Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'DISAPPEAR'.
'Totul este pe cale sa dispara. Trebuie sa te grabesti daca inca vrei sa vezi lucruri'. (Paul Cezanne)
I admit that I like order. It's just that I always manage to 'achieve' only an ordered chaos. But I have big problems with this too. Especially since in the recent years, participating in all kinds of creative games that involve diverse raw materials, when it ends up on the table and next to it, I consider it a miracle that I still have room to work on the computer, draw or glue, take pictures... You get the idea... Lucky that I have an understanding half, who reads quietly, balancing the atmosphere! Lately I consider that I have become wiser! If I need something, but it has disappeared from the landscape for various reasons, I consider that the universe has decided for me and I no longer keep looking, because it is still possible that I will not find it. I simply change tactics, even risking changing my ideas completely. Statistically speaking, things have turned out even better than I had initially hoped. So I am no longer afraid of such disappearances. I won't talk about other disappearances, because however, no matter how many timelines and universes some say that there are, I won't know for now what and how...
But I have to mention the ghostly fog, because sometimes I like to disappear in its story...
Or discover ways to make my bubble of reality disappear, so that maybe I can start to understand something of the 'big' reality. Although I think I'd better start to inventory my limits. I don't know if they can disappear, but by keeping them under observation, maybe I can optimize them...
'Lumea nu dispare cand inchizi ochii, nu-i asa'?
Recunosc ca imi place ordinea. Doar ca mereu reusesc sa 'realizez' doar un haos ordonat. Dar si cu acesta am mari probleme. Mai ales ca in ultimii ani, participand la tot felul de jocuri creative ce presupun materie prima diversa, atunci cand aceasta ajunge pe masa si pe langa ea, consider ca este chiar o minune ca mai am loc sa lucrez la calculator, sa desenez sau sa lipesc, sa fac poze... Intelegeti ideea... Noroc ca am parte de o jumatate intelegatoare, care citeste linistit, ehilibrand atmosfera! In ultimul timp consider ca m-am inteleptit! Daca am nevoie de ceva, dar acela a disparut din peisaj din variate motive, consider ca universul a decis pentru mine si nu mai stau sa caut, ca tot e posibil sa nu gasesc. Pur si simplu schimb tactica, chiar riscand schimbarea ideilor complet. Statistic vorbind, lucrurile au iesit chiar mai bine decat sperasem initial. Asa ca nu mai imi e teama de astfel de disparitii. Despre altele nu vorbesc, pentru ca totusi, la cate linii temporale si universuri spun unii ca exista, nu voi sti deocamdata ce si cum... Insa trebuie sa amintesc despre fantomatica ceata, pentru ca uneori imi place sa ma pierd in povestea ei... Sau sa descopar caile prin care as face sa dispara bula mea de realitate, ca poate as incepe sa pricep si eu ceva din realitatea cea 'mare'. Desi cred ca mai bine as incepe sa-mi inventariez limitele. Nu stiu daca pot disparea, insa tinandu-le sub observatie poate le mai optimizez...
'Rabdarea si perseverenta au un impact magic, care face ca problemele si obstacolele sa dispara'.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'SIGH'.
'Cand necazurile ma urmaresc, trebuie sa oftez? Nu, mai degraba zambesc disperarii'.
I know that to sigh is inevitable at certain moments in life. Not doing it does not necessarily mean that regret, pain, loss, longing, suffering, do not exist. It just means that we strive to learn to be wiser in relation to the events.
That we discovered a kind of power that helps us overcome unpleasant situations. And in this way we help both ourselves and those who sigh on our shoulder. Since I discovered the idea that everything that happens (to me) has a meaning that sometimes I don't see immediately, I can say that I have turned it into a kind of leverage or support
to overcome certain blockages or sufferings. Looking for the hidden meanings, I noticed the appearance of shades that I had not even thought of and which seem to have the role of screening the pain that generates sighs. Surely everything is only going on in my mind, though
the effects of this process were always welcome.
I can say that I love the sigh of relief when I finish small projects, because the things have progressed to the expected or desired end.
And just as much I love the sound of the wind ruffling the leaves of the trees and which seems to flood my soul with beneficial vibrations. Or the sound of the sea, which seems to reveal
through a special sigh, the silences of the deep.
Regardless of what it is about, the sigh seems to be a kind of valve that lets out a too full of soul, to balance our energies...
"Cand aud pe cineva oftand, 'viata este grea', sunt mereu tentat sa intreb, 'comparativ cu ce'?"
Stiu ca a ofta este in anumite momente din viata inevitabil. A nu o face nu inseamna neaparat ca regretul, durerea, pierderea, dorul, suferinta, nu exista. Inseamna doar ca ne straduim sa invatam sa fim mai intelepti in relatia cu evenimentele. Ca ne-am descoperit un fel de putere ce ne ajuta sa depasim situatiile neplacute. Si in felul acesta ne ajutam atat pe noi, cat si pe cei care ofteaza pe umarul nostru. De cand am descoperit ideea ca tot ceea ce (mi) se intampla are un sens pe care uneori nu il vad imediat, pot spune ca am transformat-o intr-un fel de parghie sau sprijin, in a depasi anumite blocaje sau suferinte. Cautand sensurile ascunse, am observat aparitia unor nuante la care nici nu ma gandisem si care parca au rolul de a ecrana durerea generatoare de suspine. Cu siguranata totul se deruleaza doar in mintea mea, insa efectele acestui proces au fost mereu binevenite. Pot spune ca iubesc oftatul de usurare cand termin mici proiecte, pentru ca lucrurile s-au derulat pana la finalul asteptat sau dorit. Si la fel de mult iubesc sunetul vantului ce ravaseste frunzele copacilor si care parca imi inunda sufletul cu vibratii binefacatoare. Sau zgomotul marii, ce parca devoaleaza printr-un suspin special, tacerile adancului. Indiferent despre ce este vorba, oftatul pare a fi un fel de supapa ce da drumul unui prea plin sufletesc, pentru a ne echilibra energiile...
