Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Melcul traversa drumul, cu viteza lui maxima de melc. Ii era tare teama sa nu fie supravegheat de vreo pasare infuriata care sa-l transforme in componente! Sau sa dea peste vreo trompa care sa-l absoarba si sa-l duca intr-un laborator unde se experimenteaza vreo licoare cosmetica, ce pusa in sticlute, va lua drumul magazinelor.
Il treceau tot felul de idei. Si a deveni materie bio, nu prea se asorta cu acestea. In sfarsit ajunse in iarba. Usor, usor, inainta si se gandi ca poate ar fi bine sa innopteze intr-un copac. Isi incepu ascensiunea si ochi o ramura pe care incepu sa inainteze catinel. Dar, nu mica ii fu surpriza sa constate ca in fata avea un obstacol, ceva chiar mai lat decat lemnul. Un broscoi. 'Nu credeam sa existe gardieni de copaci' isi zise melcul, incetinind pana la zeroviteza.
I-ar fi fost cam greu sa-l ocoleasca, asa ca se hotari sa-l traverseze! Si, in ritmul sau de melc, putin temator, trecu totusi cu bine, peste batranul broscoi obosit!
Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit de Zinnaida. Sub ce impuls a aparut, puteti citi pe blogul ei. Participarea consta in redarea unor citate preferate. ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o!
Aceasta carte am luat-o dintr-un impuls. Nu stiu daca imi ramasese in memorie o idee preluata de la Ioana despre paterice, sau motivul este unul mai special. Pe masura ce o citesc, desi nu stiu daca este cuvantul potrivit, mai degraba o sorb ca pe o apa proaspata, mi se pare incredibil ce frumusete si forta emana...
Intr-o mica prezentare a autorului, preotul profesor Ion Buga, citandul pe Blaga ("Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu, contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu"), spune:
"Am scris aceasta carte mica pentru oamenii mari din veacul meu, am scris-o incet, in pas domol, cu viata si cu moartea lor, asa cum ii priveam din urma, urcand catre Imparatie, cu putere multa... Fara sa stiu, eram contemporan cu acesti dumnezei dupa har (Ps. 81, 6), iar cand am stiut, am inceput sa scriu. Iar acum ma tot intreb: cand erau mai vii - cand erau sau cand sunt? Versurile lui Lucian Blaga ne dau un raspuns. Cand esti contemporan cu sfintii, cu fluturii si cu Dumnezeu, ce rost mai are sa mai masori timpul sau viata sau moartea..."
Am ales cateva idei din capitolul: 'Un crestin simplu din veacul nostru'.
"Deci voi folosi un nume generic, pe cel mai romanesc si crestinesc - Ion Craciun, poreclit Crestinu. Este inalt, drept, cumpatat la vorba, asculta indelung si graieste numai 'daca are ceva de spus mai bun ca tacerea'. Cand isi face Sfanta Cruce, oficiaza intregul ritual crestin... si concentreaza in semnul absolut intregul univers religios... Este imbracat nu doar de sarbatoare, ci este imbracat in sarbatoare si poarta in hainele simple, dar devenite adevarate vesminte prin incarcatura lor duhovniceasca, imprimata de 'cugetul treaz' si 'mintea-i desteapta', tot parfumul universului, de-a lungul caruia a calatorit pana la Sfanta Biserica. ... Are o putere uimitoare cum nu am mai intalnit la nici un alt popor sau alt loc din lume; poate ramane ore intregi in fata unei flori, a unui pom si, mai ales, asculta in extaz orice ii vorbesti... Nici o secunda nu l-am vazut plictisit, pacat de care nimeni nu scapa. Numai asa se explica eterna lui intinerire, fiindca isi hraneste sufletul cu cuvinte pe care le percepe mereu proaspete si unice. ... Un alt aspect din viata lui Ion Crestinu care mi-a retinut atentia este lipsa lui de amor propriu; nu a reusit nimeni vreodata sa-l supere si nu l-am vazut trist niciodata. Nici razand prea slobod nu l-am vazut, ci doar pururi bucuros. Motivele bucuriei lui neincetate sunt nenumarate, stiute si nestiute. Se bucura cand are ce manca, spre intarirea trupului, dar nu mai putin pentru foame, caci aceasta intareste duhul. 'Cand rabd, spune el, stau la masa celor multi si-mi impart cu ei saracia, singura bogatie care ajunge pentru toti. In lume au fost mai multi cei rapusi de imbuibare, in timp ce saracii mor sanatosi la nouazeci de ani.' Si fata i se lumineaza de o fericire suprema. ... El oficiaza in modul cel mai firesc preotia universala, adica respecta sacrul in toate, primeste totul euharistic si nu savarseste nimic la intamplare sau mecanic. Atata putere euharistica, necautata, ci ca cel mai firesc reflex neconditionat, iti da mult de gandit si iti lumineaza grele neintelesuri. Si apa este fericita sa fie bauta de el, intelegator. In dreptul lui, intregul univers devine rational, plin de semnificatii si adancimi, 'straveziu', cum ii spune el. ... Cat despre participarea lui la Sf. Liturghie, cuvintele sunt cu totul neputincioase pentru a-i zugravi chipul cel dinlauntru, oglindit intocmai in cel din afara. El nu doar sta la Liturghie, el este Liturghie... Departe de un simplu pietism emotional, credinta si inchinarea lui exprima o barbatie a sfinteniei, o simtire puternica, dar lucida, un univers integral si desavarsit echilibrat. Pe el nu-l descumpaneste nici pacatul, dar nici sfintenia. El se mantuieste incet si continuu... Painea trebuie coapta cu rabdare, sa se patrunda, altfel ramane cruda in inima si face rau.
La el, si mersul pana la biserica, uneori venind de la distante impresionante, este stare liturgica; isi poarta sufletul cu grija, ca pe comoara cea mai pretuita, in vasul trupului de lut. Atat de mult il iubesc si-l admir, incat, atunci cand il vad venind odata cu zorile la slujba, instinctiv imi vine sa iau Sf. Evanghelie si, imbracat in odajdii, sa-i ies devreme in cale si sa-l intampin ca pe Arhiererul veacului nostru. Caci trebuie sa intelegem bine intr-o zi, noi preotii, ca fara Ion Crestinu, 'nimic nu suntem'; dar impreuna, suntem Biserica (1 Cor. 11, 18)."
Mi-a placut enorm ideea ca printre "oamenii mari din veacul meu", si-a gasit locul si un "crestin simplu", unul din cei multi, nestiuti, dar importanti.
O saptamana minunata si plina de descoperiri, va urez cu drag!
Tot spatiul inconjurator era mov. O culoare care ma fascina si care imi capta privirile fara putinta de scapare. Intensa, fara a fi stridenta si fara nuante. Mov pur si simplu, inundand totul de jur imprejur si anihilandu-mi orice gest. O captivitate nocturna in tacerea unei culori...
Deodata, intr-un anume punct din spatiu, movul acela intens incepu sa se dilueze pana la alb. Dar nu era o simpla transformare de culori, ci o geneza. Din alb se modela un trup omenesc. Din cateva zvacniri, din cateva unduiri de forme.
Brusc, ca la un semnal, a inceput sa danseze. In acele clipe am privit ceva ce nu mai vazusem niciodata. Tot trupul ii era o permanenta vibratie, pe care o percepeam in fiecare gest. Cele mai simple miscari erau elegante si pline de armonie, oferite in extaz muzicii.
De fapt, nu stiu daca intr-adevar se auzea vreo melodie, insa vazandu-l dansand, cred ca o auzeam in mine, daca ea nu exista cu adevarat. Ii auzeam frumusetea, privindu-i miscarile frenetice, aproape extatice. Un dans care lovea spatiul, asa cum un val loveste cu putere tarmul.
Un dans raspandind mirosul marii dezlantuite...
Dansez in gand, inspirand libertatea miscarii viitoare...
Sorin m-a obisnuit cu rubrica "Reflexii in oglinda". E doar un joc al descoperirilor impartasite!
Tot cu gandurile spre stele, am descoperit aceste bijuterii create de artista Marina Berulava, care parca incapsuleaza mici fragmente de univers. Asa ca le-am pus si aici, sa le mai admir. (Sursa imaginilor)
Initiat si condus de Carmen si continuat de Calin, jocul "Miercurea fara cuvinte", mutat in casuta noua, ne asteapta sa participam!
In ultimii 20 de ani a reaparut in diverse zone, o floare speciala numita Udumbara -in limba sanscrita: 'floare de bun augur venita din cer', sau floarea lui Buddha. Se spune ca a mai inflorit acum 3000 de ani. In cultura orientala, aparitia ei este considerata un semn divin, un vestitor al cunoasterii iluminatoare. (Sursa 1)
Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit de Zinnaida. Sub ce impuls a aparut, puteti citi pe blogul ei. Participarea consta in redarea unor citate preferate. ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o!
Recunosc ca m-am hotarat sa abordez subiectul de azi, intalnind primul citat. Cuvintele (fara autorul lor) le-am primit scrise pe o mica felicitare de martisor de la o prietena, cu foarte multi ani in urma. Stiu ca m-au impresionat si atunci si mi se par la fel de importante si azi. Asa a fost sa fie! Confucius sau Kong Fu Zi. Un filozof chinez, care a lasat in urma lui o conceptie filozofica sistemica, o doctrina plina de idei ce par sa fie actuale si astazi.
Mi s-au parut interesante si utile aceste idei. Chiar daca ele au vibrat cu atata amar de vreme in urma, undele lor inca mai au ecou... O saptamana plina de frumuseti sa aveti!
