ajutor, suc, interzis, ascuns, pasional, legenda, schisma, diadema, spadasin, crini, dans, simbol.
Sursa |
Sunt convinsa ca nu aveti nevoie de nici un ajutor pentru a intelege titlul
acestei postari.
Am descoperit o carte tare simpatica, intitulata: "Terapeutul nostru pisica",
de Sophie Macheteau. Este scrisa aproape pasional. Un strop de istorie
pornind din antichitate, putina legenda, pisica ca simbol sacru.
Este amintita si schisma dintre ideile evului mediu, cu asocierea cu vrajitoria
si ideile prezentului, mult mai relaxante. Am aflat ca in Japonia exista cafenele
Neko, cu pisici. Bei un suc, o cafea, mananci ceva si te relaxezi in prezenta
pufoaselor. Mai nou, astfel de localuri s-au intins si in zona europeana.
Nu cred ca este ceva ascuns in aceasta idee. Mi se pare chiar interesanta,
daca nu ai posibilitatea sa ai un astfel de companion, avand o locuinta prea mica,
sau in caz extrem, daca ti-e interzis sa-l ai.
Se trec in revista calitatile lor deosebite: vederea noctura superioara noua,
auzul extrem de sensibil, putand percepe o gama foarte intinsa de sunete,
un miros de mare finete.
Se mai vorbeste de o comunicare intuitiva intre pisici si stapanii lor.
Un fel de telepatie cauzata de un liant afectiv.
Si lor le plac anumite ierburi speciale, ce le induc o stare euforica, gen valeriana sau
catusnica. Apa proaspata este preferata lor. Chiar se sugereaza sa li se observe
comportamentul cu apa ce curge din robinet.
Chiar daca pentru noi ciocolata neagra poate fi un rasfat, pentru pisicute este toxica.
La fel ca si alte alimente gen: vinete, ardei, rosii, cartofi, praz, arpagic, usturoi.
Toxice sunt si anumite plante gen lauri si crini (aceasta este descoperirea mea).
Macar o data pe saptamana trebuie periata, moment ce se poate transforma intr-un
adevarat alint.
In prezenta oamenilor, pufoasele prefera "comunicarea vizuala, tactila si sonora."
Este tradus cumva mieunatul si se vorbeste despre "torsoterapie", cuvant inventat
de Jean Yves Gauchet, veterinar in Toulouse, editor si cronicar al revistei
Effervesciences.
Torsul pisicii chiar face bine, din cauza unui anume regim vibratoriu. El genereaza
o stare de bine si o gandire pozitiva.
Este sugerata chiar si o modalitate practica de terapie: sa ne instalam intr-un fotoliu
cu pisica pe genunchi, sa respiram profund si sa incepem sa fim atenti la toate
senzatiile percepute cand ea incepe sa toarca. Zece minute sunt suficiente pentru
a ne simti altfel.
Sursa |
Pisicile trebuie mangaiate si ele stiu sa raspunda acestor gesturi dragastoase,
ce intaresc legaturile afective.
Dar nu trebuie sa o deranjam in timpul somnului, cand isi face toaleta sau in
pauza de masa.
Cand am citit ca ii place sa se joace de-a v-ati ascunselea, ma gandeam ca acelasi
lucru il fac si copilasii, cand se ascund dupa perdele sau dupa usi si ne indeamna
sa-i gasim...
Sa nu ne surprinda cand vom observa cum se joaca cu ambalajele. Cutiile sunt
preferatele lor, pentru ca in ele se pot ghemui si ascunde, ceea ce le da sentimentul
de protectie. Nu trebuie sa uitam de joaca cu gheme, panglici, undite, ghemotoace
de hartie si in general obiecte care se pot rostogoli.
Carticica ne indeamna la practicarea unui dans cu ea in brate sau la imitarea
miscarilor ei de intindere si de dezmortire a articulatiilor dupa momentele de
repaus, gen intinderea in stil pisicesc.
Si pentru ca suntem in plina era a calculatoarele, tot pisicile sunt cele care decid ca
am lucrat prea mult si le cam ignoram. De aceea le putem vedea topaind prin preajma,
intinzandu-se pe tastatura, sau frecandu-se de ecranul calculatorului, doar, doar ne
vom opri din lucru!
In mod surprinzator, carticica abordeaza si subiectul accesoriilor "feline",
dand si cateva tipare simple pe care le putem utiliza pentru a ne impodobi tricourile,
sacosele sau de ce nu, o agenda personalizata. E adevarat ca o diadema cu urechi de
pisica nu am gasit, dar sunt cateva tutoriale, daca va intereseaza cu adevarat sa
confectionati asa ceva.
Si pentru ca la o alta duzina aminteam de fatetele aceleiasi monede, sunt
amintite si bolile ce pot fi transmise de pisici la om, asa ca putina atentie
privitor la acest subiect nu strica niciodata!
