Simboluri primavaratice! |
Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
duminică, 28 februarie 2016
sâmbătă, 27 februarie 2016
Duzina de cuvinte (75) -
Un spatiu special
Cuvintele saptamanii (sugerate de Vienela):
cartimesc, matildar, vieneland, suzanax, danaesc, mayat, veroce, adrianamo, adicherishan,
citador, griskalet, anacondelescu.
Tema saptamanii: "Toate cuvintele ajung la..."
Intr-un spatiu scenic Matildar si unic, numit Cartimesc, din Vieneland, se desfasoara
saptamanal un spectacol Adrianamo - Citador.
Nu trebuie sa va speriati, nu se petrece nimic Veroce sau Griskalet, pentru ca
Anacondelescu vegheaza!
Spectacolul, cu intrare libera, se deruleaza ca un joc de constructii ce contine 12
piese, in culori Danaesc si Mayat. Nu se poate sti dinainte ce se va obtine, astfel ca
puteti avea surprize de proportii. Dar, oricum ar fi, in mod cert veti primi un premiu
virtual in stil Adicherishan.
Acest text, scris intr-unul din stilurile Suzanax, a fost pus initial pe hartie cu un pix
nou, care m-a implorat sa-l arat si pe el, pentru are pretentia ca mi-a fost muza.
Nu pot sa-l contrazic, pentru ca prea m-a privit cu dragoste!
Si acum, pentru ca am folosit toate piesele jocului, voi asterne si linkurile catre cei
care sunt ascunsi in spatele criptarilor.
>Adicherisan
>Adrianamo
>Anacondelescu
>Cartimesc
>Citador
>Danaesc
>Griskalet
>Matildar
>Mayat
>Suzanax
>Veroce
>Vieneland
Cuvintele rostite in acest spatiu special fac, desfac si refac idei.
Toate aceste cuvinte ajung la oricine se intampla sa se intersecteze cu ele voit sau
doar inspirat.
E un joc fara miza sau cu o miza uriasa, depinde de cum priviti lucrurile!
Sursa
Daca vreti sa participati la spectacol, va inscrieti in tabelul lui Eddie!
cartimesc, matildar, vieneland, suzanax, danaesc, mayat, veroce, adrianamo, adicherishan,
citador, griskalet, anacondelescu.
Tema saptamanii: "Toate cuvintele ajung la..."
Intr-un spatiu scenic Matildar si unic, numit Cartimesc, din Vieneland, se desfasoara
saptamanal un spectacol Adrianamo - Citador.
Nu trebuie sa va speriati, nu se petrece nimic Veroce sau Griskalet, pentru ca
Anacondelescu vegheaza!
Spectacolul, cu intrare libera, se deruleaza ca un joc de constructii ce contine 12
piese, in culori Danaesc si Mayat. Nu se poate sti dinainte ce se va obtine, astfel ca
puteti avea surprize de proportii. Dar, oricum ar fi, in mod cert veti primi un premiu
virtual in stil Adicherishan.
Acest text, scris intr-unul din stilurile Suzanax, a fost pus initial pe hartie cu un pix
nou, care m-a implorat sa-l arat si pe el, pentru are pretentia ca mi-a fost muza.
Nu pot sa-l contrazic, pentru ca prea m-a privit cu dragoste!
Si acum, pentru ca am folosit toate piesele jocului, voi asterne si linkurile catre cei
care sunt ascunsi in spatele criptarilor.
>Adicherisan
>Adrianamo
>Anacondelescu
>Cartimesc
>Citador
>Danaesc
>Griskalet
>Matildar
>Mayat
>Suzanax
>Veroce
>Vieneland
Cuvintele rostite in acest spatiu special fac, desfac si refac idei.
Toate aceste cuvinte ajung la oricine se intampla sa se intersecteze cu ele voit sau
doar inspirat.
E un joc fara miza sau cu o miza uriasa, depinde de cum priviti lucrurile!
Daca vreti sa participati la spectacol, va inscrieti in tabelul lui Eddie!
vineri, 26 februarie 2016
Reflexii in oglinda (42) -
"Izvorul Tamaduirii"
Sorin m-a obisnuit cu rubrica "Reflexii in oglinda".
Daca vrem sa participam, suntem bineveniti.