'Adu locul tau fericit cu tine, oriunde poti merge. Simte pacea din sufletul tau care aduce un oftat de usurare. Serenitatea din mintea ta calmeaza intregul corp. Simte dragostea in inima ta care iti scanteiaza in ochi. Bucura-te de ceea ce ai si profita de fiecare zi.'
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'RELAX'.
'Cand incerci sa controlezi totul, nu te bucuri de nimic'. Cateodata ai nevoie sa te relaxezi, sa respiri, sa renunti si doar sa traiesti momentul.'
As trite as it sounds, I think relaxing is a kind of art. And no matter how much you read
about it, no matter how many lectures you listen to, it's only by experimenting
to discover what and how to practice it. Even though I feel relaxed
when I'm doing things that I like and enjoy, I'm not sure that's
really the key to this art. Rather a state of peace of mind and inner calm,
generated by the mind-heart connection, may be a way that could save us from many useless and tiring meanderings on our path.
How do we realize this? Just by proposing it, by believing in its usefulness. By simplifying
the complications. By calming our reactions and then calmly rethinking them. By changing
the approaches to the events we're experiencing.
And how was that saying? If you want to, you can!
'Timpul pentru a te relaxa, este atunci cand nu ai timp pentru asa ceva.'
Oricat de banal suna, cred ca a te relaxa este un fel de arta. Si oricat ai citi despre ea, oricate prelegeri ai asculta, doar experimentand poti descoperi ce si cum sa faci pentru a o practica. Chiar daca eu ma simt relaxata atunci cand fac lucruri care imi plac si ma bucura, nu sunt sigura ca asta este cu adevarat cheia acestei arte. Mai degraba o stare de pace a mintii si de calm interior, generate de conexiunea minte-inima poate fi o cale, ce ne-ar putea scuti de multe meandre inutile si obositoare pe drumul noastru. Cum realizam asta? Doar propunandu-ne asta, crezand in utilitate. Simplificand complicatiile. Linistindu-ne reactiile si apoi regandindu-le cu calm. Schimband abordarile fata de evenimentele pe care le traim. Si cum era acea zicere? Daca vrei, poti!
'Respira si relaxeaza-te. Daca nu poti sa respiri si sa te relaxezi, atunci schimba-ti viata. Ceva nu este in regula.'
Nu stiu daca motivul pentru care am simtit un imbold sa adaug o alta pagina acestui nou joc, au fost niste soapte auzite in vis, care s-au transformat bizar intr-un fel de carlig metalic si singura scapare de a-l da deoparte ar fi fost de a asterne cateva idei si mai bizare. Si nici nu am avut vreo viziune ce m-ar fi oropsit tocmai acum, cand sunt prinsa in noianul de jocuri ale lunii noiembrie, ultima luna de toamna, cu un plan complicat de implinit. Poate prea complicat pentru un biet om. Dar si cand ii voi pune punct, probabil voi simti ceva in stil descatusare, ca plenitudine ar fi exagerat spus. Desi, daca as completa agenda cu doua activitati ce treneaza nepermis: un transfer al unui tufis inmiresmat de busuioc, intr-un ghiveci mai mare si o tentativa de a transforma in noroi o bucata de lut intarita, ce se doreste disperat sa fie tranformata, poate ca nu ar suna deloc exagerat...😊
Acum, daca tot am impachetat cuvintele intr-un text fara pretentii, m-am relaxat si simt tentatia sa mai adaug hodoronc-tronc cateva idei dintr-o carte fascinanta: 'Conversatii cu Nostradamus - Profetiile sale explicate' de Dolores Cannon.
"Eu nu stiu niciodata ce caut pana nu gasesc acest lucru".
"Ei bine, din studiile mele am senzatia ca daca ceva trebuie sa se intample, intotdeauna va exista o cale prin care se va intampla". (mesaj transmis de N.)
Am vrut doar sa stiti ca exista asa ceva. O carte descoperita acum o saptamana. Nu am terminat-o, insa in sfarsit am gasit ceva despre ideea de profetie, ce ii da un sens mai firesc, din perspectiva mea.
"Nostradamus credea, asa cum cred si eu, in teoria existentei mai multor linii temporale, care se intalnesc intr-un punct de convergenta, ca ramurile unui copac. Exista mai multe feluri de viitor, care merg in directii diferite. El a crezut ca daca oamenii ar cunoaste acest lucru, ei ar putea sa vada catre ce fel de viitor merge linia lor temporala, pentru a-l schimba inainte de a fi prea tarziu".
