Cuvintele jocului 1, cu tema: 'Orbind':
gratie, arcada, calatoresc, arvuna, umbrele, arbitru, omenesc, ramasag, vuia, lene, latenta, initiaza.
Cuvintele jocului 2, cu tema: 'Calatorind':
viziune, maret, clan, furtun, pagina, ingamfat, foarfeca, diagonala, pahar, echipa, start, mila.
Cuvintele jocului 3, cu tema: 'Obiectiv':
masina, vatra, elefant, bufnita, cizme, logica, moara, pusculita, ceas, rucsac, chitara, gunoi,.
Cuvintele duzinii 4, cu tema: 'Cadou':
scrisoare, cadou, oameni, inel, gand, veste, timp, canapea, privire, intrebare, memorie, revista.
Cuvintele jocului 5, cu tema: 'Intalnire':
rau, sticla, bratara, ametist, carte, tablou, lumanare, azur, motan, minge, frunza, piatra.
Cuvintele jocului 6, cu tema: 'Diamant':
stinghie, acre, radio, rama, totul, lunca, senzoriala, infailibil, arhivar, șanț, vanturam, studiul.
Acest tablou cu rama si cu un semn de intrebare, mi s-a parut ca exprima cel mai bine
o viziune inca latenta despre fuziunea a sase jocuri. Chiar daca primul gand a
fost sa le scriu separat, aruncand o privire pe pagina pe care notasem cuvintele,
a aparut o intrebare: de ce sa nu le asociez, observand conexiunile pe care le initiaza?
Un fel de ramasag cu mine insami si cu un arbitru mental, spunandu-mi ca se poate
si asa. Sa construiesc un text, fatetand pe rand cate o arcada si sa calatoresc cu gratie 😅,
din aproape in aproape, spre intalnirea cu o destinatie necunoscuta.
Nu stiu cat timp o sa-mi ia calatorind pe cate o diagonala, spirala sau cerc, care
sa cuprinda, sa separe sau sa intersecteze idei atat de variate... Oricum, mereu vanturam
idei, mereu surprindem anumite frecvente ale postului de radio personal ce ne uimesc,
de parca nu le-am recunoaste ca fiind in echipa mintii noastre...!
Uneori au o anumita logica, alteori sunt aparent disonante, ca muzica provenind de la o
chitara dezacordata. Insa am inceput sa observ ca exista un fel de Arhivar infailibil
undeva in adancul nostru, care ne poate reda Totul, ca si cum ar citi dintr-o carte.
Si nici macar ingamfat nu e, dimpotriva, insa are un fel de a fi extrem de ciudat.
Se ascunde bine de tot si nu primesti nici un cadou de la el daca iti plangi de mila...
Sau daca ti-e lene si o canapea este un spatiu mai potrivit decat a traversa un râu
numit... viata.
Incerc sa scormonesc in memorie daca v-am mai aratat aceste imagini. In stanga,
departe de a fi ceva maret. Am decupat cu o foarfeca si am lipit autocolantul care
a fost baza pentru niste buline, din acelea pe care le lipesti oriunde ai nevoie.
L-as fi putut arunca la gunoi, insa prea era interesant pentru a crea o noua
impresie... senzoriala. In dreapta insa, va dau o veste: nu este vreo pagina de
revista si nici vreo pictura celebra. Sunt doar efectele bulinelor. 😅
Umbrele mov imi plac mult de tot. Nu stiu daca mi se trage de la o bratara cu
margelute din ametist, sau pur si simpu rezonez cu aceasta culoare.
Am experimentat si un inel cu pietricele movulii, insa nu am fost prea
entuziasmata de reusita...!
Obiectiv vorbind cred ca am devenit dependenta de efecte.
Si pe parcursul unui ceas le pot modifica si parca nu ma satur. Ce sa-i faci, doar
oameni suntem; si cu bune si cu rele, si cu acre si cu dulci...! Studiul efectelor
poate deveni interesant daca ma rezum la culori si forme, dar doar pentru atat!
Pentru celelalte, am cam pierdut perioada de start si nu ar fi corect sa-mi dau cu
presupusul in necunostinta (aparenta) de cauza si sa primesc vreo piatra in cap,
asa, metaforic vorbind, desi este omenesc a gresi!
Insa, macar pentru noi, este bine ca periodic sa punem intrebari Arhivarului
personal. Poate chiar sub forma de scrisoare pusa sub perna. Sau sa intrebam
cerescul azur, cautand semne ale raspunsurilor. Dar atentie, ca mai este cate
vreun șanț si experienta ar putea deveni o lectie dureroasa...
