This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'YESTERDAY'.
What is yesterday? Just today's past.
What is tomorrow? Only today's future.
What is today? It is the only day we have available.
I find these ideas seeded everywhere. Nothing new. What else could be
added here, when things seem clear?
I still wonder if there are so clear, why so many times I oscillate between the
past that no longer exists and the future that does not arrived yet?
Learning how to anchor myself in the present moment is fascinating.
It is the one most intriguing and useful challenge with myself, because this
challenge implies a complete transformation of my mind and my thinking!
I want to be able to really feel the present moment as the 'eternal moment',
as it is so beautiful defined by Joe Dispenza in his book:
"Becoming Supernatural - How common people are doing the uncommon".
In the end it is important to understand the idea that the limits exits only for
to be overcome, day by day, with perseverance...
Ce este ziua de ieri? Doar trecutul zilei de azi.
Ce este ziua de maine? Doar viitorul zilei de azi.
Ce este ziua de azi? Este singura zi pe care o avem la dispozitie.
Ideile astea le gasesc insamantate peste tot. Nimic nou. Ce s-ar mai putea
adauga aici, cand lucrurile par limpezi?
Ma intreb totusi, daca sunt atat de limpezi, de ce de atatea ori oscilez intre
trecutul care nu mai este si viitorul care inca nu exista?
A invata cum sa ma ancorez in momentul prezent, este fascinant. Este cea
mai uluitoare si utila provocare cu mine insami, pentru ca aceasta provocare
implica o transformare completa a mintii si a modului cum gandesc!
Vreau sa pot cu adevarat simti momentul prezent ca 'prezent etern' asa cum
atat de frumos il defineste Joe Dispenza in cartea sa
"Supranatural - cum pot oamenii obisnuiti sa faca lucruri neobisnuite".
Pana la urma e important sa inteleg ideea ca limitele exista doar pentru
a fi depasite zi de zi, cu perseverenta...
 |
| Discovering the limits! Descoperind limitele! |
Sunt experiențe...
RăspundețiȘtergereFiresc...
ȘtergereHay que vivir el presente, porque pasa rápidamente y hay que aprovechar bien el tiempo.
RăspundețiȘtergereBesos.
I know that practically time it's a convention. I try not to think too much at it. But when I do something I like, I really like, I feel that it is not anymore. Just like that...
ȘtergereI wish you to enjoy your present moments and be inspired by them!I
Kisses!❤️😘
Beautiful post! Living in the present isn't easy but it's a must do!
RăspundețiȘtergereIndeed, it's a must. From my experience we need a situation to show us this way of living. I do not know why...
ȘtergereThank you, Brian. I want to add that the best teachers, I think there are our fluffy friends!
Arabii au un proverb care "rezuma" intrebarile: "trecutul e prezent, prezentul e viitor". E uimitoare simplitatea si e uimitor cum reusim sa complicam aproape totul. Sigur, nu-i simplu sa traim doar in prezent - suntem oameni, nu roboti; ne fuge gandul spre trecut, ne fuge spre viitor, ne "lovesc" nostalgiile, uneori ne sufoca sperantele, dorintele... Au si buddhistii un proverb: "cine vrea sa fie fericit renunta la dorinte" - e tot un fel de "traieste clipa".
RăspundețiȘtergereSau... cum zicea Scarlet O'Hara: "o sa ma gandesc la asta maine." O filosofie mai usor de pus in practica. 😊
Poate ca ma insel, dar cred ca niciun om care traieste in societate nu se poate concentra - cu adevarat, deplin - in prezent.
Nu voi reusi sa inteleg ce inseamna "obisnuiti" din sintagma "oameni obisnuiti"... Cine nu e "om obisnuit"? Politicianul, avocatul, medicul, frezorul, soferul, bogatul, saracul, desteptul, prostul, Tesla, Einstein, Musk, Rockefeller? 😊 Autorul cartii se considera "obisnuit", banuiesc... un "obisnuit" care a facut lucruri deosebite: a scris carti... Dar si altii au scris carti. (mereu e "si altii..." alea-alea, in orice)
Un lucru mi-e clar si mie: limitele pot fi depasite, cu perseverenta (n-o sa lungesc si mai mult mesajul adaugand si "variabilele" care trebuie luate in calcul de la om la om, de la limita la limita) 😊
Multumesc, Suzana draga, ca mi-ai pus din nou la lucru mintea. In ultimul timp am sentimentul ca se atrofiaza creierul de atatea "plictiseli" care nici macar nu-s ale mele! :)) Mai stii?! Poate chiar incepe sa se atrofieze, dar nu din cauza de "plictiseli". 😊
Zile senine iti doresc! Pupici! 😘 ❤
Da, intr-adevar e uimitor cum zapacim aproape totul. Probabil din cauza credintelor fiecarui om si as adauga acum, dupa multe intersectii cu tot felul de idei, ca este si o lipsa de cunoastere privind
Ștergereefectele energetice ale... orice!😊
Autorul a scris carti, dupa ce a supravietuit unui accident si a refuzat solutii medicale clasice. Nu numai ca a supravietuit, insa si-a propus sa se dedice intelegerii a ceea a reusit si sa-i invete si pe altii cum sa faca lucruri.
Oricum insa, orice cale am alege pentru a ne rezolva problemele si ma refer mai mult la cele de sanatate, pentru daca suntem bine putem si face lucruri, perseverenta este cheia principala, manevrata cred eu si de intuitia personala.
