umbra, calator, ragaz, intrebau, sperie, urmaresc, alba, fierbinti, satinat, repede, catastif, covarsitor.
Tema saptamanii: Calatorie in timp.
2
Sursa |
Se uita pe fereastra la stropii mari de apa ce loveau repede si puternic, fara nici un
moment de ragaz.
Din scaunul balansoar isi admira, din nou, balconul. Lucrase la el aproape patru luni
in weekenduri, uneori si in timpul saptamanii. Asta dupa ce il inchisese. Prietenilor
apropiati care-l intrebau daca n-are nevoie de o mana de ajutor, le-a raspuns simplu:
"Multam, dar nu urmaresc nimic complicat. Si putina munca fizica nu ma sperie, chiar
mi-ar face bine. Oricine azi poate da o lavabila alba cu rola pe un perete drept.
Dar fiti fara grija, va invit la inaugurare".
Si realitatea asta a fost: nimic covarsitor de lucrat. Dar a vrut sa munceasca singur la
un spatiu drag lui. Era un balcon destul de mare pentru un apartament cu doua
camere si un pic... (o sa va explic alta data cum e cu picul). Perfect drept, 12 metri
lungime stil logie, adanc de 1.5 metri. L-a vopsit in alb, dar fara intentie, a rezultat
un alb satinat, superb.
Intr-un capat, si-a creat o mica zona verde. Cu mirodenii si cateva ghivece cu flori
rezistente la zilele fierbinti ale verii.
In celalalt capat o zona pentru gimnastica: o bara de care sa-si atarne fizicul, un spalier
si o bicicleta medicinala.
Pe jos, vechii proprietari instalasera o gresie cu model de parchet. Un roscat vulpesc.
Ii placuse tare mult.
In restul spatiului nu avea decat scaunul balansoar si un mic cufar de lemn, agonisit
de la un targ, cu dubla functionalitate:
Sursa |
Suport pentru ceasca de cafea sau ceai, atunci cand le servea acolo si in interior un
mic ascunzis pentru obiecte speciale.
De fapt cel mai important obiect special era un fel de catastif, un caiet gros avand o
coperta confectionata, in care isi nota ideile ciudate ce ii treceau prin cap.
Erau anumite momente cand simtea ceva bizar. Un fel de umbra a unui gand calator
prin mintea lui. O idee aparea brusc. De niciunde. Parca o capta din aerul
inconjurator. Si i se afisa pe ecranul mintii. O idee despre care stia sigur ca avea
sa scormoneasca. Nu ii intelegea mereu sensul legat de el insusi. Dar de un lucru
era sigur. Daca gandul venise la el, sigur nu era o intamplare.
Lucra cu cifre si nu credea in coincidente. Si atunci incepuse sa studieze
sincronicitatile. Cumva, difuz, intrevedea cateva carari noi, oarecum compatibile
cu propria sa matrice. Dar unde vor duce acestea, nu putea sti!
Iar acum i se intampla din nou. "Calatorie in timp".
Si isi aduse aminte de ceva. Abordase cu un prieten acest subiect. Mai in gluma, mai
in serios se intrebasera reciproc, daca ar putea face acest lucru, unde s-ar duce
fiecare. Prietenul sau ar fi vrut sa vada cum s-au construit piramidele egiptene.
Existau cateva variante posibile, dar vorba ceea, pana nu vezi cu ochii tai...
Propriul raspuns l-a surprins si pe el.
Stii acele zicale, inoculate in mentalul colectiv si care ne programeaza cumva in rau,
ne distorsioneaza scara valorilor si care au devenit o bucatica din zestrea culturala
pe care toata lumea o considera fireasca?
Ei bine, as vrea sa stiu cum au aparut? Ce evenimente au avut loc si le-au propagat?
Ce zici?
Cred ca ceea ce vrei tu e si mai complicat decat piramidele mele!
Cam asta a fost discutia ce s-a incheiat in coada de peste.
Dar berea a fost buna!
In tabelul lui Eddie gasiti scrierile celorlalti participanti la joc.
Lectura placuta!
Sursa |
Frumos ai îmbinat duzina cu provocarea de luni... :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dana.
ȘtergereParca s-au cam potrivit. Sau asa mi s-a parut mie.
O seara frumoasa si inspirata sa ai!