Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Daca saptamana viitoare nu veti gasi tabelul aici, inseamna doar ca el s-a reintors la Carmen, cea care l-a initiat si anume in casuta numita: https://vis-si-realitate-2.blogspot.com. Oriunde va fi, sunt recunoscatoare pentru posibilitatea descoperirilor pe care mereu le voi face cu bucurie!
If the next week you won't find the table here, it only means that it has
returned to Carmen, who initiated it, on her blog called:
https://vis-si-realitate-2.blogspot.com.
Wherever it will be, I am grateful for the possibility of discoveries which I will always do with joy!
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaida, a aparut sub impulsul citatelor din carti postate de Ella si acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate. ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
'Ai incredere in instinct pana la sfarsit, chiar daca nu ai nici un motiv."
'Ai incredere si actioneaza ca si cum ar fi imposibil sa esuezi."
'Daca ai incredere in tine insuti, inspiri incredere altora'
'Fii bine crescut cu toata lumea, dar intim cu cativa. Si testeaza-i bine inainte sa le oferi increderea ta'.
'Sufletul are incredere in raza de lumina'
'Daca mi-am pierdut increderea in mine, voi avea universul impotriva mea'.
'Atunci cand ai incredere in tine nu ai nevoie sa convingi pe nimeni de nimic. Atunci cand esti multumit de tine nu ai nevoie de aprobarea altora. Atunci cand te accepti asa cum esti, intreaga lume te va vedea si te va accepta.'
'Nu am incredere in cuvinte, am incredere in fapte'.
'Sa te cred este decizia mea. Sa-mi dovedesti ca am dreptate este alegerea ta.'
'Ai incredere dar verifica'.
Orice as cita sau scrie este insuficient. Insa reiau ideea ce mi se pare importanta. Ca doar avand incredere in noi insine atunci cand experimentam viata, putem depasi diverse obstacole. Mi-ar fi fost mai bine daca o descopeream in tinerete, insa tot eu spun ca a fost perfect si mai tarziu. 😊
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'PEACE'
"Nu lasa oamenii sa te traga in furtuna lor. Trage-i in pacea ta".
I'm definitely under the impression of the Flow Summit lectures. Even if they
I'm going through them pretty fast, because otherwise it wouldn't be possible to get through them,
I'm noticing something that's extraordinarily important to me.
The speakers, each in their own way, offer different solutions to people's problems.
Whether it's about health, healing trauma, self-discovery,
ego awareness or unleashing the power within, I felt a kind of bonding. Any miracle can take place when we truly create the inner peace, that balance without which nothing is possible,
between the mind and the heart.
The other day I received a message on my phone with the following words:
...'Don't let anyone chase away your peace of mind, just because he didn't
find his own...'
A brief idea synchronous to the subject...
Is it easy? Is it hard? Is it... impossible?
It certainly depends on how we relate to information, to events,
to the people's reactions. Is it impossible? Definitely NOT.
Is it hard? Obviously, but only if we don't really believe in
our inner powers. From the moment we do, we are free to
experiment and create our own reality. No one lives for us.
We are the designers of our life, whatever it looks like!
As sci-fi as this idea may be, I'm writing it down anyway. I believe that the Universe offers us
'keys' to the solutions we need, but we can only 'see' them in
moments of inner peace. Then the perspective changes as if
we come out of the 'labyrinth' and looking at it from another perspective, we see the way out...
"Nu-ti vei afla niciodat pacea mintii pana cand nu iti asculti inima".
Cu siguranta sunt sub impresia prelegerilor de la Flow Summit. Chiar daca le parcurg cam pe repede inainte pentru ca altfel nu ar fi posibil sa trec prin ele, observ ceva ce este extraordinar de important pentru mine. Vorbitorii, fiecare in felul lui, ofera diferite solutii pentru problemele oamenilor. Fie ca este vorba despre sanatate, vindecarea traumelor, descoperirea sinelui, observarea ego-ului sau descatusarea puterii interioare, exista un fel de liant pe care l-am simtit. Orice miracol poate avea loc atunci cand ajungem sa cream cu adevarat pacea interioara, acel echilibru fara de care nimic nu este posibil, intre minte si inima. Zilele trecute am primit pe telefon un mesaj in care erau si urmatoarele cuvinte: ...'Nu lasa pe nimeni sa-ti alunge pacea sufleteasca , doar pentru ca nu si-a gasit-o pe a sa...' O scurta idee sincrona subiectului...
