Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaidasi acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre. Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Nu ne-am mai auzit de anul trecut, asa ca incep prin a va spune ca noul an 2026, sa fie pe placul vostru, cu sanatate, impliniri, descoperiri interesante - utile si tot ceea ce mai vreti voi sa se immplineasca.
Pentru noul joc, am ales o carte pe care am descoperit-o cautand un alt titlu. Si chiar daca autorul, Neil Postman, relationeaza subiectul la societatea americana, problematica descrisa este posibil a se generaliza, chiar daca evident sunt multe nuante specifice, prin alte parti. Pentru ca am descoperit pdf-ul ei in engleza, ma simt cumva relaxata, pentru ca nu este chiar genul de carte ce poate fi rezumata in cateva paragrafe.
In chiar prima pagina, scrisa de un profesor in comunicare (Read Schuchardt), se spune: ' Inainte ca povara necesitatii digitale sa-ti ocupe opt ore din zi si patru din timpul in care ar trebui sa dormi, pe vremea cand inca iti mai puteai plati un loc de parcare fara sa detii smartphone, inainte ca propria masina sa te spioneze si sa devina driverless, inainte ca deficitul tau de atentie cultural sa devina un diagnostic clinic personal, inainte ca autismul sa devina o industrie infloritoare, inainte ca lucrurile pe care le vezi la TV sa nu mai poata fi crezute, inainte sa-ti dezvolti o hermeneutica a suspiciunii fata de tot si de toate ... inainte sa te distragi de la distractie prin distractie...inainte ca lumea sa devina inumana si inainte ca tu sa fii socat de aceste lucruri - a exista un om care le-a vazut pe toate acestea, le-a evaluat, le-a analizat si le-a respins prompt, cu un ultim avertisment pe cat de revelator, pe atat de apocaliptic: devenim ceea ce privim.'
...'Majoritatea crede ca tehnologia este un prieten fidel. Si exista doua motive pentru a crede asta. Primul - tehnologia este un prieten. Ne face viata mai usoara, mai curata si mai indelungata. Cine poate cere mai mult de la un prieten? Al doilea - din cauza relatiei sale lungi, intime si inevitabile cu cultura, tehnologia nu incurajeaza o examinare atenta a a propriilor sale consecinte. Este genul de prieten care iti cere incredere si supunere - si multi tind sa i le ofere pentru ca darurile pe care le primesc sunt abundente. Dar fireste, acest prieten are o latura intunecata. Darurile sale au un pret semnificativ. Formulata in modul cel mai dramatic, acuzatia la adresa lui este ca dezvoltarea necontrolata a tehnologiei distruge resursele vitale ale umanitatii noastre. Creeaza o cultura fara baza morala si submineaza anumite procese mentale si relatii sociale care fac ca viata sa merite a fi traita. Tragand linie, tehnologia ne este deopotriva prieten si dusman.' ...'Astazi suntem inconjurati de legiuni... de profeti cu un singur ochi care vad doar ce pot face noile tehnologii, dar sunt incapabili sa-si imagineze ce vor desface. Pe acesti oameni ii putem numi "tehnofili". Ei se uita la tehnologie asa cum indragostitul isi soarbe iubita din priviri, negasindu-i niciun cusur si neavand niciun dubiu in privinta viitorului. ... Nicio cultura nu poate evita negocierea cu tehnologia, indiferent daca face asta in mod inteligent sau nu. Se incheie o intelegere intre ceea ce ne da si ceea ce ne ia tehnologia. Cei inteligenti sunt rareori impresionati de schimbarile tehnologice dramatice si niciodata prea incantati de ele. Thoreau remarca: 'inventiile noastre nu sunt decat mijloace inbunatatite destinate unui scop neiimbunatatit.'
