Floare de Colt : Duzina de cuvinte - Labirintul

duminică, 8 februarie 2015

Duzina de cuvinte - Labirintul


Labirintul

Cu multi ani in urma, am avut ocazia sa intalnesc un om care a etalat o macheta din 
carton, reprezentand  biblioteca -  labirint din cartea "Numele trandafirului" de 
Umberto Eco. Nu o citisem  pana atunci, astfel ca nu am putut cu adevarat intelege
sclipirile ce-i tasneau din ochi si anumite inflexiuni de mandrie pentru propria
realizare. Peste cateva saptamani, am gasit cartea la biblioteca, fara sa o caut in mod 
special. Era pe o masuta asteptand sa fie pusa la raft. Sau cine stie, asteptandu-ma 
pe mine... Un gand s-a infiripat cu repeziciune: "Voi  face si eu labirintul!"

Nu credeam ca un roman istoric sa fie atat de pasionant. Pana autorului chiar a fost
maiastra. Un edificiu in munti, ascuns de paduri si pazit de o prapastie; mister, crime, un pergament secret gasit intr-o sutana, ce conduce la o carte periculoasa; un sigiliu al sfantului juramant ce fereca buzele; si mai ales o biblioteca - al carei  labirint trebuie 
descifrat pentru a ajunge la cartea otravita (la propriu!): "Poetica" de Aristotel. 
Avea paginile inmuiate in otrava si oricine incerca sa o citeasca, murea din 
cauza propriei curiozitati(!).
Romanul este un adevarat izvor de surprize ingenios narate.

Pe masura ce citeam mi-am scos toate citatele legate de geometria si parcurgerea 
labirintului. Au fost in total 33 de paragrafe, cu informatii directe sau indirecte, 
raspandite prin toata cartea. A fost o experienta extraordinara, incredibila, pentru
a construi geometria si apoi sensurile de parcurs. A durat cam o saptamana.
Schita mea de atunci arata cam asa:



Nu stiu daca voi v-ati agata aceasta schita undeva. Ei bine, am facut-o  mai mare,
mai frumoasa si am fixat-o cu o stema - magnetel pe laterala frigiderului. Din pacate nu aveam cum s-o verific. Cartea nu avea si poze. Dar in 1992, a fost reeditata cu aceasta imagine:


Sursa

Sunt cateva diferente, dar am constatat cu bucurie ca nu am fost chiar prea departe
de realitate(!)

A fost un joc fascinant. Si unic. Si acum se va ascunde in tabelul lui Eddie!


PS. Afara este cam frig. Ce buni ar fi fost niste papucei cu blana!

2 comentarii :

  1. Eşti perseverentă! Nu cred că mi-ar fi trecut prin minte să mă apuc de aşa o lucrare. Schema desenată de tine e mai frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen.
      Pur si simplu am vrut sa refac o imagine pe care am avut-o pret de cateva zeci de secunde in fata ochilor, in varianta 3D. A fost initial o simpla curiozitate, dar chiar a meritat efortul. Iar acest joc, ei bine, pot spune ca fost unic in felul lui.

      Ștergere