luni, 19 august 2019

Citate favorite (97) -
Idei despre aparente

Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit de Zinnaida.  Si a aparut sub impulsul
citatelor din carti postate de Ella.  Participarea consta in redarea  unor citate preferate.
”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si
poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! 



Oare  cum este  sa 'vezi' dincolo de aparente, asa, din prima? 
Este ca si cum reusesti sa privesti  dincolo de cortina, dintr-o alta perspectiva.

 

Ceea ce inseamna ca stii ca exista o cortina. Poate nu in toate cazurile, 
dar as miza totusi pe ea. Asa, de dragul esteticii scenei!

 

Cred ca ne trebuie si ingredientul 'timp'. Pentru ca orice judecata in alta
perspectiva decat cea obisnuita, presupune un consum suplimentar de... de toate! 



Si totusi eu cred ca merita efortul! Pur si simplu pentru ca un exercitiu de
gandire este benefic pentru sanatate.



Vederea in perspectiva  genereaza o imagine neblurata.


Din imagini tulburi nu intelegi detaliile, asa ca si deciziile luate pe baza lor
vor fi discutabile.





Totusi trebuie sa recunosc ca e nevoie de ceva efort pentru a 'depasi' aparentele
si a colabora cu propria intuitie!







Dar ar putea fi o metoda de a scapa de fricile false, bazate pe aparente!


"Appearances"

"Appearance vs. reality" (autor  Mary Welsh)



Va urez o saptamana real frumoasa!




Citate favorite (96)





18 comentarii:

  1. Adesea aparențele ne înșeală și considerăm ceva fie mai rău, fie mai bun decât este în realitate. Ăsta e datul omului, e greu să se dezvețe! ☺

    Săptămână excelentă, dragă Suzana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, cam greu cu dezvatatul, dar odata ce avem cateva exemple clare, putem fi mai atenti, ca doar greselile nu merita a fi repetate... :)

      O saptamana excelenta si tie, Zina draga!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Asa speram si eu. Sunt idei cu care ne-am intalnit cred cu totii,
      in diferite situatii.
      Numai bine, Robert!

      Ștergere
  3. Un exercițiu de gândire este benefic pentru materia cenușie, însă sănătatea depinde de intensitatea exercițiului. :) Practic, cel puțin 20 % din creier este mereu obosit. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Poti spune ca intensitatea conteaza, insa imi permit sa adaug utilitatea consecventei exercitiilor! :)
      Am senzatia ca la ora asta procentul este mai mare! ;)

      O saptamana fara oboseala!

      Ștergere
  4. Aparentele! De ne-am urma instinctul (intuitia) de fiecare data - mai ales cu privire la oameni - cred ca am avea parte de mai putine dezamagiri. :)
    Sa nu judecam dupa vorbe, ci dupa fapte; sa nu judecam dupa realizari, ci dupa eforturi... Ce-ar fi sa nu judecam? :)
    Imi place aceasta "tema" a aparentelor.
    Multumesc (si) pentru urare, Suzana draga! Saptamana frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si totusi oamenii nu prea isi asculta intuitia. Obiectiv vorbind este o lectie pe care nu mi-a predat-o nimeni. Am descoperit-o din scrieri si apoi am inceput sa realizez ce si cum! :)
      Cat priveste judecatile ar merita temperate. Am gasit ceva interesant aici:
      http://www.artadeatrai.ro/a-nu-judeca
      Asta e si mai complicat, dar odata realizata aceasta abordare cred ca pentru noi este... minunat!
      Multumesc, Diana draga! O saptamana excelenta sa ai! <3

      Ștergere
  5. Sunt de acord cu Machiavelli (in situatia asta).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si poate ca Machiavelli ne-a oferit si modalitatea de a ne tria prietenii, prin concluzia sa... :)
      O saptamana frumoasa, draga Zuzu!

      Ștergere
  6. Nu judeca după cuvinte, ci după fapte! Exact, fapte, nu vorbe! Vorbele trebuie să fie foarte meșteșugite, dar tot fapta rămâne, ceea ce ai creat, realizat, înfăptuit.
    Aparențele mereu vor înșela pentru că omul, prin natura sa, e subiectiv... Pentru a fi obiectivi trebuie să trecem peste toate orgoliile, prejudecățile, obiceiurile...of, greu e, dar e singura cale corectă și etică!
    Îți doresc o săptămână cât mai frumoasă, Suzana dragă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intotdeauna faptele sunt cele ce conteaza, este evident. Daca ne rezumam la a le observa, probabil evaluarile eronate ar scadea substantial. Dar si asta este greu. Pentru ca eu cred ca uneori evaluarile sunt voit incorecte si atunci mai bine luam distanta de anumite personaje. Daca putem! :)
      Multumesc, draga Mirela! O saptamana excelenta sa ai!

      Ștergere
  7. Ce subiect fain!! <3 Pentru ca ne da de gandit nu? ;)

    Cred ca .. atunci cand ne nastem avem toti acea capacitate de a vedea dincolo de aparente. Dar suntem invatati, dresati, sau impinsi de societate si de cei din jur (intr-o mai mica sau mai mare masura) sau de nevoia de a ne simti in siguranta, acceptati, sau poate la cealalta extrema sa atragem atentia prin "ceva special" (care poate fi insa doar o spoiala).. Suntem invatati sa judecam. Nu sa.. observam.

    Ma feresc de tendinta asta de a judeca pe cineva. E usor - e foarte usor sa pui etichete. Si e la indemana oricui sa ii judece pe altii (ca sa se simta in general mai bine... vorba aceea "cand ma compar sunt fericit, cand ma analizez ma detest").

