This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'DRIFT'.
 |
| 'Cateodata nu realizezi propria forta, pana cand nu esti fata in fata cu cea mai mare slabiciune a ta.' |
I really like watching the leaves drifted as they dance, especially in autumn.
Or those that float on the water, drifting, forming delicate waves that could go on forever,
but inevitably stop at the shore. But sometimes, seeing a leaf caught in a mesh, like in the
last image, the thought inevitably switches to the sadness of a captivity, of which it has no
idea because it has no way to know. It landed there by chance, I saw it and immortalized it.
That's it and nothing more than these words, part of the game.
I should stop embroidering stories - metaphors about something so simple. Because the
emotion of the story stays with me for a long time and it's not good.
Captivities are very depressing and there are so many in the real world...
But the saddest are the ones that we don't even suspect that we are part of their story.
And that's why we don't even understand why our actions drift after their will,
following rules that we thought we knew, but that's no longer the case...
 |
| 'Mersul in deriva fara un scop, este prima cauza a esecului.' |
Chiar imi place sa urmaresc frunzele purtate de vant cum danseaza, mai ales toamna.
Sau cele care plutesc pe apa, in deriva, formand unde delicate ce ar putea merge la
infinit, dar inevitabil se opresc la mal.
Insa uneori, vazand o frunza prinsa intr-o plasa, asa ca in ultima imagine, gandul
se comuta inevitabil pe tristetea unei captivitati, de care ea nu are habar pentru ca nu are
cum. A poposit acolo intamplator, am vazut-o si imortalizat-o. Atat si nimic mai mult
decat aceste cuvinte, facand parte din joc. Ar trebui sa nu mai brodez povesti - metafore
despre ceva atat de simplu. Pentru ca emotia povestii ramane mai departe in mine pentru
mai multa vreme si nu este bine. Captivitatile sunt insa tare deprimante si sunt atat de
multe in lumea reala... Iar cele mai triste sunt cele despre care nici nu banuim ca
facem parte din povestea lor. Si de aceea nici nu intelegem de ce actiunile noastre ratacesc
in voia lor, dupa niste reguli pe care credeam ca le cunoastem, insa nu mai este asa...
 |
| 'Daca visele tale par sa fie purtate in deriva, trezeste-te! |
#Fiction Monday (237) - The noises of life
@@@@@@@@@
Cred că cea mai deprimantă este captivitatea în mentalitatea învechită, să nu zic comunistă.
RăspundețiȘtergereÎmi plac foarte mult aceste postări, chiar dacă nu comentez tot timpul, pentru că mă fac și pe mine să reflectez.
Îmi place foarte mult acest citat: ”Daca visele tale par sa fie purtate
in deriva, trezeste-te!”
Să ai un început de săptămână ușor! Te pup
Si mie imi plac din acelasi motiv. Apar conexiuni neasteptate si pentru mine. Cu mentalitatile e mai complicat, din multe puncte de vedere. L-am ales, ca uneori senzatia de deriva o am si eu si mi s-a parut un sfat bun.
ȘtergereMultumesc la fel, draga Mihaela! Pupici!❤️😘
Nomazii sunt liberi. Noi, ceilalţi suntem captivi, legaţi de locul unde ne avem casa, unde am găsit de lucru ca să avem din ce trăi...
RăspundețiȘtergereMai suntem captivi şi în plasa legilor scrise şi nescrise, a obiceiurilor şi a tradiţiilor, a politeţii, a bunelor maniere...
Am mai subliniat, de curând, că numai gândurile sunt libere... Încă mai sunt... 😊
Să ai o săptămână în care să nu te simţi deloc captivă, dragă Suzana! ❤️😘
Sunt insa si alte captivitati, de care insa habar nu avem. Si cum zici, numai gandurile sunt libere, dar si mintea trebuie sa ne straduim sa o pastram perfect functionala. Si tocmai am pierdut o gramada de timp neputand sa raspund la comentarii. E bezna total cu platformele astea.
ȘtergereSeara buna, draga Vero si o saptamana pe placul tau! Cam complicat, insa sunt silitoare...❤️😘
Ce postare interesanta, Suzana draga... Frunza purtată de vânt sau plutind pe apă are mereu un farmec aparte: libertatea ei fragilă ne amintește de frumusețea lucrurilor simple. Dar atunci când se oprește brusc, prinsă într-o plasă, imaginea se schimbă și devine un simbol al limitelor invizibile care ne înconjoară. Tocmai acest contrast – între dansul liber și captivitatea neașteptată – face ca emoția să rămână vie în noi, ca o reflecție discretă despre fragilitatea existenței.
RăspundețiȘtergereSa ai o duminica seara tihnita! 🤗😘