... Tehnologia ne confisca in mod imperios cea mai importanta terminologie. Ea redefineste 'libertatea', 'adevarul', 'inteligenta', 'realitatea', 'intelepciunea', 'memoria', 'istoria', toate cuvintele dupa care ne orientam viata.' 'Harold Innis, parintele studiilor de comunicare moderne, vorbea adesea despre 'monopolurile cunoasterii', pe care le creeaza tehnologiile importante... cei care detin controlul asupra modului de functionare a unei anumite tehnologii acumuleaza putere si alcatuiesc inevitabil un fel de conspiratie impotriva celor care nu au acces la cunoasterea specializata pe care tehnologia respectiva a facut-o disponibila. In cartea sa The Bias of communication, Innis ofera ofera numeroase exemple ale felului cum o tehnologie a spart un monopol de cunoastere traditional si a creat un alt monopol, condus de un alt grup. Un alt mod de a spune acelasi lucru, este ca avantajele si dezavantajele unei noi tehnologii nu sunt distribuite in mod egal. Ca sa spunem asa, si aici exista invingatori si perdanti. E derutant si totodata relevant ca, din ignoranta, perdantii i-au aclamat aesea pe invingatori, iar unii continua sa o faca.' ...'Drept urmare anumite intrebari nu se mai pun. De exemplu cui va oferi tehnologia mai multa putere si libertate? Si cui ii va reduce puterea si libertatea?' 'In plus un aspect si mai important: nu e intodeauna limpede, cel putin in fazele incipiente ale intruziunii tehnologiei in cultura - cine sunt cei care vor castiga sau vor pierde cel mai mult. Asta pentru ca schimbarile pe care le determina tehnologia sunt subtile, daca nu cumva de-a dreptul misterioase, ba poate chiar cu totul imprevizibile.'
...'Consecintele neprevazute le stau in drum tuturor celor care cred ca pot vedea limpede directia in care ne va duce o noua tehnologie... Nici macar cei care inventeaza o anumita tehnologie nu pot fi luati drept profeti de incredere.' ...' O tehnologie noua nu adauga si nu scade ceva. Ea schimba totul... In anul 1500, la cinzeci de ani dupa inventarea tiparului, nu aveam o Europa veche plus tiparul. Aveam o alta Europa.' ...'Culturile pot fi clasificate in trei tipuri: culturi ale uneltelor, tehnocratii si tehnopolisuri. In clipa de fata, fiecare tip se intalneste undeva pe planeta, desi primul dispare vazand cu ochii. ... E bine sa nu uitam ca, pana in secolul XVII-lea, toate culturile se bazau pe unelte. ... iar acestea au fost in cea mai mare parte inventate pentru a... a rezolva probleme specifice si urgente ale vietii fizice... si nu au atacat ... demnitatea si integritatea culturii in care au fost introduse.' ...'Intr-o tehnocratie, uneltele joaca un rol central in universul de gandire al culturii. intr-o anumita masura, totul trebuie sa cedeze locul perfectionarii lor. Lumea sociala si simbolica se supun din ce in ce mai mult cerintelor acestei perfectionari. Uneltele nu mai sunt integrate in cultura, ci o asalteaza. Ele incearca sa devina cultura. Prin urmare traditia, moravurile sociale, mitul, politica, ritualul si religia trebuie sa se lupte pentru existenta. ...In secolul al XIX s-a nascut ideea ca daca ceva poate fi creat atunci el trebuie creat... ... De asemenea s-a ajuns la convingerea ca motorul progresului tehnologic functioneaza cel mai eficient atunci cand oamenii nu mai sunt considerati copii ai lui Dumnezeu si nici macar cetateni, ci doar consumatori - cu alte cuvinte, piete. Fireste ca nu toata lumea a fost de acord , mai ales cu cea din urma idee. In Anglia, William Blake a scris despre 'intunecoase mori satanice' care rapeau sufletele oamenilor. Matthew Arnold a avertizat ca 'credinta in masinarii' este cea mai mare amenintare la adresa omenirii. .... In Franta, Balzac, Flaubert si Zola au descris in romanele lor vidul spiritual al 'omului economic' si sterilitatea imboldului de a acapara.' ... Cele doua viziuni opuse asupra lumii - tehnologica si traditionala - au coexistat intr-o tensiune incomoda. Sigur, cea tehnologica era mai puternica dar si cea traditionala era prezenta - inca functionala, inca apta de a-si exercita influenta, inca mult prea vie pentru a fi ignorata.' 