    Spuneam ca suntem invatati. Da, invatati ca nu suntem de ajuns, ca nu suntem suficienti daca suntem noi. Una este sa inveti un om cum sa se poarte in societate si alta este sa-l dresezi, sa il transformi in ceea ce vrea societatea sa fie si sa il inveti sa faca si el la randul lui acelasi lucru, pana i se pare ceva normal.
    Dar, ca si la a observa si a judeca, liniile dintre acestea sunt fine si pot fi trecute usurel.

    Eu sunt un observator. Cea mai mare bucurie a mea a fost, inca de mic copil, sa pot vedea dincolo de aparente.
    Pe de alta parte, ma amuzam cand ceilalti nu reuseau sa ma vada, dar pe parcurs, mi-a trecut amuzamentul pentru ca unii deformau atat de tare realitatea incat erau atat de adevar si era ca si cum vorbeau cu mine, despre mine sau ma prezentau ca pe o cu totul alta persoana :(.

    Pupici cu drag :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, Rux! Ai scris un adevarat roman aici!
      Cam ai dreptate cu societatea care ne 'dreseaza', dar totul este realizat printr-un mecanism prea subtil pentru a i te sustrage.
      Sincer, privind in urma, in mod clar scoala nu m-a invata sa gandesc cu adevarat. Poate, cum spui tu, 'sa judecam dar nu sa observam.' Daca esti un 'observator' poate te intersectezi cu legile fizicii cuantice si reusesti sa modifici realitatea! :)
      Adevarul este ca exista o enorma diferenta a scolii intre generatiile noastre. Totul este altfel acum si nu neaparat in bine, din pacate. Am avut un profesor de matematica in liceu, care uneori se oprea si ne vorbea despre stele, asa, pur si simplu. Iar la limba romana nu prea auzeam de critici. Chiar eram lasati sa ne expunem liberi ideile. Nu stiu daca se mai intampla astfel de lucruri acum.

      Subiectul aparentelor este cam complicat. Poate ca ar merita candva un 'reload'. :)
      Pupici si o saptamana excelenta, draga Rux! <3

      Ștergere
    2. Cel mai mult m-a zapacit (culmea) facultatea. Poate am avut eu ghinion, dar am avut niste experiente horror la acest nivel.
      Am prins invatamant primar (si ceva gradinita) inainte de 89. Am aproape numai lucruri bune de spus despre experienta aceea, dupa 89 prin primii ani am simtit mai degraba o miscare neplacuta care cred ca si-a aratat roadele in felul in care se comporta oamenii mai noi. Din fericire noi am avut dascali buni care cladisera fundatii tainice (respect, responsabilitate - dar nu si indoctrinare, sau ignorare a creativitatii si jocului specific varstei), dar poate ca in alte parti a prins. Primul lucru pe care l-am simtit a fost faptul ca s-a insistat ca eram privati de libertate si chinuiti pentru ca purtam uniforme. Uniformele alea nu erau rele (dar erau alte uniforme ce cautau piata de deschidere si nah). Erau bune - cat le purtai erai elev, respectai institutia, se stia de unde esti (si unde ar trebui sa fi). Cu alte cuvinte sub falsa idee de libertate (sau eliberare de uniforma) s-a creat un context propice pentru a distrage atentia de la ce era important cu adevarat si de la scopul educativ in sine.

      Iar fac roman. Ce voiam sa spun este ca, in general, am avut profesori minuntati, de la care am avut ce invata (chiar si de la cei care erau mai incuiati. lol)

      Invatamantul acum este ... mai este? Am facut practica in 2002 si m-am speriat un pic de ceea ce am gasit in fosta mea scoala generala. In 2008 insa, la doar ani distanta, am famas fara cuvinte. Acum au trecut 11 ani :))). Din ce vad in jur, nu arata foarte bine. Este aglomerat, fara directie aparanta (o directie e acolo.. hehehehe) si obositor.
      Cu mici exceptii...

      Pupici cu drag <3

      Ștergere
    3. Nu ma surprinde ce spui. La granita dintre epoci chiar a fost ciudat rau si totul plin de 'aparente' si false idei. Atunci cred ca am avut o uriasa revelatie privind gandirea sau in fapt 'negandirea' care era prin preajma. A fost cumva un soc. Si partea simpatica a lucrurilor era ca nu stiu, cum dar simteam cumva sistemul meu de referinta ca fiind corect desi curentul era altul! (lol) Acum, mai mult ca oricand totul este transformat intr-o masinarie de dresat oameni, nu stiu cat e premeditat sau pur si simplu prostie, indolenta, lipsa de dragoste... pentru tot. Dar totusi simt ca se formeaza si altceva, ca o respiratie mai usoara. Poate e o parere, dar totusi sunt idei care nu pot fi oprite, oricat de greu ne-ar fi. Si pana la urma o cale usoara uneori nu are farmec! :D

      Pupici si multumesc, draga Rux! O zi frumoasa, plina de invataminte noi!

      Ștergere
  8. E un subiect delicat.
    Suntem educati si instruiti, in mod sistematic, sa salvam aparantele, sa nu expunem partea neconvenabila.
    A cerceta dincolo de aparente este obositor; ferice de cei dotati cu
    intuitie/fler/perspicacitate...
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca este obositor, dar doar daca stim ca este vorba de aparente. Altfel...la cum suntem "instruiti, in mod sistematic", este aproape sigur ca nu le vom observa.
      Asa ca a ne (re)descoperi propria intuitie mi se pare o tinta foarte utila...
      Toate cele bune si tie, Daurel!

      Ștergere