Floare de Colt : Duzina de cuvinte (41)- Amintiri din tabara

vineri, 3 iulie 2015

Duzina de cuvinte (41)-
Amintiri din tabara

Cuvintele saptamanii:
morisca, cala, lampa, palida, datoare, reduta, tabara, rasuciri, ricosat, atata, taun, untdelemn. 


Sursa

Intr-o iarna, cu foarte multi ani in urma,  am fost intr-o tabara de cor!
Poate ca suna cam ciudat, dar chiar asa a fost. Profesoara de muzica a organizat o 
excursie la munte, in plin sezon rece, in zona Pestera, pentru a ne pregati pentru
o serbare. Atata doar ca  detaliile s-au cam estompat. Dar ceva, ceva sper ca tot a 
mai ramas, cat sa-mi pot broda duzina!
Nici pana in ziua de astazi nu am inteles de ce acolo si de ce atunci. Poate ca fiind
frig, pericolul iminent de a fi intepati de vreun taun era exclus. Si aerul fiind foarte pur
si asa, mai rarefiat, clinchetul vocilor noastre s-ar fi auzit foarte bine si s-ar fi putut
face corectiile necesare.

Oricum, era prima mea escapada montana. Si s-a intamplat iarna. Am plecat cu 
entuziasmul tineretii care incerca sa cucereasca o reduta. Entuziasmul insa s-a cam
molesit cand, la cota 2000, zapada era cam pana la genunchi, iar poteca deja formata
pe podisul spre Pestera era destul de ingusta si trebuia sa mergem in sir indian.

Cu chiu si vai am ajuns. Uzi fleasca la picioare, imbujorati si obositi.  
Cand am ajuns la destinatie, stupoarea noastra a ricosat cu putere de peisajul ce ne
inconjura: hotelul arsese iar locurile de cazare erau intr-un fel de baraci de santier.
Mai exista un fel de cabana restaurant unde urma sa luam masa.
Aceasta, din fericire, era intreaga.
Ne-am luat in primire camarutele. Mici, dar totusi dotate cu cate o lampa,
cu lumina cam palida, dupa gustul meu. Aveau si o mica fereastra prin care 
puteai vedea o bucatica din peisajul cu adevarat superb. Din pacate se inchidea
cam greu. Trebuia sa o proptesti cu o cala.

Pe cabana, trona o mica morisca ce indica directia vantului. 
Iar inauntru, in memorie mi-a ramas senzatia unei calduri foarte placute,
amintirea unor stalpi cu niste rasuciri ciudat sculptate si cel mai delicios
meniu cu vanat pe care il mancasem vreodata, impreuna cu o salata clasica, cu
untdelemn si otet si tot felul de mirodenii. 
(Mai exact: primul meu meniu de acest gen.)

Una peste alta, a fost o saptamana fantastica. A fost soare tot timpul.  Am si
cantat, am ajuns si pana la Babele. In fiecare zi parca peisajul se tot schimba.
Alte lumini, alta stralucire, alt albastru de cer. 

Ma simt datoare sa adaug ca, desi niste cuvinte s-au pliat dupa duzina, amintirea 
despre tabara de cor, chiar asa, cam  estompata, mi-a ramas in minte incrustata
intr-un cer albastru, de o frumusete de vis, ce numai la munte poate exista.






Alte carari puteti explora in tabelul lui Eddie.







4 comentarii :

  1. ce amintire frumoasa! Tabara de cor - suna chiar interesant! :) acum ca mi-ai provocat amintirile, am fost si eu o data într-o Tabara de desen :) Tot la munte, si tot în cabane - baraci de lemn, dar pe timp de vara. La Santa (lânga Paltinis- Sibiu). A fost tare tare frumos! În fiecare zi am desenat dupa o tema data si desenele au fost agatate intr-o expozitie imensa. Intr-o dimineata a fost organizata o drumetie la cules de ciuperci. Noi nestiutori am adunat tot ce am gasit :)) Ciupercile au fost puse una peste alta si in final profesorii au ales cele bune pentru tocanita... Acum ma gândesc ca mare risc si-au asumat profesorii nostri de atunci, dar am avut noroc - se pare ca nu a fost nicio ciuperca otravitoare ☺
    In ultima seara am facut un foc urias de tabara si am aut voie sa stam pâna târziu, am cântat si ne-am amuzat... a fost primul foc de tabara la care am partcipat. Eram în clasa a IV-a :) Cum trece timpul... însa iata, amintrile ramân proaspete, parca totul ar fi fost anul trecut! ☺
    Un weekend minunat sa ai, Suzana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandeam si eu la fel, ce curaj a avut profesoara noastra sa ne duca in
      astfel de locuri! Dar daca nu ar fi facut-o, nu as fi trait cea mai uimitoare experienta posibila. Pentru ca muntii nostri inzapeziti, pe soare, sunt indescriptibil de frumosi!
      Este bine ca avem amintiri frumoase. Ne vor hrani uneori momentele
      noastre de ... suspans!
      Cu drag, iti urez un weekend cat mai placut, pentru a-ti completa colectia de
      amintiri frumoase! :)

      Ștergere
  2. Amintiri nepretuite... si pentru ca e aproape de sfarsit, sper ca ai avut un weekend minunat... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amintirile frumoase raman ca niste ancore la care ne raportam in caz de nevoie.
      Cam asa le vad eu. De aceea sunt intr-adevar nepretuite!
      O seara placuta si o saptamana usoara!

      Ștergere