#Fiction Monday (31) - A story - O poveste

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'SERENE'.

 

I want to share with you the 'Story of the four candles'. I do not know the author,
but it's the kind of ancient writing with the only purpose of spreading inspiration
to the next generations. I tried a short translation, after the text received on my phone:

There were four lighted candles.
The first one said: I am the Serenity. People forgot that I can be part of their life.
And finally the candle went out.
The second candle said: I am the Faith. People say that they can live without me.
So it's no point to burn anymore. And the candle went out also.
The third one said: I am Love. I do not have the power to burn anymore. People
put me away, like something without value. Sometimes they forget to love the
closest people in their lives. A gentle breeze passing nearby put the candle out,
without wanting to.
A child enter in the room where remained one single candle lit.  He starts crying
seeing the other extinguished candles: You should be forever lit...
The fourth candle said: Do not be afraid. We can relight the others.
I am the Hope.
With its help the child relights the first three candles.
The flame of Hope always burns in our soul for a Serene life, full of Faith and Love.

Vreau sa va împartasesc "Povestea celor patru lumanari".
Nu cunosc autorul, dar este genul de scriere antica al carei scop este de a raspandi inspiratia generatiilor urmatoare. Am încercat o scurta traducere, dupa textul primit pe telefon:

Erau patru lumanari aprinse.
Prima a spus: Eu sunt Linistea. Oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor.
Si în cele din urma lumanarea s-a stins.
A doua lumanare spunea: Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot trai fara mine.
Deci nu mai are rost sa ard. Si lumanarea s-a stins si ea.
A treia a spus: Eu sunt Iubirea. Nu mai am puterea de a arde. Oameni ma lasa deoparte,
ca ceva fara valoare. Uneori uita sa iubeasca pe cei mai apropiati oameni din viata lor.
O adiere usoara care trecea prin apropiere a stins lumanarea, fara sa vrea.

Un copil intra în camera unde a ramas o singura lumanare aprinsa. Începu sa planga
vazand celelalte lumanari stinse: Ar trebui sa fiti aprinse pentru totdeauna ...
A patra lumanare a spus: Nu-ti fie frica. Le putem reaprinde pe celelalte.
Eu sunt Speranta. Cu ajutorul acesteia, copilul reaprinse primele trei lumanari.

Flacara Sperantei arde mereu în sufletul nostru pentru o viata Senina,
plina de Credinta si Iubire.

 

#Fiction Monday (30) - A strange dream