Este usor? Este greu? Este... imposibil? Cu siguranta depinde de modul cum ne raportam la informatii, la evenimente, la reactiile oamenilor. Este imposibil? Cu siguranta, NU. Este greu? Evident, insa doar in conditiile in care nu credem cu adevarat in puterile noastre interioare. Din momentul in care o facem, suntem liberi sa experimentam si sa ne cream propria realitate. Nimeni nu traieste pentru noi. Suntem proiectantii vietii noastre, oricum ar arata ea! Oricat de SF ar putea a fi aceasta idee, o scriu totusi. Cred ca Universul ne ofera mereu 'chei' catre solutiile de care avem nevoie, insa nu le putem 'vedea' decat in momentele noastre de pace interioara. Atunci perspectivele se modifica, ca si cum iesim din 'labirint' si privindu-l din alt plan, vedem si iesirea...
Just ants in a bidimensional universe!😊 Doar furnici intr-un univers bidimensional.
Carmen a redeschis jocul 'Reflexii in oglinda', preluandu-l de la Sorin, Este o alta modalitate de a impartasi descoperiri speciale!
Cu totul intamplator, am ajuns la expozitia PetExpo 2023. Poza cu pestisorul este de acolo. A fost singura mai putin miscata.😊 Nu am avut pana acum dimensiunea lumii produselor pentru caini si pisici. Este chiar uriasa! Si nici nu as fi banuit cat de variate pot fi tunsorile pentru caini! Habar nu am daca lor le place, insa stapanilor cu siguranta da!
Am ramas putin in lumea aceleiasi artiste, Ashley Coll, cu alte teme variate, pe care putem broda destule povesti! I stayed a little in the world of the same artist, Ashley Coll, with other varied themes, on which we can embroider many stories!
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'BREAK'
"Cel mai bun moment pentru a te relaxa si a lua o pauza, este cand nu ai timp pentru asta"...
Periodically I break something. By mistake, obviously, don't let anything else cross your mind.
I notice the interesting pieces and keep some in a box for possible projects. These are still in the waiting stage. 😊 When it comes to cracked wood, the situation can be fixed many times. There is also the approach of simply throwing away the damaged objects. But if I reach this stage, it is after the attempt to repair them, just out of curiosity, to see if it is possible, with minimal means. I move on to the idea of a break - rest, which can be extremely varied. This significantly charges our batteries, whether it is escapes from the city or visits to various destinations. These become inexhaustible sources of new emotions, which will turn into new memories and images. With the breaks generated by pain, ours or other beings', it is more complicated, because they are like a kind of shaking that resets our approaches and habits, or even changes them completely. This is obvious if the shaking brings us the necessary wisdom to analyze and change what needs to be changed in us, or in us in relation to others, or in relation to our own reality. Because everyone has their own reality. I have no doubt about this aspect.
But I think we need to perfect a certain kind of break. The one where we can be together with us and enjoy it. In which to discover how we can be better within ourselves, to understand the desires of our soul, which always speaks to us anyway, but only in these moments we could hear it, concentrating a little. Maybe the soul would tell us that we have a body that doesn't take breaks, because it has to make sure that we stay alive. And it asks us to understand that it is for our good to remove any habit that does not help in this important activity. Of course, if we proceed otherwise, we will always encounter unpleasant and obviously unwanted breaks... Anyway, I think we need to practice our ability to make the breaks we take, really pleasant, to spread our joy in every cell of the body, to amplify our radiated light, even if very few see it. And especially through that light, let's discover our power to break the threads of any web, belonging to the cobweb of the scene we were evolving on and which could engulf us in our moments of inattention. Of course, we might lose our balance and if we don't notice the edge of the stage... I don't even want to think about the consequences.
However, we always have the perfect model in front of our eyes: The Nature. A continue evolution, without pauses, only with rhythm changes, always being slow preceding the bursts of flowering and maturing. What better teacher could we wish for, from whom we have so much to learn. But we still have something to learn. Certain blossoms must be helped to appear and develop. We often forget this lesson when it comes to ourselves...
