luni, 2 decembrie 2024

#Fiction Monday (198) -
The path of thankfulness
Calea recunostintei

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'THANKS'.


'Fii recunoscator pentru orice ti se intampla
in viata; totul este o experienta'.



I once wrote a few words:
I have no memories, but I believe in beautiful ideas.
And I don't understand how it happened,
that as I grew, learned, discovered, lived experiences,
thought experiences, it happened a great forgetfulness!
Is it genetic programming or I simply lost my way?
I would like to know!
Please, if possible, answer me, when You can!
In the meantime, I will always be on reception,
to understand Your signs!
Thanks  for your answer!


And now I am on reception. In the meantime I have discovered other questions.
Some I have deciphered, for others I am still looking for answers.
Sometimes these come so surprisingly, that the amazements are very great.
But if the heart confirms them through the
sent intuitions, I feel that I am walking
on a firm path and I can move on. This means that I have not lost my way
and whatever happens on this journey, it was meant to happen.
So I always say thank You, for all the inspirations I received feeling them as
support and guidances.



'Multumeste pentru putin si
vei gasi mai mult'.


Candva am insirat cateva cuvinte:
Amintiri nu am, dar cred in ideile frumoase.
Si nu inteleg cum s-a intamplat, ca pe masura
ce am crescut,  invatat, descoperit, trait experiente,
gandit experiente, s-a petrecut asa, o mare uitare!
E vorba de programare genetica sau
pur si simplu mi-am pierdut drumul?
As vrea sa stiu!
Te rog, daca se poate, sa-mi raspunzi, cand poti!
Intre timp, voi fi mereu pe receptie,
pentru a-Ti intelege semnele!
Iti multumesc pentru raspuns
!

Si acum sunt pe receptie. Intre timp am descoperit si alte intrebari.
Pe unele le-am descifrat, pentru altele mai caut inca raspunsuri.
Uneori acestea vin atat de surprinzator, incat uimirile sunt foarte
mari. Dar daca inima le confirma prin intuitiile trimise, simt ca pasesc
pe un drum ferm si pot merge mai departe. Asta inseamna ca nu
mi-am pierdut drumul si orice se intampla in aceasta calatorie, trebuia
sa se intample.
Asa ca mereu spun multumesc pentru toate inspiratiile pe care le primesc
si pe care le simt sprijin si calauze.



'O inima recunoscatoare nu este numai o mare
virtute, dar este si sursa tuturor celorlalte virtuti'.



# Fiction Monday (197) - Observing the disappearance


@@@@@@@@@




8 comentarii:

  1. Cert este că nu suntem de loc pe Calea recunoștinței.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evidenta nu se observa, iar daca se observa, de multe ori se ignora.
      Pot specula de ce, insa nu vreau sa o fac. Totusi ma intreb de ce atunci cand ne impotmolim pe un anume drum, nu ne straduim sa schimbam ceva? A considera ca ceea ce ni se intampla este implacabil este o eroare. Nu cred in ideea asta. Insa fiecare cu realitatea lui. ... Si nu ne impiedica nimeni sa pasim pe ea. Ne opreste cineva, altul decat noi insine?
      Seara buna si un decembrie linistit.

      Ștergere
  2. Intr-adevar, cand suntem cu adevarat recunoscatori, cand reusim sa ne conectam cu adevarat si sa simtim si sa fim recunostinta, este un moment ... minunat.

    Te pup :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu cat avem mai multe momente de acest gen, cu atat le putem conecta. Stii ca se vorbeste de exercitiul recunostintei. Dimineata si seara. Este suficient sa incepem. Abia atunci ne dam seama de multe lucruri.
      Pupici, draga Rux!❤️😘

      Ștergere
  3. At my age I've sure had a lot of experiences!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 🙂I hope you enjoyed your experiences, Terry!
      And your next experiences to be many and pleasant!
      Have a beautiful and bright December!

      Ștergere
  4. Beautifully expressed, Suzana.
    Have a great week! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere