Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit de Zinnaida si acum a venit randul meu
sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre.
Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei
pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
![]() |
| 'Portals: Energetic doorways to mystical experiences between worlds'. (2024) |
M-am hotarat sa realizez o postare separata pentru partea a doua a cartii:
'Usile energetice catre experientele mistice dintre lumi', care contine o parte din
marturiile celor specificati pe coperta. Am cautat linkuri catre nume si/sau locuri
mentionate, pentru a putea explora cararile referite, daca se doreste.
Poate nu veti avea vreo revelatie, insa nu se stie niciodata cand puteti avea
propriile experiente speciale.
Pamela Nance - vorbeste despre un portal descoperit in casa in care se mutasera
parintii ei. Copil fiind, imbolnavita foarte grav de rujeola, a avut o experienta
de ajunge intr-un sat vechi si a descoperit o conexiune cu oamenii acelor locuri.
Apoi, 'm-am simtit dezamagita si intristata sa fiu inapoi in lumea fizica, in corpul
meu micut, terminata de febra si de frisoane. Dar eram si fericita, deoarece stiam
ca se intamplase ceva special in acea zi. Calatoria mea in apropierea mortii catre satul
cel vechi a fost doar inceputul unei experiente transformatoare'.
Annwyn - mentioneaza uriasii de piatra de la Kura Tawhiti. Conexiunea cu zona
se facea 'invocand kaitiaki, paznicii si pastratorii de intelepciune la acest sit sacru.'...
'Noi venim cu pace, in spiritul uniunii, cautand permisiunea de a fi impreuna cu cei
antici, Oamenii de Piatra. Noi am venit sa ne conectam cu intelepciunea acelor
profesori nevazuti si suntem recunoscatori pentru aceasta oportunitate.'
Fiecare din grupul prezent in acel spatiu 'vorbeste despre experienta sa. Unii
descriu viziuni fantastice de fiinte cosmice care stralucesc in aur, in timp ce
altii proclama intuitii profunde...
Un membru din grup, un fotograf profesionist, a fost trezit din meditatie si pus sa
faca niste poze, in timp ce noi, restul, eram inca in calatorie. In fotografii nicio
persoana nu se poate recunoaste. Tot ceea ce se poate vedea in lumina de la Kura
Tawhiti, suspendata intre noapte si zi, este o sfera de lumini de aur si flacari
albe inalte'.
Ivy Megan - povesteste despre experienta ei din padurea interdimensionala
Kaimanawa, in preajma unui zid, unde s-a simtit transportata inapoi la viata
pe care o traise candva. Impartasindu-si povestea despre zid si altor oameni,
i-a 'ajutat sa-si aduca aminte cine sunt si care este potentialul lor spiritual infinit'.
Julie Suen - 'Simtindu-ma ca o neadaptata, asta m-a facut sa caut locuri care au un
inteles mai profund, interconectat. Aceasta cautare a devenit o cheie sacra, care deschide
usi catre locuri unde timpul si spatiul fizic sunt concepte lipsite de forma. Taramuri
interdimensionale, ce sunt accesibile numai celor care si-au dat seama ca asa numita
realitate si identitatile sunt la fel de trecatoare ca o imagine fantomatica pe un
ecran vechi de televizor.'...
Zona explorata este Mauna Lahilahi sau 'muntele subtire'.
'Cu cat ma armonizam mai mult cu stancile, cu atat campul meu energetic devenea
mai intens. O piatra plata, rotunda, nu mai mare decat o perna obisnuita, ma atragea
magnetic. Mi-am scos pantofii si m-am suit pe ea pentru a ma conecta cu campul ei
energetic si cu retelele planetare de mai jos.'
...' O dorinta inexplicabila m-a cuprins si am inceput sa ma armonizez. Rezonanta a
umplut aerul , iar Lahilahi, odata munte, acum se simtea ca si cand ar fi fost zidurile
sacre ale unui templu antic... Am simtit cum se trezeau spiritele, pe masura ce amurgul
se lasa.'...
M-am simtit invaluita de un profund sentiment de iubire si conexiune. Desi nevazute,
aceste spirite imi ghidau viziunile prin imprejurimile lui Lahilahi... In aceste momente,
timpul nu avea niciun sens, trecand de la zenitul Lunii pana la rasaritul Soarelui.
La capatul calatoriei mele, am primit o viziune profunda; o harta interioara, care
rezuma toate aliniamentele dintre pietre, varfurile muntilor si constelatii. Voiau ca eu
sa capat o perspectiva mai mare, o amintire a lumii vazuta prin ochii lor.'
Terri Ann Heiman - 'Viata mea era plina de emotii sfasietoare... M-am simtit singura.
Am sperat ca un loc de meditatie avea sa ma ajute sa-mi redobandesc si sa-mi
reinnoiesc spiritul. Asa ca aici este, in Palacio de Tepantitla, din Teotihuacan, un complex
arheologic din nord-estul lui Mexico City. Situl este plin de traditii aztece, mayase si toltece.
Deodata, nu mai eram singura. Simteam bucurie, o cunoastere profunda. Era bucurie si
coplesire. Simteam ca traiesc din nou. Am auzit-o pe profesoara explicand: "Aici a fost
un templu unde misticii erau trimisi pentru a invata si a se pregati."
Tablourile de pe perete exprimau acea perioada. Incantata de culorile din imagini, m-am
intors catre profesoara si am intrebat: "Picturile au fost facute cu pigmenti ai
pamantului, nu-i asa?"
"Tu ce crezi?", a spus ea.
Intr-adevar. Tu le-ai pictat, Terri. Tu ai trait aici. Tu ai fost un mistic care a venit aici sa
traisca si sa studieze. Tu ai inca aceasta energie, am auzit eu.
Ma dureau mainile, ca si cand as fi pictat zile intregi. Aici era un mesaj de la sufletul meu,
care se auzea tare si clar. Traisem, studiasem, pictasem, iubisem si rasesem - toate- chiar
aici. Intregul corp stia asta. Pasiunea era atat de vie. Corpul meu isi amintea.'
Thea Hollett - 'Nimic din ce am citit sau am trait in calatoriile mele vaste nu m-au
pregatit pentru sentimentul ciudat de cunoastere, uimire si confort pe care le-am simtit
la piramidele templu din Palenque, casa din jungla a Lacandon Maya.
Fusesem acolo inainte?'... La un moment dat, fiind la umbra unui arbore de Ceiba,
'am inchis ochii si am inceput sa meditez. In curand am auzit poc, poc si ceva a cazut la
la picioare. Am descoperit o bucata de calcar, de dimensiunea unui pumn, am soptit
"multumesc" si am ascuns-o in buzunar...
Piatra lovise copacul de doua ori, inainte sa aterizeze la picioarele mele, trecand pe
langa multi turisti care paraseau templul la sfarsitul zilei.
"De unde a venit? De unde stiau ca vreau o piatra? De ce voiam o piatra? De ce mi-au
dat-o? Cine sunt ei? Cum de au aruncat-o asa de bine?" Gandurile mi se plimbau
prin minte. OK, templele sunt magice, stiu asta. Erau folosite pentru scopuri sacre.
Preotii de aici au impartasit cu preotii samani de pe teritoriul mayas. Stramosii ar
putea pazi inca templele. "Chiar cred asa ceva?" M-am mirat...
Inapoi la hotelul din San Cristobal de las Casa, m-am uitat la aceasta bucata de calcar.
Nu era nimic special - doar o piatra murdara, cu o depresiune triunghiulara.
Se potriveste perfect in palma, dar nu am inteles folosul sau semnificatia. "As putea
ajunge la stramosi prin aceasta bucata de piatra?"
Viata mea s-a schimbat complet in acea zi. I-am cerut pietrei sa ma invete despre
mayasi, iar mesajul meu a fost livrat. Am invatat despre preotii samani, despre importanta
deciziilor lor si despre intelepciunea puternica pe care o dau mai departe statelor mayase
si preotilor de temple...Preotii au interpretat visele samanilor, viziunile si mesajele
trimise prin aceste vise pentru a informa si a da sfaturi de la stramosi...
... Am invatat despre alte situri sacre in Peru, alte vieti pe care le-am trait si ceremoniile
pe care le-am facut acolo. Piatra imi da mesaje de la oamenii pe care nu i-am intalnit
inca, din tari pe care nu le vizitasem. Ea ma informeaza despre lucruri pe care trebuie sa
le studiez si ma ajuta sa-l aud pe Quetzalcoatl cand vorbeste cu mine.
Acea piatra murdara de calcar din Palenque sta acum in altarul meu, intr-un loc de
profund respect, cat continui sa invat de la mayasi.'
Ma opresc aici. Ar mai fi fost lucruri de redat, insa nu cantitatea conteaza.
Atunci cand credem in posibilitate cu adevarat, se pot intampla lucruri surprinzatoare...
Ca de exemplu postarea Micaelei despre unul din locurile prezentate in carte,
Glastonbury Tor. Imi doresc sa continue povestea...
Citate favorite (188) - O carte despre portaluri

That was fun! When I was a young boy my grandfather's house had a basement, and a storm cellar under that, and a doorway that we were never allowed to go through. To this day I still think it was a portal to another dimension.
RăspundețiȘtergereAnd you did not try to open it? Probably that space was not very safe for a kid and your grandfather told you this, for your protection.
ȘtergereThe thought was strong, if you still have it.
Thank you for sharing this, Terry. I would sketch the place, if you remember details and place it on the wall...
Rău îmi pare să scriu ceea ce urmează, dar cred ca te-ai obișnuit cu faptul că îmi expun părerile fără teamă și fără menajamente.
RăspundețiȘtergereMi-aș dori să existe cele prezentate de articolul tău, dar mi-e greu să cred că există. Poate mă înșel, poate nu am mintea și sufletul destul de deschise. Oricum, citesc cu interes și cu plăcere ceea ce scrii.
Sănătate și numai bine, dragă Suzana!
Sa nu iti faci probleme, pentru ca imi plac parerile sincere. Si nu ai de ce sa iti para rau. Insa imi doream atat e mult sa citesc despre acest subiect, incat atunci cand am gasit cartea, parca am primit un cadou minunat. Acum cred si mai mult in aceasta posibilitate. Deja stiu ca sunt lucruri pe care desi nu le vad, ele totusi exista. Am avut micile mele experiente legate de flori, pe care nu mi le imaginam posibile. Iti multumesc pentru ca citesti si sa continui sa spui ceea ce crezi cu adevarat. Asta e cu adevarat important.
ȘtergereSanatate si bucurii, draga Zina!❤️😘
Despre toate astea - gen portaluri - am îndoielile mele.
RăspundețiȘtergereAm cerut părerea unei IA despre carte şi despre experienţele descrise:
https://x.com/i/grok/share/Wm7VlQHatdDtgKbWeUAlsB1yK
Să-ţi fie noua săptămână pe plac, ca şi luna noiembrie, dragă Suzana! ❤️😘
Nu ma surprinde ceea ce spui, insa eu mi-am propus ca pe anumite subiecte, ca acesta de exemplu, sa nu am indoieli. Pur si simplu. pentru ca as simti ca ma blochez singura! E o experienta pe care o cunosc si nu imi place. E complet neproductiva...
ȘtergereSa stii ca nu pot vedea linkul, nu am cont.
Zile cu spor si bucurii, draga Vero!❤️😘
Eu una sunt de părere că tocmai propunându-ţi să nu ai îndoieli te blochezi singură! Nu ştiu dacă să ai îndoieli e neproductiv, dar să nu le ai (indiferent despre ce subiect de natura celui abordat de tine ar fi vorba) e încorsetare curată! Îţi pui de bunăvoie ochelari de cal. 😊 Şi e păcat.
RăspundețiȘtergereAveam impresia că linkul e vizibil şi dacă nu ai cont.
Ca s-o poţi vedea, am salvat discuţia în format pdf. Îl găseşti aici: https://anaveromi.wordpress.com/wp-content/uploads/2025/11/conversatie-1.pdf
Seară frumoasă, dragă Suzana! ❤️😘
Chiar daca eu nu simt asta, o sa fiu mai atenta. Iar la punctele tale de vedere mereu sunt atenta!
ȘtergereMultumesc pentru link. Pe masura ce citesc asa ceva, mi se intareste ideea ca artificialul este cam naspa. Stii ce am observat, de ex. pe wiki? Oameni de stiinta cu activitati benefice, insa care nu erau chiar ca narativele oficiale, sunt apreciati in asa fel incat cine citeste pentru prima data, li se genereaza o mare neincredere. Si atunci cand caut ceva, cautarea incepe cu ceva generat de artificial si numarul de pagini de cautari este diminuat drastic. Asta apropo de 'libertatea' de informare...
Asta inseamna ca trebuie sa fim mai atenti cam la orice!
Multumesc pentru link, draga Vero! Noapte buna si vise placute!❤️😘
MihailAndrei
RăspundețiȘtergereUn "flashback" din 85 :)
https://www.youtube.com/watch?v=2-vdCfNr9Ks
Culmea este ca stiu melodia, insa habar nu am avut cine o canta!
ȘtergereMultumesc! Seara minunata!
Ideea existenței portalurilor e faină, dar... 😊 Cred că deja îmi cunoști scepticismul. Sigur, nu pot avea certitudinea că nu există, dar... Cândva, m-am jucat cu astfel de idei; in prima lună când am deschis blogul am publicat o postare cu câteva fragmente din ceea ce am scris cândva.
RăspundețiȘtergerePutem avea experiențe spirituale inedite in anumite locuri, dar nu neapărat pentru că acel loc e "magic", ci pentru că ne simțim foarte bine acolo; o imaginație bogată ar contura imediat o altă realitate.
Sub efectul febrei, a diferitelor substanțe, unii oameni pot avea "viziuni" - asta nu înseamnă că au fost în alt spațiu...
Unii se autosugestionează ușor, alții sunt foarte influențabili la ceea ce li se zice... Și tot așa.
Probabil că "ceva" există (conexiuni pe care, încă, nu le înțelegem etc) dar cât timp există și numai o singură altă explicație pentru experiențe spirituale inedite sunt sceptică. Accentuez: ceea ce nu am văzut, trăit etc. nu înseamnă că nu există. Hm. Apoi... În experiențele acestea cu portaluri, mai toți oamenii afirmă "ce minunat". N-a avut vreunul și o experiență neplăcută? 😊 Acceptând ideea unor alte lumi mi-e greu să cred că toate aceste lumi pe care le descriu câțiva oameni sunt ideale. Dar... ce știu eu?! 😊
Succes in căutări, Suzana dragă! Să găsești calea potrivită spre ceea ce îți dorești. 😘💞 Pupici!
Prin intermediul cartilor scrise de Niculina Georghita, am aflat mai multe despre importanta cuvintelor. Si pentru prima data am citit despre cuvinte blocante. Si are o pagina dedicata particulei 'dar'.
ȘtergereScriu aici o idee, pe care am considerat-o un fel de bresa in necunoasterile mele privind universul: "folosind acest cuvant (dar), devii bulversant pentru univers si deschizi fluxuri de constiinta contradictorii. Adica una vrei sa transmiti in exterior si alta transmiti".
De ce as fi sceptica privind o zona de mare necunoastere personala? Cat priveste relatarile acelor oameni, sunt povestile lor si atat. Nu trebuie sa ma ancorez in experientele lor. Le iau ca atare. Vazand linkurile pe care le-am presarat, pot observa totusi ca zonele sunt mai deosebite. Astea sunt fapte. Asa ca il voi asculta pe Dispenza si voi explora necunoscutul, cu toate posibilitatile lui de manifestare... evitand dualitatile dintre gandurile mele si cuvintele mele. Si recunosc sincer, ca este departe de a fi simplu...😊
Iti urez limpeziri si in cautarile tale, Diana draga! Pupici!❤️😘