"Uneori ai nevoie de o pauza si doar... sa fii".
Periodic sparg ceva. Din greseala, evident, sa nu va treaca prin minte altceva. Observ bucatile interesante si pe unele le pastrez intr-o cutiuta pentru eventuale proiecte. Acestea sunt inca in etapa de asteptare. Cand este vorba de lemn crapat, situatia se poate remedia de multe ori. Exista si abordarea de a arunca pur si simplu obiectele defecte. Insa daca ajung in faza asta, este dupa tentativa de a le repara, asa, de curiozitate, sa vad daca se poate, cu mijloace minimale. Trec la ideea de pauza - odihna, ce poate fi extrem de variata. Aceasta ne incarca semnificativ bateriile, fie ca e vorba de evadari din oras sau vizite spre destinatii variate. Acestea devin surse inepuizabile de emotii noi, ce se vor transforma in amintiri si imagini inedite. Cu pauzele generate de dureri, ale noastre sau ale altor fiinte este mai complicat, pentru ca sunt ca un fel de zgaltaiala ce ne reseteaza abordarile si obiceiurile, sau chiar ni le schimba complet. Asta evident daca zgaltaiala ne aduce intelepciunea necesara pentru a analiza si a schimba ceea ce e de schimbat la noi, sau la noi in raport cu ceilalti, sau in raport cu propria realitate. Pentru ca fiecare are realitatea lui. Nu mai am niciun dubiu asupra acestui aspect.
Insa cred ca trebuie sa ne perfectionam un anume gen de pauza. Cea in care sa fim noi cu noi si sa ne bucuram de asta. In care sa descoperim cum putem fi mai bine in noi, sa ne intelegem dorintele sufletului, care oricum ne vorbeste mereu, insa doar in aceste momente l-am putea si auzi, concentrandu-ne putin. Poate ca ne-ar spune ca avem un trup care nu face pauze, pentru ca trebuie sa aiba grija ca noi sa fim vii. Si ne roaga sa intelegem ca e spre binele nostru sa inlaturam orice obicei ce nu il ajuta in aceasta activitate importanta. Nu de alta, insa daca vom proceda altfel, ne vom intersecta mereu cu pauze neplacute si evident nedorite... Oricum, cred ca trebuie sa ne exersam abilitatea de a face ca pauzele pe care le facem sa fie placute cu adevarat, sa ne imprastiem bucuria in fiecare celula a corpului, pentru a ne amplifica lumina radiata, chiar daca foarte putini o vad. Si mai ales prin acea lumina, sa ne descoperim puterea de a rupe firele oricarei plase apartinand paienjenisului scenei pe care evoluam si care ne-ar putea cuprinde in momentele noastre de neatentie. Nu de alta, insa s-ar putea sa ne dezechilibram si daca nu observam marginea scenei... nici nu vreau sa ma gandesc la consecinte.
Avem insa mereu in fata ochilor modelul perfect: Natura. O continua evolutie, fara pauze, doar cu modificari de ritm, lentoarea fiind mereu premergatoare izbucnirilor de infloriri si parguiri. Ce alt maestru mai bun ne-am putea dori, de la care avem atatea de invatat. Insa mai avem ceva de invatat. Anumite infloriri trebuie ajutate sa apara si sa se dezvolte. Aceasta lectie deseori o uitam cand este vorba despre noi insine...
Carmen a redeschis jocul 'Reflexii in oglinda', preluandu-l de la Sorin, Este o alta modalitate de a impartasi descoperiri speciale!
O parte din imagini sunt realizate utilizand mandala mea realizata la provocarile lui Niko. Continea cateva elemente transparente ce au devenit parte din joc. Celelalte imagini sunt usor de descifrat!
~ ~ ~ ~ ~ ~ Pun si aici linkul de inscriere la Flow Summit, care incepe luni, 22.05.23.
Din experientele anterioare, cu toate ca nu am reusit sa urmaresc chiar toate prelegerile, mi-am preluat numele vorbitorilor si subiectele prezentate, pentru ca ulterior sa mai scotocesc pe site-urile lor, cand gaseam ceva interesant. Chiar si atat a fost bine.