Constat ca gandurile sunt mai iuti decat cuvintele.
Oricum cred ca deja le stii. Tu le stii pe toate!
Si ne stii pe toti. Ca doar Tu ne-ai creat.
Nu stiu cum Te mai descurci in fuioarele
noastre de ganduri alandala. Banuiesc ca
ai un sistem, dar totusi, cum ne auzi?
Tare as vrea sa stiu...
Nu ti-am spus pana azi cum Te vad eu.
Esti ca o floare a vietii din care izvorasc
infinit de multe spirale colorate.
Nu, nu mi-a spus nimeni!
Dar imi place ideea si e suficient pentru mine.
Asa cred ca ajungi oriunde, oricand,
la oricine se gandeste la Tine!
Iti marturisesc ca nu prea imi place sa cer ceva.
Incerc sa ma descurc singura.
Dar imi dau seama ca niciodata nu am fost doar eu.
Am inteles asta cam tarziu. Dar e bine si asa.
Iti multumesc pentru toate gandurile pe care
mi le trimiti cand am nevoie de ele.
Acum sunt mai atenta la semnele Tale.
Te rog, daca poti, sa ma inveti sa le vad mai limpede.
Ca uneori tare le incifrezi!
Imi dau seama ca o faci pentru ca sa pot
experimenta lectiile Tale spre binele meu.
Dar, oricat ar parea de ciudat, uneori
nici eu nu stiu exact care este binele meu.
Asa ca te rog sa ma mai luminezi putin in viata asta,
chiar daca Tu stii ca avem la dispozitie o eternitate!
Si daca nu am acces la amintirile mele anterioare,
asta inseamna ca mereu trebuie sa redescopar
aceleasi raspunsuri pe care le-am avut candva.
Nu crezi ca daca le-as sti deja, as castiga un timp
pretios pentru descoperirea altora noi?
Poate gresesc. Trebuie sa ai Tu un motiv!
Dar te rog frumos sa mi-l spui si mie.
Asa, mai pe inteles.
Iti multumesc pentru tot ajutorul Tau.
Si te rog sa ma ierti daca uneori nu inteleg cum
procedezi, dar stiu sigur ca veghezi...
Unele jocuri sunt chiar serioase!
Si mai adaug: va multumesc pentru joc!
In acelasi spirit: "Lunea provocatoare - Ruga".
"... Izvorul Tamaduirii"