 |
| Sursa |
Cand suntem copii alergam dupa fluturi.
Si radem impreuna cu jucariile noastre preferate.
Le iubim, le mangaiem si dormim impreuna cu ele.
Mai ales daca sunt pufoase...
Cand suntem copii suntem un adevarat argint viu.
Ne miscam ametitor de repede, manati de curiozitatea
avida de a intelege (din nou!) lumea...
Cand suntem copii ne facem prieteni cu viteza luminii,
dupa criterii complet speciale.
Privim cerul, intindem bratele si ne rotim pana la
epuizare, descoperind senzatii noi.
 |
| Sursa |
Alergam dupa porumbei, catei sau pisoi considerandu-i
poate, jucarii umblatoare.
Creierul nostru se pare ca nu intelege negatiile si atunci
zvarlim cu dezinvoltura de ce-uri peste de ce-uri,
in speranta ca vom obtine raspunsurile dorite.
Cand suntem copii totul este posibil, mai ales
miracolul si intalnirea cu Zanele si Spiridusii
in casuta papusilor...
Dar oare ce se intampla cu noi cand devenim adulti?
De ce uitam? De ce nu ne putem reaminti?
Cred ca ar trebui sa ne straduim mai mult!
Lumea ar deveni cu mult mai frumoasa!
 |
| Sursa |
La Eddie in tabel veti gasi mai mult argint viu!
Nu cred că uităm, Suzana... Cred că, de fapt, ştim. Şi nu mai întrebăm pentru că la întrebările rămase nu are cine să ne răspundă.
RăspundețiȘtergereŞi adulţii, şi copiii se miră atunci când află. Adulţii află mai rar pentru că au aflat deja când erau copii.
Şi adulţii, şi copiii îşi imaginează. Copiii îşi pot imagina şi lucruri care există cu adevărat pentru că ei nu le-au întâlnit încă. Adulţii nu şi le mai imaginează, ei le-au trăit deja. Trist e când adulţii îşi imaginează numai îmbucătura de mâine...
In jurul nostru sunt multe tristeti. Dar eu continui sa cred, uitandu-ma la lumea in care traim, ca sunt si foarte multe uitari…
ȘtergereFiecare adult poarta undeva in adâncul sufletului copilul ce a fost cândva. Din cand in cand, lasam sa se bucure, isend la suprafata... Cel care îl sufoca, este un om trist!
RăspundețiȘtergereCred ca daca ar iesi la suprafata mai des, poate s-ar diminua si tristetile...
ȘtergereEu uit des sa fiu copil, dar am norocul să imi amintesc prin căţeii mei, ce e frumos şi important, şi uit, uit tot raul din lumea exterioara. In plus, trăiesc cu un copil mare, care inca are de ce-uri, inca se bucura de lucruri simple şi trăieste după reguli deloc complicate. Si asa ...norocul se asează şi pe umărul meu. Prin ei. Ai o imaginaţie grozavă, Suzana.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Adriana!
RăspundețiȘtergereEsti inconjurata de prieteni dragi! Ei iti vor aminti mereu!
Asa ca nu mai ai cum sa spui ca ... ai uitat!
O noua zi frumoasa.