreun plan anume.

    Duminica frumoasa iti doresc, Suzana draga! Pupici! ❤ 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva. Important este ca acel 'tzel' sa fie 'tzelul'! Insasi nominalizarea lui in inima, genereaza deja cararea. Cam asa cred eu. Insa, serios vorbind, cand sunt prea multe idei de rezolvat, a le insira genereaza succesiunea optima. Ma refer la activitatile curente, drumurile curente. Este o constatare personala. Nu inseamna ca nu apar neprevazutele si ca unele sunt amanate, doar ca firul calauzitor ramane.
      Nici nu stiu cum sa povestesc despre cum lucrez la provocarile noastre...😄
      Pupici si duminica frumoasa, Diana draga! 😘❤️

      Ștergere
  6. Eu am observat că atunci când, ori de câte ori, am deviat de la cărarea corectă, îmi apar poticnelile, nereușitele...
    Planuri...Sorescu avea o poezie simpatică despre planuri/idealuri ("Perpeetum mobile")- reușii s-o găsesc pe internet deci, iat-o:
    "Între idealurile oamenilor
    Și realizarea lor
    Întotdeauna va exista
    O diferență de nivel
    Mai mare
    Decât cea mai înaltă cascadă.
    Se poate folosi rațional
    Această cădere
    De speranțe
    Construindu-se pe ea ceva
    Ca o hidrocentrală.
    De la energia astfel câștigată
    Chiar dacă n-o să reușim
    Sa ne aprindem decât țigările,
    Tot e ceva,
    Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
    La niște idealuri și mai grozave."
    Pupici ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poezia asta o am copiat-o intr-un caiet, dupa ce am citit-o prima oara. Nu stiu cum sa explic ce am simtit dupa ce am citit-o. O intalnire cu o metafora geniala, asta literar vorbind, insa mai importanta a fost ideea ca pentru a realiza orice, este posibil sa nu imi ajunga viata asta...
      Pupici, draga mea si multumesc pentru aceasta neasteptata intalnire. 😘❤️

      Ștergere
  7. Interesanta tema cu planurile noastre sau a altora (aici includem si Creatorul). In unul din volumele Conversatii cu Dumnezeu, era explicata atat de frumos si atat de simplu viata....timpul nu exista, tot ceea ce trebuie sa se intample s-a intamplat deja (asta este ceva mai greu de digerat :)) Cu alte cuvinte, liberul arbitru consta in posibilitatea de a alege o cale sau alta. Posibilitatile sunt infinite, iar viata se desfasoara asemeni unui joc de calculator, in functie de fiecare alegere pe care o facem avem un scenariu prestabilit. A nu se confunda cu "ce iti este scris in frunte iti este pus". Avem libertatea sa alegem, in fiecare clipa, dintr-o infinitate de posibilitati, dar de cele mai multe ori nu vedem mai mult decat 1-2.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartile lui Walsch sunt nu numai minunate, insa suna atat de firesc... Mi s-au parut incredibile. Atunci cand decidem ceva si alegem o traiectorie, multe altele nu mai exista practic pentru noi. De aceea merita sa ne 'dresam' intuitia in a alege. Posibil sa nu alegem eronat!
      Autorul asta a scris despre atat de multe idei, inclusiv despre solutii pentru guvernanti. Ceea ce mi s-a parut fabulos.
      Multumesc Adi, pentru reamintire!
      O saptamana faina!

      Ștergere
  8. I like to plan my day. But sometimes unplanned things hijack my day. :)
    Hope your day is going as planned, Suzana. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. This happens to all of us! This is why we have to plan only 50% from our time...😊 Could be a solution...
      Thank you, Vinitha! Have a fabulous week with all the plans solved! 😘❤️

      Ștergere