Mi-a placut mult aceasta carte sensibila, condimentata din plin cu imagini si sfaturi
despre cum sa ne impletim viata cu o pisica, pentru ca beneficiile sa fie valabile
de ambele parti.
Pe pisica spadasin am gasit-o in imaginea urmatoare. Dar nu prea cred a mi-as
pune-o pe genunchi pentru o "torsoterapie"! Cel mult, poate m-ar invata scrima,
desi e cam tarziu as zice eu, pentru o astfel de gimnastica...
Sursa |
Mi-a placut mult acest filmulet, asa ca l-am lasat aici, sperand sa va creasca
buna dispozitie!
Este momentul sa vizitati tabelul lui Eddie, pentru a descoperi si alte idei!
E minunata Nora, pianista! Excelent articol, Suzana draga!
RăspundețiȘtergereN-am citit cartea, dar stiu ca zice adevarul, in toate. :)
Cu Pufitica, atunci cand era mic, ma jucam de-a v-ati ascunselea! :)) Ma ascundeam si el ma cauta - cand ma vedea sarea ca pe arcuri si o lua la goana sa se ascunda, asteptand sa-l gasesc; cand il gaseam iar sarea ca pe arcuri si astepta sa fug si sa ma ascund... Si e un vorbaret...! Orice cuvant i-ai adresa, raspunde pe limba lui. Cand cineva vorbeste la telefon e cel mai vorbaret: se aseaza in apropiere si incepe sa "vorbeasca" - uneori atat de tare incat ne mai intreaba cineva daca avem pe langa noi un copil mic. Toti cei care au fost macar o data pe la noi ne intreaba, mai apoi, "ce face vorbaretul?" :) Am mai avut pisici, dar niciuna nu a "vorbit" asa mult ca Pufitică. Johnny, in schimb, e responsabil cu torsul: il apuca si numai cand ne uitam la el si i se aude "motorasul" atat de tare, pe tonuri atat de diferite, incat nu ne putem abtine zambetele. :)
Gata, ma opresc! :) Mai scriu doar ca mi-a placut foaaaarte mult filmul animat "Motanul incaltat". :)
Iti doresc, cu drag, o saptamana cat mai frumoasa!
Chiar daca nu am avut pisici, am o prietena care are si sunt tare dragalase. Mi-a placut cartea pentru ca e foarte explicita si iti poti face repede o imagine generala despre pufoase si cum sa ai grija de ele. Mai erau cateva idei simpatice, dar ar fi fost o duzina cam prea lunga!
ȘtergereSi cum ar putea sa nu-ti placa Motanul incaltat! :D
O saptamana frumoasa si tie, draga Diana! <3
Interesantă carte ai descoperit și mulțumim pentru că ne-ai făcut rezumatul! :) Sunt într-adevăr buni terapeuți pisoii. Se mai zice că dacă o anumite parte din corp e suferindă, ele se așează exact acolo, protejându-ne astfel, sau doar încercând să ne transmită din energia lor. Să ai o săptămână plină de descoperiri orifinale pe care știu sigur că le vei împărtăși cu noi! ;)
RăspundețiȘtergereMie chiar mi s-a intamplat, cand mi s-a urcat o pisica
Ștergerepe un genunchi care ma durea. Cred ca e de studiat un pic cum e cu energiile si pisicile. Poate ne-ar fi util!
O saptamana frumoasa, draga Dana!
Cândva, puii de pisică aveau un sunet de autoapărare specific.
RăspundețiȘtergereDin păcate l-au pierdut...
Habar nu am. Se scria ca puii din prima zi sunt in stare sa produca primele sunete. Poate ca intre salbaticie si zona domestica lucrurile au evoluat cumva.
Ștergerecred ca este foarte interesanta cartea, sunt adorabile matele, avem si noi pe Bijou!
RăspundețiȘtergerePentru mine chiar este. Am aflat atatea lucruri interesante si dragalase!
ȘtergereJocuri cat mai frumoase cu Bijou!!!
Interesant articol,mi-a placut foarte mult, multumesc Suzana !
RăspundețiȘtergereSi mie mi s-a intimplat sa beneficiez de terapia pisicilor. In orase diferite, cu stapini diferiti,doua pisici mi-au oferit terapie urcindu-se in bratele mele si asezindu-se in acelasi loc !
M-a ademenit aceasta carte. Nu am pisica, dar daca imi voi lua una, cred ca am aflat destule lucruri folositoare ca sa imi fac putin curaj.
ȘtergereDaca ti s-au suit in brate, au simtit ele ceva!
Toate cele bune, draga Geta!
Ei da, iar ma uimesti cu ceea ce scri din niste cuvinte " de nu le dai de cap". Cum ar zice pusica ta spadasin: ai aruncat manusa! Bravooooo
RăspundețiȘtergereSa stii ca de fiecare data asta e si senzatia mea! :D
ȘtergereDar se mai prelinge cate o idee si sunt tare recunoscatoare pentru el!
Multumesc de gand, Ioana!
O seara frumoasa sa ai!
Nu am citit dar sunt sigura ca pisicile sunt captatoare ale energiilor negative! Ele simt locul suferintei noastre si parca se hranesc cu ele reusind sa o absoarba!
RăspundețiȘtergereCine are pisica si un cuptor cu microunde neincastrat, poate remarca ca pisica isi va face un obicei din a se odihni in preajma lui!
E un subiect fascinant aceasta calitate a felinelor.
ȘtergereDaca se intampla asa cum spui, cuptoarele cu microunde nu ar mai trebui folosite...Inseamna ca nu ne fac bine!
Multumesc de trecere, Cita.
O seara frumoasa si linistita!
Trebuie sa fie chiar interesanta cartea! Mi-ar placea sa am ocazia sa o citesc, mereu m-a pasionat sa invat despre pisicute :)
RăspundețiȘtergereDa, am auzit si de cafenelele cu pisici! Sotul meu pierde rabdarea cu mine cand vedem vreo pisicuta pe undeva; nu mai plec pana nu pun mana pe ea si ma joc. Of, ce dor mi s-a facut sa am o pisica.. Cu motanelul meu vorbeam, ma jucam, ne alintam.. si ma linistea incredibil de mult. Sunt niste fiinte extraordinare :)
O saptamana frumoasa, draga Suzana!
Eu nu auzisem de aceste cafenele. Dar e tare simpatica ideea, sa te joci cu ele in astfel de locuri.
ȘtergerePisicile pe strada sunt mai rare si nu prea stau sa le mangai.
O saptamana frumoasa si tie, draga Evelyn!
O pianista talentata! :)
RăspundețiȘtergereNu-i asa? Mi s-a parut delicioasa la pian!
ȘtergereO seara frumoasa!
Foarte interesant si captivant cele spuse despre pisici,in cartea
RăspundețiȘtergere"Terapeutul nostru -pisica" !Am avut mereu cate o pisicuta,ultimul dintre motani si-a petrecut 18 ani de viata cu noi,si am hotarat dupa
multe lacrimi si off-uri,ca ...nu mai putem suferi alta pierdere,dupa
Bonifaciu...
Superb filmuletul !
Zile frumoase !
Tu faci parte din cei care stiu exact ce inseamna sa imparti viata cu o pisica. Asa ca poti aprecia daca ce se scrie in carte e apropiat de realitate. Mie asa mi s-a parut. Se pare ca filmulteul era cunoscut, eu insa l-am descoperit abia acum. Cate lucruri nu stim despre acesti prieteni...
ȘtergereZile frumoase si tie, Natalia!
Și eu am pisici. Dar când mă gândesc, cum o fi putut pisica aia să învețe să „cânte” la pian, nu pot să concep. Eu cred că oricât aș încerca să le dresez să facă ceva special, pisicile mele nu ar putea. Nu știu de ce, doar așa simt. O zi frumoasă !
RăspundețiȘtergereNu stiu cum se dreseaza o pisica. Dar poate ca si la ele functioneaza spiritul de imitatie. Ca si la copii. Privesc si fac ce vad la adulti. Poate ca ar trebui o mai mare incredere in calitatile pufoaselor tale. Si cine stie ce mai descoperi...
ȘtergereO zi excelenta!
Interesanta carte! Interesante informatii, asemenea! Si noi avem un motan, independent, caruia insa nu-i place sa se joace cu apa si nu prea toarce. Doreste sa fie mangaiat, dar nu prea mult; isi apara teritoriul; :) crede ca toata casa e a lui si trebuie neaparat sa vada si sa guste din tot ceea ce se gateste... are chiar si un fel al lui special de a arata ca mancarea nu e deloc gustoasa...
RăspundețiȘtergereIn mare, cred ca el ne-a adoptat pe noi si ne creste cum crede el de cuviinta...LOl *-* daca nu e bagat in seama, are grija sa obtina atentia...Plus ca ii plac florile si este primul care inspecteaza orice buchet adus. inca o data, interesanta cartea cu multe lucruri fascinante despre pisici. Salutari si toate cele frumoase in noua saptamana!
M-am mai uitat la capitolul despre tors. Se pare ca torsul e cam permanent, dar noi il auzim doar cand are loc o crestere sonora. Oricum, pare un motan cu personalitate.
ȘtergereIar cartea mi-a placut mult, chiar daca nu am o pufoasa.
O saptamana dupa gustul tau, draga Alexa!