duminică, 7 decembrie 2025

#Fiction Monday (238) -
The sadness of captivity -
Tristetea captivitatii

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the  word prompt is 'DRIFT'. 

'Cateodata nu realizezi propria forta, pana cand nu
esti fata in fata cu cea mai mare slabiciune a ta.'


I really like watching the leaves drifted as they dance, especially in autumn. 
Or those that float on the water, drifting, forming delicate waves that could go on forever, 
but inevitably stop at the shore.
But sometimes, seeing a leaf caught in a mesh, like in the 
last image, the thought inevitably switches to the sadness of a captivity, of which it has no 
idea because it has no way to know.
It landed there by chance, I saw it and immortalized it. 
That's it and nothing more than these words, part of the game.
 
I should stop embroidering stories - metaphors about something so simple.
Because the 
emotion of the story stays with me for a long time and it's not good.
 
Captivities are very depressing and there are so many in the real world... 
But the saddest are the ones that we don't even suspect that we are part of their story.
 
And that's why we don't even understand why our actions drift  after their will, 
following rules that we thought we knew, but that's no longer the case...



'Mersul in deriva fara un scop,
este prima cauza a esecului.'


Chiar imi place sa urmaresc frunzele purtate de vant cum danseaza, mai ales toamna.
Sau cele care plutesc pe  apa, in deriva, formand unde delicate ce ar putea merge la 
infinit, dar inevitabil se opresc la mal.
Insa uneori, vazand o frunza prinsa intr-o plasa, asa ca in ultima imagine, gandul 
se comuta inevitabil pe tristetea unei captivitati, de care ea nu are habar pentru ca nu are 
cum. A poposit acolo intamplator, am vazut-o si imortalizat-o. Atat si nimic mai mult 
decat aceste cuvinte, facand parte din joc. Ar trebui sa nu mai brodez povesti - metafore
despre ceva atat de simplu. Pentru ca emotia povestii ramane mai departe  in mine pentru 
mai multa vreme si nu este bine. Captivitatile sunt insa tare deprimante si sunt atat de 
multe in lumea reala... Iar cele mai triste sunt cele despre care nici nu banuim ca
facem parte din povestea lor. Si de aceea nici nu intelegem de ce actiunile noastre ratacesc 
in voia lor, dupa niste reguli pe care credeam ca le cunoastem, insa nu mai este asa... 


'Daca visele tale par sa fie purtate 
in deriva, trezeste-te!






#Fiction Monday (237) - The noises of life


@@@@@@@@@







12 comentarii:

  1. Cred că cea mai deprimantă este captivitatea în mentalitatea învechită, să nu zic comunistă.
    Îmi plac foarte mult aceste postări, chiar dacă nu comentez tot timpul, pentru că mă fac și pe mine să reflectez.
    Îmi place foarte mult acest citat: ”Daca visele tale par sa fie purtate
    in deriva, trezeste-te!”
    Să ai un început de săptămână ușor! Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi plac din acelasi motiv. Apar conexiuni neasteptate si pentru mine. Cu mentalitatile e mai complicat, din multe puncte de vedere. L-am ales, ca uneori senzatia de deriva o am si eu si mi s-a parut un sfat bun.
      Multumesc la fel, draga Mihaela! Pupici!❤️😘

      Ștergere
  2. Nomazii sunt liberi. Noi, ceilalţi suntem captivi, legaţi de locul unde ne avem casa, unde am găsit de lucru ca să avem din ce trăi...
    Mai suntem captivi şi în plasa legilor scrise şi nescrise, a obiceiurilor şi a tradiţiilor, a politeţii, a bunelor maniere...
    Am mai subliniat, de curând, că numai gândurile sunt libere... Încă mai sunt... 😊

    Să ai o săptămână în care să nu te simţi deloc captivă, dragă Suzana! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt insa si alte captivitati, de care insa habar nu avem. Si cum zici, numai gandurile sunt libere, dar si mintea trebuie sa ne straduim sa o pastram perfect functionala. Si tocmai am pierdut o gramada de timp neputand sa raspund la comentarii. E bezna total cu platformele astea.
      Seara buna, draga Vero si o saptamana pe placul tau! Cam complicat, insa sunt silitoare...❤️😘

      Ștergere
  3. Ce postare interesanta, Suzana draga... Frunza purtată de vânt sau plutind pe apă are mereu un farmec aparte: libertatea ei fragilă ne amintește de frumusețea lucrurilor simple. Dar atunci când se oprește brusc, prinsă într-o plasă, imaginea se schimbă și devine un simbol al limitelor invizibile care ne înconjoară. Tocmai acest contrast – între dansul liber și captivitatea neașteptată – face ca emoția să rămână vie în noi, ca o reflecție discretă despre fragilitatea existenței.
    Sa ai o duminica seara tihnita! 🤗😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia azi sper sa reusesc! Platformele astea sunt penibile. Mereu sunt atrasa de astfel de simboluri. Sau asa le interpretez eu, cand vad imagini mai aparte. Iar o frunza intr-un gard este perfecta pentru o metafora. O captivitate neasteptata mai este cum mai este, insa captivitatile din realitatea noastra sunt extrem de neplacute. Iar emotiile se declanseaza incredibil, cand tocmai uitasem evenimentul.
      O saptamana usoara, draga Carmen! Pupici!.❤️😘

      Ștergere
  4. I have so many leaves in my yard right now that they are having a dance contest!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. So beautiful this contest! You have a very precious view!
      A fine week ahead, Terry!

      Ștergere
  5. Dacă visele tale plutesc în derivă, trezește-te"...Trebuie să-ți acorzi timp pentru a te cunoşte! Ai nevoie de curaj și înțelepciune ca să faci alegeri corecte la momentul oportun!
    "Nu te limita. Mulți oameni se limitează la ceea ce cred ei ca pot să facă. Poți să mergi atât de departe cât te lasă propria ta minte. Amintește-ți: ceea ce crezi, poti obține!” Mary Kay Ash
    Captivi, în fiecare zi, unor limite pe care ni le punem, deseori, ca să nu rănim sau ca să nu fim răniți!
    Captivi, uneori, datorită sau din cauza, necredinței noastre!("Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!")
    Captivi, conștienți sau nu, unor trăiri, care deși au murit, ne subjugă.Poate, e acolo, în noi, frica de drumuri necunoscute , teama de oameni noi...
    O săptămână cu mai puține limitări, cu bucuria conștientizării limitelor noastre proprii nu doar a limitelor impuse din exterior!
    Îmbrățișări, dragă Suzana!🤗😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce reala este aceasta idee: 'Poți să mergi atât de departe cât te lasă propria ta minte. Amintește-ți: ceea ce crezi, poti obține!' a lui Mary Kay Ash. Insa 'realitate' creata de minte din pacate ne-o insusim de foarte multe ori. Pentru ca a o ignora inseamna iesirea din zona de confort, ceea ce nu multa lume e dispusa. Insa este singura cale, sau cel putin eu nu vad o alta pentru a ne depasi limitele.
      Multumesc pentru gandurile speciale impartasite, ce rezoneaza mult si cu mine.
      Imbratisari, draga Liliana si o saptamana usoara, in care sa descoperi ceea ce e important pentru tine! ❤️😘

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Frunza a ajuns acolo doar ca o vad eu si sa o imortalizez.
      Altfel cum?😃

      Ștergere