'Odata cu ascensiunea tehnopolisului, unul dintre aceste universuri a disparut. Tehnopolisul isi elimina adversarii in modul descris de Aldous Huxley in 'Minunata lume noua'. Nu-i scoate in afara legii. Nu-i condamna ca imorali. Nici macar nu-i face antipatici. Ii face invizibili si astfel irelevanti. Si reuseste asta redefinind ceea ce intelegem prin religie, arta, familie politica, istorie, adevar, intimitate, inteligenta, astfel incat definitiile noastre sa se conformeze noilor sale cerinte. Cu alte cuvinte, tehnopolisul este o tehnocratie totalitara.' 'A incerca sa datezi oficial inceputurile tehnopolisului in America este un adevarat exercitiu arbitrar... Huxley insusi a vazut momentul decisiv... in aparitia imperiului lui Henry Ford, de aceea timpul minunatei lumi noi se calculeaza inainte de Ford si dupa el.'
...'Mediul in care prospera tehnopolisul este un mediu in care legatura dintre informatii si scopurile urmarite de oameni a fost rupta. Informatiile apar fara a tine seama de nimic, in cantitati imense si la viteze enorme, desprinse de teorie, de semnificatie si scop... Suntem o cultura ce se autoconsuma prin informatii si multi dintre noi nici macar nu se intreaba cum ar putea fi controlat acest proces. Plecam de la premisa ca informatia este prietena noastra, considerand ca lipsa ei face culturile sa sufere cumplit - ceea ce se si intampla. Dar abia acum intelegem ca se poate suferi cumplit si din cauza excesului informational, din cauza informatiilor fara sens si a informatiilor fara mecanisme de control... Cand cantitatea de informatie nu mai e controlabila, are loc o deteriorare generala a echilibrului psihic si binelui social. Lipsiti de aparare, oamenii nu mai au la dispozitie niciun mod de a gasi semnificatie in experientele lor, isi pierd capacitatea de a-si aminti si le vine greu sa-si imagineze versiuni rezonabile ale viitorului. ...Asadar, un mod de a defini tehnopolisul este sa spunem ca el este ceea ce se intampla cu o societate cand apararea ei impotriva excesului de informatii s-a naruit. Cand viata institutionala nu mai poate gestiona informatiile abuzive. Cand o cultura, depasita de informatiile generate de tehnologie, incearca sa faca din tehnologia insasi un mijloc prin care sa furnizeze societatii o directie clara si un scop uman. Acest efort este sortit esecului.'
... 'Partizanii care se impotrivesc tehnopolisului american... sunt oameni care fac diferenta dintre sacru si profan si nu ignora traditia de dragul modernitatii. Ei admira ingeniozitatea tehnologica, dar nu cred ca ea reprezinta cea mai inalta forma de implinire umana... Un partizan intelege... ca fiecare tehnologie - de la testele de inteligenta la automobil si de la televizor la calculator - este produsul unui anumit context economic si politic si vine cu un program, cu o agenda, cu o filozofie care poate sau nu sa ne inbunatateasca viata si care, prin urmare, trebuie examinata, criticata si controlata.'
Acestea sunt doar cateva paragrafe dintr-o carte ce mi se pare ca trage un semnal de alarma privind multe probleme ale realitatii noastre. A ne intreba daca ceea ce facem ne este util cu adevarat, merita de a deveni un obicei...
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'VAIN'.