Ma gandesc ca ar fi bun si mai sigur un exercitiu de imaginatie: cu ochii
spre cer, intinsi pe iarba, intr-o lunca, ascultand si murmur de apa.
Cred ca merita incercat!!!
Cand am aflat prima data despre cum apare embosarea pe calc, mintea mea
vuia de tot felul de idei. Nu am experimentat totusi prea mult, pentru ca mi
s-a parut mai spectaculoasa si mai sclipicioasa cea la cald, la o prima vedere!
Revazand acest petic stantat, mi-am spus ca genereaza totusi niste idei interesante.
Nu neaparat ca repetitia duce la imbunatatirea procesului, dar ca uneori o
activitate trebuie gandita bine inainte de a o desfasura, pentru ca s-ar putea sa o
gresesti si sa nu o mai poti repara sau repeta.
Va mai amintiti acea idee de a tine frunzele in apa pana cand le poti curata,
astfel incat sa ramana doar nervurile? Pana acum doar o frunza am indraznit sa
o folosesc si a iesit ceea ce vedeti. Restul inca zac in apa. Insa a devenit un bun
pretext impreuna cu un pahar de sticla, pentru o alta compozitie!
...Nu am primit nicio arvuna pentru a realiza o astfel de fuziune de jocuri si
realizez ca in fond, cele mai complicate teme mi le-am dat singura...
Sa nu intelegi altceva. Nu exista nici un regret in aceasta afirmatie, doar constatarea
ca e foarte bine sa-ti provoci creierul pentru a-ti simti limitarile si eventual a le
depasi, sarind precum motanul fugind dupa minge! 😅
Mereu imi ies in cale semne, ca aceasta plasa de paianjen, dar si niste cuvinte
mai aparte, desi le-as putea cataloga intr-un fel ca prozaice: in spatele unui
furtun se ascunde insa un tip simpatic, apartinand unui clan asa, mai ciudatel.
Pe nume Calmy, personajul a fost inventat de Vero. Imi place ca uneori sa mai
adaug cate un episod, cam rarut, cei drept, dar nu asta conteaza, ci perseverenta!
Ce spuneti de aceasta imagine? Apartine graficienei Silviana Stinghie care si-a
propus sa realizeze 'portrete botanice' ale plantelor, descoperindu-le intr-un fel
sufletul. Mi-a placut ideea, asa ca acum Silviana face parte din acest joc.
Si cu aceasta ocazie am realizat ca personajul dintr-o poveste de-a mea il cheama
Silvian si mi s-a parut mai mult decat interesant...
Nu stiu daca v-am spus, insa a aparut de niciunde ideea de a-mi confectiona
o mascota. Acest 'de niciunde' mi-e insa (inca) putin neclar. Ceea ce m-a
surprins este ca o parte din idei le-am regasit in jocul al treilea. Ma refer la
elefant si bufnita. Am si eu o mica colectie din fiecare si poate de aici am extins
subiectul. Sincer, la masina sau rucsac nu mi se abatuse gandul. Cauze banale...
Cat despre cizme, un breloc mascota poate ar fi interesant. E de retinut.
Pusculita purcel insa v-am aratat-o. Si de la ea a tasnit o noua arcada.
Sa am si poate va este util si voua gandul, o pusculita cu idei importante sau noi.
Nu este chiar un diamant de idee, insa mi-am gasit o foaie ratacita, cu observatii
despre giumbuslucurile mele si am constatat cu stupoare ca imi iesisera complet
din vizor. Simplist spus, le uitasem complet.
Astfel ca un spatiu dedicat si simpatic, merita creat pentru un astfel de obiectiv,
important cred eu pe termen nelimitat!
......... Mai am un picut, doua cuvinte si putina muzica.........
Imi place sa privesc stralucirea luminii provenind de la o lumanare, dar
despre vatra strabuna si si cum se intretine focul ei se vorbeste din ce in
ce mai putin. Orbind sufleteste nu facem decat sa-l stingem incetul cu incetul.
Cand mergem la moara stim ce aducem si ce obtinem.
Dar dupa ce amestecam un amalgam de ganduri de oriunde, stim oare ce obtinem?
Mai mult ca oricand este momentul sa aflam!
Gata! Sper ca am fost coerenta in linii mari! 😅
Si mi-am realizat ideea de a parcurge toate jocurile.
Mai lipsesc cateva provocari de luni, asa ca puzzle-ul inca nu e complet!
 |
| Semnul intrebarii transformat! |
O toamna minunata, dragi prieteni, plina de ganduri frumoase!