Apropo las un video scurt:
https://www.youtube.com/watch?v=Z8aPq0UxDZw
(Antrenarea Creierului și Reîntinerirea)
Asa ca o sa recidivez!😊 Cred ca este cel mai benefic lucru pe care pot sa-l fac...
Iar cu provocarile lui Niko, ramanem pe linia de plutire! 😊
Pupici si o zi frumoasa.
ps. Am incercat, dupa ce am 'inmuiat' o hartie de ambalaj, am folosit tehnica de la falsa hartie de orez. Si a mers.
❤️😘
ȘtergereAm intalnit o doamna (am vazut-o o singura data si am schimbat cateva vorbe) care e prietena cu o prietena a mea. La varsta de aproape 50 de ani a suferit un accident de masina si, intre multe altele, s-a ales si cu probleme grave la coloana vertebrala - a refuzat aproape toate solutiile medicale clasice (in special tija "in" coloana) si a ales sa urmeze un anumit regim alimentar si sa stea in pat pentru ca vertebrele sa se refaca. Un an si nu mai stiu cate luni a stat doar in pat (nici la baie nu mergea) pe o saltea cu apa. Coloana vertebrala si-a revenit - sigur ca nu mai e ca inainte de accident, trebuie sa aiba grija la anumite miscari, la ridicat greutati, dar nici cu tija introdusa nu ar fi fost prea diferit (poate ar fi fost chiar mai rau). Medicii i-au spus ca fara tija va paraliza de la gat in jos (nu s-a intamplat). Am scris ce mi-a spus prietena.
ȘtergereAstfel de cazuri, insa, sunt exceptii... Oamenii ca aceasta femeie, ca autorul amintit de tine, sunt curajosi si au o putere mare in a crede ca se pot face bine fara "interventiile clasice" - poate e si intuitie (un fel de intuitie), pentru ca e posibil ca ei sa fie acele cazuri care s-au putut vindeca fara "clasice" pentru ca ranile lor - desi foarte grave in ochii medicilor care sunt limitati (vor, nu vor) de cunostintele acumulate, de parerile "profesorilor" - sa nu fi fost, totusi, distructive (sa zic asa) Altfel spus: nu cred ca "functioneaza" la oricine.
Prin ceea ce am scris am "argumentat" afirmatia ta cum ca "perseverenta este cheia principala, manevrata cred eu si de intuitia personala" (intuitia, in astfel de cazuri, fiind esentiala). Dar tind sa cred ca acesti oameni nu sunt tocmai... "obisnuiti". 😊
Pupici! 😘 ❤
Am vazut video, multumesc. Sunt notiuni care-mi sunt cunoscute si, intre altele, incerc sa le aplic...
ȘtergereSi in acest caz sunt sceptica pentru ca... da! am un exemplu chiar in bunicul patern. A fost invatator, a iesit la pensie si a continuat sa ajute copii, a citit continuu, sculpta, dezlega cuvinte incrucisate, stia pe de rost multe poezii, urca pe munte etc. s.a.m.d., dar pe la varsta de 82 de ani tot i-a atins Alzheimer-ul creierul - si s-a oprit din toate activitatile amintite doar atunci cand cei din jur au inteles ca ceva nu e in regula... :( In schimb, vecina (I.) despre care am scris cand a implit varsta de 90 de ani este exact opusul bunicului meu si are mintea perfect clara!
😘 ❤
Diana, nu mai fi sceptica. Si scepticismul este un fel de program pe care cred ca il avem cam toti. Mai sunt si detalii pe care nu le cunoastem despre un om si care pot sa influenteze starea lui de sanatate. Exact la fel si la autor - solutia cu tija. Insa el a folosit niste ore pe zi vizualizarea anatomiei care se regenera. Scrie mai multe detalii in carte. A perseverat luni bune si usor usor a realizat ceea ce in ochii unora era o minune. Erau doar modalitatile cu care am fost creati pentru a ne repara, pe care noi nu le stim...
ȘtergereCunoasterea si perseverenta sunt chei importante. Multumesc pentru completare, draga DIana! Pupici!❤️😘
You are right, Suzana. Yesterday is today's past. To be present in today needs a lot of mindfulness. Yesterdays should be tucked in as cherished memories and should not be a reason to forget the beautiful today.
RăspundețiȘtergereHave a fabulous week ahead!
Indeed it's a perfect completion. Our memories from the past should be precious, in order to be a support in our present moments.
ȘtergereThank you, Vinitha! have a fabulous week too! ❤️
Sunt fericita cand stiu ca nu sunt singura in incercarea aceasta de a ramane ancorata in momentul prezent, in incercarea de a scapa de programele defectuoase, negative care ne distrug viata... si sanatatea.
RăspundețiȘtergereNu este deloc usor - iti trebuie o vointa de fier (pentru ca programele acestea negative sunt atat de inradacinate incat ruleaza pe repede inainte peste tot in jur si invariabil te afecteaza).
daca e un film pe care sa il revad mereu cu placere este Click (Adam Sandler) - foarte tare film si cred eu ca se potriveste si cu ceea ce ai scris tu in articol si cu ceea ce ziceam mai sus.
pupici cu drag :)
Nu ai cum sa fii singura, insa e al naibii de greu sa suntezi programele care ruleaza automat. Nu stiu filmul, o sa-l caut.
ȘtergereSa nu ne panicam si sa perseveram, ca singura solutie...
Pupici, draga Rux. Multumesc pentru gand!❤️😘