'Natura nu face nimic in zadar'
I would like to know if what I write or spread here has even a hint of utility. For me, it certainly does. So, a collection of thoughts, experiments, discoveries, maybe it is not in vain. If I were to say something about this word, it would be that for several years, I proposed not to let a single day pass without it counting in some way. A new idea, a surprising connection, an interesting recipe, a helping hand to someone, a small creation, a good decision, all count in some way for the 24 hours of a day, that is, 86400 seconds. It sounds like a lot but it is so little... And if this happens, I am grateful for what I managed to do, no matter how small the step was. And if I manage to implement a useful habit through repetition, then I am really proud of myself! 😊
'Fara dragoste totul este in zadar'.
Mi-as dori sa stiu daca ceea ce scriu sau presar pe aici are macar un strop de utilitate. Pentru mine, cu siguranta are. Asa ca, o colectie de ganduri, experimente, descoperiri, poate ca nu e in van. Daca as spune ceva despre acest cuvant, ar fi ca de mai multi ani, mi-am propus sa nu las sa treaca nicio zi fara ca ea sa conteze intr-un anume fel. O idee noua, o conexiune surprinzatoare, o reteta interesanta, un bine facut cuiva, o mica creatie, o decizie buna, toate conteaza intr-un anume fel pentru cele 24 de ore ale unei zile, adica 86400 de secunde. Suna mult insa este atat de putin... Si daca acest lucru se intampla, sunt recunoscatoare pentru ceea ce am reusit sa fac, oricat de marunt a fost pasul realizat. Iar daca reusesc sa implementez prin repetitie un obicei util, atunci chiar sunt mandra de mine! 😊
'Libertatea fara invatatura este intotdeauna in pericol si invatatura fara libertate este intotdeauna in zadar'.
'Tu nu astepti in zadar. Exista un scop in spatele fiecarei intarzieri'.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'DRIFT'.
'Cateodata nu realizezi propria forta, pana cand nu esti fata in fata cu cea mai mare slabiciune a ta.'
I really like watching the leaves drifted as they dance, especially in autumn. Or those that float on the water, drifting, forming delicate waves that could go on forever, but inevitably stop at the shore.But sometimes, seeing a leaf caught in a mesh, like in the last image, the thought inevitably switches to the sadness of a captivity, of which it has no idea because it has no way to know.It landed there by chance, I saw it and immortalized it. That's it and nothing more
than these words, part of the game. I should stop embroidering stories - metaphors about something so simple.Because the emotion of the story stays with me for a long time and it's not good. Captivities are very depressing and there are so many in the real world... But the saddest are the ones that we don't even suspect that we are part of their story. And that's why we don't even understand why our actions drift after their will, following rules that we thought we knew, but that's no longer the case...
'Mersul in deriva fara un scop, este prima cauza a esecului.'
Chiar imi place sa urmaresc frunzele purtate de vant cum danseaza, mai ales toamna. Sau cele care plutesc pe apa, in deriva, formand unde delicate ce ar putea merge la infinit, dar inevitabil se opresc la mal. Insa uneori, vazand o frunza prinsa intr-o plasa, asa ca in ultima imagine, gandul se comuta inevitabil pe tristetea unei captivitati, de care ea nu are habar pentru ca nu are cum. A poposit acolo intamplator, am vazut-o si imortalizat-o. Atat si nimic mai mult decat aceste cuvinte, facand parte din joc. Ar trebui sa nu mai brodez povesti - metafore despre ceva atat de simplu. Pentru ca emotia povestii ramane mai departe in mine pentru mai multa vreme si nu este bine. Captivitatile sunt insa tare deprimante si sunt atat de multe in lumea reala... Iar cele mai triste sunt cele despre care nici nu banuim ca facem parte din povestea lor. Si de aceea nici nu intelegem de ce actiunile noastre ratacesc in voia lor, dupa niste reguli pe care credeam ca le cunoastem, insa nu mai este asa...
'Daca visele tale par sa fie purtate in deriva, trezeste-te!