Floare de Colt : Duzina de cuvinte (45) - Podul

vineri, 31 iulie 2015

Duzina de cuvinte (45) - Podul

Cuvintele saptamanii:
catrafuse, praf, vraf, pilaf, anafura, san, senila, sandrama, martafoi, fuduli, talc, fleandura.

Sursa


Prietenii o numesc Ramsy. Evident scris cu "y". Nu cred ca are importanta numele ei
real.  Momentan nu e relevant. Si ma-ndoiesc ca va fi vreodata!
Este studenta la Universitatea Nationala de Arte.
Si doar cand are timp, se repede pana intr-un loc pe care il considera la capat de lume.
De fapt nu e nici capat, dar nici multa lume nu prea mai e pe acolo...
Undeva, pierduta prin muntii patriei, o mica asezare supravietuieste vremurilor.
Acolo sunt retrasi bunicii ei. Nu au vrut niciodata sa plece din zona. Ar fi putut sa vina
la oras, dar nu au vrut. Cerul era prea frumos si curat ca sa plece in alta parte!
Si acum pornise catre ei intr-o minivacanta... cu scop didactic. 
Avea nevoie pentru un proiect de cateva obiecte mai vechi. Si spera ca le va gasi acolo.
....

O sa trec peste multe detalii pe care de altfel vi le puteti imagina si singuri, privind
buna revedere dintre fiinte dragi unora altora. Umane si non-umane(!)



Si voi intra direct intr-un ... pod. 
Mai exact Ramsy intra intr-un pod de sandrama

Sandramaua apartinuse unui martafoi.
Acesta, desi se purta in stilul "fleandura", facea parte din categoria fuduli nevoie mare.
Adica isi punea san de lemn  in baschetii rupti, doar asa, de amuzament!
Nici anafura nu-l ajuta prea mult sa iasa din SF-ul lui zdrentaros, pentru ca era prea
putina si nu-i tinea de foame. Se mai linistea cand primea vreun blid cu pilaf de la
un om milostiv, ca Slava Cerului, inca mai sunt astfel de suflete!
Si cand nu-l vedea (aproape) nimeni, manevra un tanc de jucarie cu o senila rupta
si isi imagina lupte din care musai iesea invingator!
La un moment dat a disparut. Nimeni nu putea da detalii si scenarii se facusera 
o gramada.  Dar nu era nimeni care sa le confirme!

Acum, nu e musai sa credeti ca aceasta povestioara are vreun talc ascuns. 
Pur si simplu bunicii i-o spusesera lui Ramsy.  Iar ea, cu imaginatia starnita isi
spuse ca in podul sandramalei o sa gaseasca ceva important pentru proiectul ei.

Si acolo, ce sa vezi: un vraf de catrafuse pline de praf. 
Se uita metodic, straduindu-se sa nu-l rascoleasca prea mult si incerca sa-si 
imagineze cum arata fostul locatar. Chiar simti brusc un fel de simpatie pentru el, 
venita de niciunde. 
Nu se prea putea hotari. Sau mai exact se hotari sa nu ia nimic din podul prafuit.
Poate cine stie, omul se va intoarce candva! Si la urma umei, de ce nu ar fi si un
astfel de final?

Asa ca reveni in casa bunicilor. Si acestia ii daruira doua rame vechi, de lemn,
pe care si-a propus sa le foloseasca la tablourile ei. Erau perfecte pentru ce-si
dorea.

Calatoria de azi a lui Ramsy se incheie aici.

Despre alte calatorii puteti citi, ca de obicei la Eddie in tabel! 










Continuarea aici!

2 comentarii :

  1. Ce fain! Ador podurile! Ador sa scotocesc prin ele - cu voia proprietarilor, desigur. :) Multe minuni "aruncate" am recuperat de prin poduri... O vreme au fost la loc de cinste, acum... tot intr-un pod au ajuns, multe. :(
    Iti doresc, cu drag, o zi cat mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am avut aceasta placere... Si poate de aceea a aparut si acest... pod!
      O zi excelenta, draga Diana si poate vei descoperi un alt pod preferat!

      Ștergere