Fotografiile urmatoare le-am facut in Biserica Voievodala Mavrogheni, cu hramul Izvorul Tamaduirii, din Bucuresti. Imi place sa privesc cerul prin geamurile cupolelor.
Am strania senzatie ca cerul se apropie...
Reflexii (41) |
miercuri, 24 februarie 2016
Miercurea fara cuvinte (47) -
Povesti langa o cafea
Initiat si condus de Carmen si preluat entuziast de Calin, jocul "Miercurea fara cuvinte"
ne asteapta sa participam!
De data aceasta, vom invata de la artista fotografa Cinzia Bolognesi, cum sa ne
jucam in timp ce ne bem cafeaua!
Cred ca se pot spune o multime de povesti despre aceste imagini!
(Sursa pozelor)
O zi de miercuri excelenta alaturi de o cafeaua preferata!
O zi de Dragobete plina de zambet!
Happy WW!
MFC (46) |
marți, 23 februarie 2016
The Garlic Band from USA -
Taraful Usturoi din SUA
Sursa |
The Garlic Band reuneste patru muzicieni din SUA, care interpreteaza muzica populara
romaneasca, folosindu-se de o vioara, un tambal, un acordeon si un contrabas.
Miamon Miller - vioara,
Cory Beers - tambal,
Joshua Kaufman - acordeon,
Simeon Pillich - contrabas.
Acesti oameni s-au indragostit de folclorul romanesc si-l prezinta pe un alt continent,
cu foarte multa virtuozitate.
(Sursa videoclipurilor)
Mai este ceva interesant: aceasta formatie a fost descoperita de o romanca
stabilita in SUA, Daniela Ionescu, specializata in Istoria Artei si promotoare
a identitatii romanesti.
Muzica si arta vor uni mereu oameni si locuri. Si este foarte bine.
Aceasta postare o inscriu la rubrica Iulisei: "Meloman pentru o zi".
luni, 22 februarie 2016
Pagina de jurnal - Concertul
Din serialul: Provocarea de luni, sugerata de Vienela - Din vremea lui nechezol.
Pe afis era scris cu litere de-o schioapa:
"Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Sensul acestei propozitii era cat se poate de limpede, dar... pur si simplu m-am prefacut
ca nu am citit-o si am inaintat fara nici o retinere spre intrare.
Ce era mai ciudat, era faptul ca nu vedeam forfota obisnuita dinaintea unui spectacol,
iar la usa nu era nimeni. Fara sa-mi pese de neobisnuitul situatiei, am intrat.
Interiorul, bogat ornamentat, era pustiu. Marmura stralucea delicat in lumina
candelabrelor. Plutea in jur tacerea fastului si bogatiei.
Inaintam in acest spatiu, ferindu-ma sa fac zgomot. Ar fi sunat strident, ca un tipat
intr-un templu. Scarile de marmura, in spirala, m-au condus sus, pana in sala.
Sala... m-a intampinat cu aceeasi tacere.
Nu intelegeam... Ce era cu mine? Acolo... nu era nimeni!
"Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Imaginea acestor cuvinte mi se invartea in creier, batandu-si parca joc de uimirea mea.
Acolo, pe scaunele acelea frumos capitonate, de un rosu discret, nu statea nimeni.
Ce farsa ciudata! Jucata de cine? Pentru cine?
Deodata am vazut scena. Era scaldata in lumina, ca si cum spectacolul ar fi trebuit
sa inceapa. Orga era pregatita. Intreaga atmosfera parea pregatita. Pentru ce oare?
Asteptam sa se intample ceva. Trebuia sa se intample ceva! Simteam acest lucru cu
fiecare molecula din carnea mea, cu fiecare bataie de inima.
Brusc, luminile din sala s-au stins, punand in evidenta scena.
M-am asezat pe un scaun si in acea secunda a intrat. Nu ma putea vedea, eu insa il
vedeam perfect. As fi vrut sa aplaud, dar gestul nu porni. Mi-am dat seama la timp
ca, pentru a putea supravietui amandoi acolo, in acel spatiu, trebuia sa tac, trebuia
ca existenta mea sa fie inexistenta pentru el...
A inaintat catre marginea scenei, s-a inclinat usor spre tacerea din sala si apoi s-a
asezat la orga.
Dupa cateva momente, in care aproape ca imi era frica si sa respir, mainile i s-au
lasat usor pe clape, trupul i s-a destins, iar muzica a inceput sa izvorasca minunat,
balsam si nebunie...
Am inchis ochii ascultand-o, simtind cum se prelingea in mine, ca un torent.
O simteam stapana, asa cum ma spulbera si recladea in sublimul clipelor.
Era liniste si revolta, dragoste si ura, viata si moarte, cadere si eliberare...
Era explozie si tacere, tenebre si lumina, balsam si otrava, disperare si speranta...
Cand am deschis ochii, l-am vazut. Era acolo, cu trupul aplecat, vibrand usor,
cu mainile unduind pe clape. Torentul acela, ce umplea spatiul, izvora din el cu o
putere de care incepuse sa-mi fie frica.
Il vedeam dezlantuit, fata in fata cu el insusi, intr-un fel de extaz, faurind Miracolul!
Doream ca acele clipe sa tina o eternitate...
Dar trupul zvacni odata cu ultimile acorduri. Torentul se risipi, insinuandu-se
din nou tacerea.
Eram constienta ca aceasta clipa trebuia sa vina, dar totusi o uram cu disperare,
pentru ca ea punea capat Miracolului.
El se ridica incet, foarte incet, cu sufletul numai ecouri inca nestinse, se inclina spre
tacerea din sala si pleca. Tot atat de tacut precum venise.
As fi vrut sa aplaud, dar gestul facut in mine, nu porni.
Si oricum, ar fi fost de prisos sa aplaud tacerea unei scene pustii...
(24 martie 1985)
Alte ganduri din alte timpuri, la Eddie in tabel!
Sursa |
Pe afis era scris cu litere de-o schioapa:
"Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Sensul acestei propozitii era cat se poate de limpede, dar... pur si simplu m-am prefacut
ca nu am citit-o si am inaintat fara nici o retinere spre intrare.
Ce era mai ciudat, era faptul ca nu vedeam forfota obisnuita dinaintea unui spectacol,
iar la usa nu era nimeni. Fara sa-mi pese de neobisnuitul situatiei, am intrat.
Interiorul, bogat ornamentat, era pustiu. Marmura stralucea delicat in lumina
candelabrelor. Plutea in jur tacerea fastului si bogatiei.
Inaintam in acest spatiu, ferindu-ma sa fac zgomot. Ar fi sunat strident, ca un tipat
intr-un templu. Scarile de marmura, in spirala, m-au condus sus, pana in sala.
Sala... m-a intampinat cu aceeasi tacere.
Nu intelegeam... Ce era cu mine? Acolo... nu era nimeni!
"Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Imaginea acestor cuvinte mi se invartea in creier, batandu-si parca joc de uimirea mea.
Acolo, pe scaunele acelea frumos capitonate, de un rosu discret, nu statea nimeni.
Ce farsa ciudata! Jucata de cine? Pentru cine?
Deodata am vazut scena. Era scaldata in lumina, ca si cum spectacolul ar fi trebuit
sa inceapa. Orga era pregatita. Intreaga atmosfera parea pregatita. Pentru ce oare?
Asteptam sa se intample ceva. Trebuia sa se intample ceva! Simteam acest lucru cu
fiecare molecula din carnea mea, cu fiecare bataie de inima.
Brusc, luminile din sala s-au stins, punand in evidenta scena.
M-am asezat pe un scaun si in acea secunda a intrat. Nu ma putea vedea, eu insa il
vedeam perfect. As fi vrut sa aplaud, dar gestul nu porni. Mi-am dat seama la timp
ca, pentru a putea supravietui amandoi acolo, in acel spatiu, trebuia sa tac, trebuia
ca existenta mea sa fie inexistenta pentru el...
A inaintat catre marginea scenei, s-a inclinat usor spre tacerea din sala si apoi s-a
asezat la orga.
Dupa cateva momente, in care aproape ca imi era frica si sa respir, mainile i s-au
lasat usor pe clape, trupul i s-a destins, iar muzica a inceput sa izvorasca minunat,
balsam si nebunie...
Am inchis ochii ascultand-o, simtind cum se prelingea in mine, ca un torent.
O simteam stapana, asa cum ma spulbera si recladea in sublimul clipelor.
Era liniste si revolta, dragoste si ura, viata si moarte, cadere si eliberare...
Era explozie si tacere, tenebre si lumina, balsam si otrava, disperare si speranta...
Cand am deschis ochii, l-am vazut. Era acolo, cu trupul aplecat, vibrand usor,
cu mainile unduind pe clape. Torentul acela, ce umplea spatiul, izvora din el cu o
putere de care incepuse sa-mi fie frica.
Il vedeam dezlantuit, fata in fata cu el insusi, intr-un fel de extaz, faurind Miracolul!
Doream ca acele clipe sa tina o eternitate...
Dar trupul zvacni odata cu ultimile acorduri. Torentul se risipi, insinuandu-se
din nou tacerea.
Eram constienta ca aceasta clipa trebuia sa vina, dar totusi o uram cu disperare,
pentru ca ea punea capat Miracolului.
El se ridica incet, foarte incet, cu sufletul numai ecouri inca nestinse, se inclina spre
tacerea din sala si pleca. Tot atat de tacut precum venise.
As fi vrut sa aplaud, dar gestul facut in mine, nu porni.
Si oricum, ar fi fost de prisos sa aplaud tacerea unei scene pustii...
(24 martie 1985)
Alte ganduri din alte timpuri, la Eddie in tabel!
duminică, 21 februarie 2016
Felicitari calatoare XI -
Vestitorii primaverii
Felicitarile calatoare sunt pregatite sa-si ia zborul de pe site-ul Provocari Verzi,
aducand cu ele primavara!
Acesta este proiectul meu:
Mult cer... |
Cateva detalii de realizare le puteti vedea in imaginea urmatoare:
Pe baza de carton am lipit: doua modele de flori, doua pasari si patru geometrii de colt (stantate); fluturele este o bucata de servetel lipit. Rosul, albastrul si auriul sunt pictate. |
Aceasta este felicitarea mea, gata de drum!
Felicitari calatoare X |
Update 1: Galeria felicitarilor calatoare.
Multumesc pentru premiu!
Update 2:
Frumoasa felicitare primita de la Gianina! |
Si surpriza de la Gianina!
Multumesc pentru toate florile de colt pe care mi le-ai trimis impreuna cu o
splendida inimioara!
sâmbătă, 20 februarie 2016
Red butterflies -
Fluturi rosii
Spring air Aer de primavara |
This is my project for the next challenges:
Acesta este proiectul meu pentru urmatoarele provocari:
- Butterflyspotchallenge: #48 Butterflies + S is for Stamping or Sapphire;
- Beccysplace: February challenge;
- Craftyhazelnutspatternpaper: February challenge.
Materials and techniques:
Materiale si tehnici:
- a blue card board as base (10 cm x 14.5 cm) with gold accents from an ink-pad;
- a silky white paper with a beautiful pattern with flowers and butterflies;
the red butterflies are stamped and hot embossed;
- two punched birds - gold color;
- a self-adhesive velvet read heart;
- acrylic color for the green leaves.
- un carton albastru ca baza (10 cm x 14.5 cm) cu efecte aurii provenite dintr-o tusiera;
- o hartie matasoasa cu un frumos model cu flori si fluturi;
pe ea fluturii rosii sunt stampilati si embosati;
- doua pasari aurii,perforate;
- o inima rosie dintr-un material autoadeziv, catifelat;
- culoare acrilica verde, pentru frunze.
In the next mosaic there are presented some details:
Detalii intermediare |
The spring is coming soon...
Primavara vine in curand...
A previous project |
vineri, 19 februarie 2016
Duzina de cuvinte (74) -
Porumbelul salvat
Cuvintele saptamanii ( de la Vero):
coada, mustati, favorit, tors, gheara, lingusi, uzurpa, hahalera, ochi, intuneric, hotomanie, stapani.
O hahalera de motan cu-n tors felin(!), cu coada in vant, isi intinde gheara
spre un biet porumbel cu ochi speriati, care-si taraste trist aripa.
Blanosul cu mustati trepidande pare sa inceapa un joc favorit si cinic:
avanseaza, loveste, se retrage si reincepe urmarirea bietei pasari, care este
evident ca nu-si mai poate stapani trupul.
Un om de bine incearca sa ii desparta.
Motanul nici nu incearca a-l lingusi in stilul pisicesc.
Omul ii uzurpa actiunile si nu poate fi de acord cu asa ceva.
Miauna, se zbarleste si se incordeaza. Dar nu prea are incotro, asa ca se
retrage, nemultumit. Va astepta.
O hotomanie facuta pe intuneric, poate va fi mai reusita si nu vor mai fi
martori!
Aceasta scena am vazut-o cu ochii mei.
E adevarat ca am pliat-o un picut pe duzina!
Si am inceput sa ma gandesc retoric, cum ar arata o planeta a pisicilor!
La Eddie in tabel veti gasi alte abordari, alte amintiri!
coada, mustati, favorit, tors, gheara, lingusi, uzurpa, hahalera, ochi, intuneric, hotomanie, stapani.
Sursa |
O hahalera de motan cu-n tors felin(!), cu coada in vant, isi intinde gheara
spre un biet porumbel cu ochi speriati, care-si taraste trist aripa.
Blanosul cu mustati trepidande pare sa inceapa un joc favorit si cinic:
avanseaza, loveste, se retrage si reincepe urmarirea bietei pasari, care este
evident ca nu-si mai poate stapani trupul.
Un om de bine incearca sa ii desparta.
Motanul nici nu incearca a-l lingusi in stilul pisicesc.
Omul ii uzurpa actiunile si nu poate fi de acord cu asa ceva.
Miauna, se zbarleste si se incordeaza. Dar nu prea are incotro, asa ca se
retrage, nemultumit. Va astepta.
O hotomanie facuta pe intuneric, poate va fi mai reusita si nu vor mai fi
martori!
Aceasta scena am vazut-o cu ochii mei.
E adevarat ca am pliat-o un picut pe duzina!
Si am inceput sa ma gandesc retoric, cum ar arata o planeta a pisicilor!
La Eddie in tabel veti gasi alte abordari, alte amintiri!
Reflexii in oglinda (41) -
Continuarea simfoniei!
Sorin m-a obisnuit cu rubrica "Reflexii in oglinda".
Daca vrem sa participam, suntem bineveniti.
Imaginile urmatoare sunt alte lucrari ale fotografului Ashraful Arefin, prezentat la
"Miercurea fara cuvinte (46) - Simfonia petalelor"
Mi s-a parut o continuare fireasca!
(Sursa pozelor)
Sa aveti un weekend minunat!
Sursa
Reflexii (40) |
joi, 18 februarie 2016
Aripi de primavara
Al doilea indiciu primit de la Provocari Verzi catre Zana Verde Fluturas, este inclus in
tema: "#40 - Aripi de fluturas".
Un semn de carte... pentru Zana, este lucrarea pentru acest indiciu:
Materiale utilizate:
- carton albastru gen eticheta - (7.5 cm x 13 cm);
- sablon pentru fluturas si materialele pentru embosare;
- panglica rosie pentru prelungirea semnului;
- o bucatica de carton alb, sidefat, in care am stantat pasarea;
- culori acrilice pentru margini (auriu - albastru) si inima (argintiu - rosu)
Etapele mari de realizare le puteti vedea in urmatoarea imagine:
Update: Galeria de creatii "Aripi de fluturas."
tema: "#40 - Aripi de fluturas".
Un semn de carte... pentru Zana, este lucrarea pentru acest indiciu:
In asteptarea cartii... |
Materiale utilizate:
- carton albastru gen eticheta - (7.5 cm x 13 cm);
- sablon pentru fluturas si materialele pentru embosare;
- panglica rosie pentru prelungirea semnului;
- o bucatica de carton alb, sidefat, in care am stantat pasarea;
- culori acrilice pentru margini (auriu - albastru) si inima (argintiu - rosu)
Etapele mari de realizare le puteti vedea in urmatoarea imagine:
Detalii de lucru |
Tema 39 |
Update: Galeria de creatii "Aripi de fluturas."
miercuri, 17 februarie 2016
Miercurea fara cuvinte (46) -
Simfonia petalelor
Initiat si condus de Carmen si preluat entuziast de Calin, jocul "Miercurea fara cuvinte"
ne asteapta sa participam!
Mi-au placut pozele fotografului Ashraful Arefin, imagini ce inspira povesti, lumina,
zbor, vis, zambet, muzica... si ce altceva mai simtiti voi!
Cateva idei despre cum au fost create aceste imagini, gasiti in acest link.
(Sursa pozelor)
Va urez o zi de miercuri plina de minuni!
Happy WW!
MFC (45) |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)