This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'GRACE'.
I believe that the world would be completely transformed if we would painted the
canvas of our lives with grace, with good intentions, with love, compassion, gratitude.
We often forget that we 'cook' our reality, as some authors say, forgetting the essential ingredients. And then we get sad about the result. But it's okay, our moment of grace comes, through which we receive inspirations to make the necessary corrections. And we look at
the result in amazement, slightly puzzled that we are the ones who made the transformation,
as if we were taken by surprise by the fact that we succeeded.
But there is nothing surprising in this. The connection with the source is always present, it's
just that sometimes the reception leaves something to be desired and we risk not seeing the solutions sent. And then we remain waiting, hoping for a new moment to appear.
How do you interpret your moments of grace? To me, they seem to come with the joy of discovering a solution, an idea, or even as a moment of calm and peace,
which the mind so needs...
'Harul este arma care dezarmeaza intunericul' |
Cred ca lumea ar fi complet transformata daca am picta panza vietii noastre
cu gratie, cu intentii bune, cu iubire, compasiune, recunostinta.
De multe ori uitam ca noi ne 'gatim' realitatea, cum spun unii autori, uitand
ingredientele esentiale. Si apoi ne intristam de rezultat.
Dar nu-i nimic, vine momentul nostru de gratie, prin care primim inspiratii
pentru a-i aduce corectiile necesare. Si privim uimiti rezultatul, usor nedumeriti
ca noi suntem cei care au facut transformarea, ca si cum am fi luati prin
surprindere de faptul ca am reusit.
Insa nu e nimic suprinzator in asta. Conexiunea cu sursa este mereu prezenta,
doar ca uneori receptia lasa de dorit si riscam sa nu vedem solutiile trimise.
Si atunci ramanem in asteptare, sperand sa apara un nou moment.
Cum interpretati voi momentele voastre de gratie? Mie mi se par ca vin
impreuna cu bucuria descoperirii unei solutii, a unei idei, sau chiar ca un
moment de calm si pace, de care mintea are atata nevoie...
cu gratie, cu intentii bune, cu iubire, compasiune, recunostinta.
De multe ori uitam ca noi ne 'gatim' realitatea, cum spun unii autori, uitand
ingredientele esentiale. Si apoi ne intristam de rezultat.
Dar nu-i nimic, vine momentul nostru de gratie, prin care primim inspiratii
pentru a-i aduce corectiile necesare. Si privim uimiti rezultatul, usor nedumeriti
ca noi suntem cei care au facut transformarea, ca si cum am fi luati prin
surprindere de faptul ca am reusit.
Insa nu e nimic suprinzator in asta. Conexiunea cu sursa este mereu prezenta,
doar ca uneori receptia lasa de dorit si riscam sa nu vedem solutiile trimise.
Si atunci ramanem in asteptare, sperand sa apara un nou moment.
Cum interpretati voi momentele voastre de gratie? Mie mi se par ca vin
impreuna cu bucuria descoperirii unei solutii, a unei idei, sau chiar ca un
moment de calm si pace, de care mintea are atata nevoie...
'Infloreste cu gratie'. |
@@@@@@@@@
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu