bufnite, alb, crud, scaldat, soare, sens, fidel, timp, usor, ceva, intrebari, ramane.
Tema saptamanii: "Cugetari".
Fac parte dintr-o generatie care in studentie, pentru a face niste programe, perforam
sute de cartele pe care le rulam in centrul de calcul al Politehnicii. O singura eroare
era suficienta pentru a intrerupe o listare. Era un moment crud, mai ales cand erai
in criza de timp, in sesiune sau in preajma predarii unui proiect si aveai nevoie de
rezultate, pentru a raspunde diverselor intrebari din temele de casa.
Dupa ce corectam greselile, lasam setul de cartele pentru o noua rulare si mai
asteptam ceva timp. Nu era usor de asteptat. Dar cand sunt evenimente pe care nu
le poti influenta si care au un sens unic, ce altceva iti ramane de facut?
Si cand imi luam listingul alb, cu programul rulat fara erori, intram in faza de analiza
a datelor obtinute. Acum era momentul palpitant. Rezultatul era corect sau nu?
Daca totul era in regula, aveam in privire un soare in miniatura!
Daca nu, situatia se complica dramatic. Mai ales ca nu acceptam un rezultat "scaldat".
Trebuia reluata ideea programului, adica logica lui. Si o luam de la inceput!
Nu poti sa fii fidel unei astfel de metode, decat daca nu ai incotro. Asa era atunci.
Nu prea aveam de ales.
Acum insa sunt calculatoare oriunde privesti. Se deruleaza totul cu o viteza infinit
mai mare. Sigur ca este mult mai bine!
Cu o singura conditie: sa nu uitam nici macar o clipa, ca nu gandesc in locul nostru!
Pui de bufnite in coji de oua! |
Alte idei gasiti la Eddie in tabel!
"Bau" |
Dar de microcalculatoarele CUB-Z de prin centre de calcul îți aduci aminte? De sistemul de operare CP/M? Monitoare monocrom pe verde?
RăspundețiȘtergereUn Cub-Z a fost primul meu calculator pe care am lucrat la serviciu. Cu un monitor
Ștergeremic, pe care totul vedeam in verde! Dar eram chiar fericita ca il aveam!
Acum, privind in urma, parca era un pionierat in ale tehnicii de calcul!
Nici nu visam la ce urma sa se ajunga!
Ce aplicație foloseai? Îți mai aduci aminte de editorul de texte, parca WordStar se numea! Baze de date DBase... tot felul de interpretoare și compilatoare, imprimanta matriceală, probabil aveai un Robotron! Ce vremuri!
ȘtergereParca ii spuneam doar Word. Si studiasem dBase-ul. Faceam un picut de programare. La inceput nici nu aveam imprimanta. Iar cand ne-a luat, pana tipaream o pagina, beam si o cafea!
ȘtergereIntr-adevar, ce vremuri!
hahaha, si eu tot din generatia cartelei perforate fac parte :)) Tja, abia în 2000 am inceput sa lucrez cu ajutorul computerului. Si azi, dupa doar 15 ani, nici nu-mi mai pot imagina viata fara!
RăspundețiȘtergereSuperbe bufnitele- oua umplute - anul trecut am pregatit ceva asemanator pentru serbarea zilei de nastere a mezinei familiei.
Te pup. Un weekend minunat sa ai, draga Suzana!
Ca sa vezi cum ne-am intalnit! :)
ȘtergereNu stiu cum ar fi viata fara calculator, dar totul este sa nu devina viata insasi!
O duminica minunata sa ai, draga Carmen!
Hey there! I'm at work surfing around your blog from my new iphone 4!
RăspundețiȘtergereJust wanted to say I love reading through your blog and look forward to all your posts!
Carry on thhe superb work!
Also visit my web page :: Stormfall Rise Of Balur Gameplay
Thank you for visiting my blog!
ȘtergereEu aş fi vrut să îţi spun doar că mi-a plăcut în mod deosebit ultima frază, fără a aminti de cartele, programe, ... Şi să ai o zi minunată! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dana.
ȘtergereCred ca nu trebuie sa uitam ca multe din minunile tehnice ce ne inconjoara
sunt binevenite, dar totusi sunt doar niste unelte. Ne pot coplesi sau descatusa.
Depinde ce preferam sa ni se intample.
O zi minunata si tie!
Imi plac enorm poveștile cu astfel de ”dinozauri” la purtător. Sunt tehnician dentar, iar la inceput faceam dinti folosindu-ne de niste matrice și patrice, totul standard. Langa scaunul de lucru, aaveam un butuc de vreun metru inăltime și un ciocan. Așa ștanțam. Acum, cand povestesc despre asta, cei foarte tineri mă privesc ca pe o carte cu povesti sf. Nu-ți spun că au venit, imediat după Revoluție niște englezi. Rula Twin Peaks, iar eu mă credeam „doamna cu butucul”. Ce asocieri facem fiecare, doar citind cuvintele tale. Și mie imi plac coșuletele de oua, dar n-am rabdare prea multă la dichisit. O săptămână bună iți doresc, Suzana!
RăspundețiȘtergereHa ha! E fabulos ce povestesti! O solutie cam voluminoasa! Nu-mi inchipuiam metoda chiar la proportiile astea. Dar pana la urma, daca iese ce trebuie...
ȘtergereCosuletele au un link pe ele. Eu inca nu am facut asa ceva, dar mi s-au parut tare
simpatice :)
O saptamana linistita si frumoasa sa ai!
am senzatia ca, desi aparent, noi folosim tehnica, incet incet noi devenim un accesoriu al tehnicii...sa speram ca nu, totusi...
RăspundețiȘtergereador bufnitele iar felul in care ai decorat oualele este delicios :)
Eu simt ca usor, usor, prinde teren. Si recunosc ca uneori ma nelinisteste ideea.
ȘtergereSi NU am decorat eu ouale. Am gasit reteta si am pus linkul.
Ma gandeam sa incerc si eu, ca tare sunt dragute!
O seara frumoasa!
Chiar prin maslini nu le vedeam!
RăspundețiȘtergereAm sa incerc si eu sa le fac. Mi-au placut mult cum arata.
O seara frumoasa!