Sursa cuvintelor |
Dupa sesiunile de iarna imi placea sa merg la mare. Speram sa vad o furtuna
adevarata, cu valuri mari si gheata la mal. In propriul sistem de gandire imi
imaginam ca luna februarie ar fi foarte potrivita cu aceasta dorinta.
Nu stiu insa cum se facea, ca in loc de un peisaj marin in alb, ma trezeam intr-un
peisaj primavaratic. Mergeam pe plaja plina de scoici in pulover si culegeam tot
felul de lucruri ciudate. Mi-aduc aminte, de exemplu, de o bucata de lemn scorojit
ce parea forma perfecta pentru o potentiala(!) creatie. In minte parca se
aprindea un bizar foc de artificii, ce lumina o idee de "niciunde", cum imi place
sa spun.
Dupa ani de sperante spulberate de a vedea o furtuna la mare, cred ca va trebui
de reevaluez situatia. De urgenta. Si sa schimb luna (!)
Un revelion la malul marii cred ca ar fi minunat. In loc de plimbari la munte cu o
sanie cu zurgalai sau cu vreun alt echipament sofisticat ce ne-ar putea teleporta,
Doamne fereste, direct in spital, de ce nu ne-am bea sampania pe plaja, printre scoici,
sub artificiile dragostei?
Sursa |
Alte artificii stralucesc in tabelul lui Eddie.
La mulţi ani!
RăspundețiȘtergereMultumesc, la fel si tie! Si cat mai frumosi!
ȘtergereO furtună pe mare, iarna... Da, cred că mi-ar plăcea şi mie să văd. :)
RăspundețiȘtergereSa lasam Universul sa-si faca numarul de magie...
ȘtergereIar noi sa ne dorim....