joi, 3 decembrie 2020

#Fiction Monday (10) -
The invisible labyrinth...
Labirintul invizibil...

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'FEAR'.

 


It's just a thought that bizarrely crept in. How is that, an invisible labyrinth
called fear? Fear is basically, as defined in the dictionary, a "state of deep
anxiety and disorder, caused by a real or imaginary danger."
But thoughts are energy. So I can imagine how the sum of our energies
generated by such states may even create an invisible maze. We go through
it every day, without knowing that as the fear grows, it also grows and amplifies.
We advance on our paths much too slowly and we are wondering why. Obstacles appear everywhere, smaller or larger and we do not understand that we are actually following the paths of the invisible labyrinth that has its own rules, becoming more and more ‘alive’, fed by our worries and fears.

What do you do with these kinds of thoughts that don't fit anywhere in the
puzzle of life? However, I believe that this was not accidental. It had a purpose.
In this case I can interpret the thoughts as important information in resolving blockages on our path. Or to be more precise, the cause of these blockages. A cause generated primarily by our  mind and because we are energetically interconnected, we all become captive, without realizing it, in the labyrinth of our intertwined fears…
You might say the idea is pure fantasy, but what if it's not?
If getting out of our personal or global captivity may have a solution?
Let's just look at the full side of the glass, let's understand our impasses as
lessons of the school of life, generating the fuel needed to advance or change
wrong decisions or approaches.
Or to feel in the heart the belonging to the Whole!
How hard can be the awakening?
How beautiful it would be to open our eyes every morning with the sentiment
of our inner strength which will generate a wonderful day, instead of thinking
about our own fears that feed the invisible labyrinth…


                                                             @@@@@@@@@


Este doar un gand care s-a strecurat bizar. De unde si pana unde un labirint
invizibil numit frica? Frica este in fond , conform definitiei din dictionar, o
“stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar”. Insa gandurile sunt energie. Asa ca imi pot imagina cum suma energiilor noastre, generate de astfel de stari, poate crea chiar si un labirint invizibil. Il parcurgem zilnic, fara a sti ca pe masura ce creste frica, creste si el si se amplifica.
Avansam pe cararile noastre mult prea lent si ne intrebam de ce oare.
Obstacolele apar la tot pasul, mai mici sau mai mari si nu intelegem ca de fapt
urmam caile labirintului invizibil care are propriile reguli, devenind din ce in ce mai ‘viu’, hranit cu nelinistile si fricile noastre.
Voi ce faceti cu acest gen de ganduri care nu se potrivesc niciunde in
puzzle-lul vietii?
Pot crede ca acest fapt nu a fost totusi intamplator. A avut un scop. Si in acest caz pot interpreta gandurile ca o informatie importanta in rezolvarea unor blocaje pe drumul nostru. Sau mai precis a cauzei acestor blocaje. O cauza generata in primul rand de mintea noastra si pentru ca suntem interconectati energetic, devenim captivi, fara sa realizam acest lucru, in labirintul fricilor noastre intrepatrunse…
Puteti spune ca ideea este pura fantezie, dar daca nu este chiar asa?
Daca iesirea din captivitatile noastre personale sau globale poate avea o solutie?
Sa privim doar partea plina a paharului, sa ne intelegem impasurile ca lectii ale scolii vietii, generatoare de combustibilul necesar inaintarii sau a schimbarii unor decizii sau abordari eronate.
Sau sa simtim in inima apartenenta la Intreg!
Cat de grea poate fi trezirea?
Cat ar fi de frumos sa deschidem ochii in fiecare dimineata cu sentimentul
fortei noastre interioare care va genera o zi minunata, in loc sa ne gandim
la propriile frici care hranesc labirintul invizibil…

 

 

#Fiction Monday (9) - Just a question

14 comentarii:

  1. I am trying so hard to get out of that invisible labyrinth, still haven't reached that state.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I'll pray that we all reached that state. It's too important, so we have to try.
      Thank you, Klara and have a beautiful weekend!

      Ștergere
  2. „Incercarea labirintului”, de Mircea Eliade. Un labirint poate ascunde/apara un „centru”, un inteles. Labirinturile fac parte din viata sau... sunt viata.
    Cei orbiti de frica e putin probabil sa iasa din labirintul in care sunt la un moment dat, chiar dacă li se intinde „firul Ariadnei”.
    Cred ca e putin probabil ca cei mai multi oamenii sa inteleaga ca un gand anume nu are ce cauta in puzzle-ul vietii din momentul X, ca – in cel mai bun caz – e o piesa din alt joc.
    „Trezirea” e greu de realizat, pentru ca sunt situatii si situatii; exista acest ceva numit empatie – unora le lipseste sau are un grad asa de mic incat nu se pune – prin care „luam de la ceilalti” si ceea ce n-am vrea: frica unuia ar putea deveni astfel si frica altuia. Ar trebui sa inchidem supapa empatiei.
    Imi trec o mie de idei prin "vortex", dar ma opresc aici, adaugand doar ca imi place ideea tesuta in text. 😊

    Zi frumoasa iti doresc, Suzana draga! Pupici! ❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit cartea. Am gasit pdf-ul si o sa o citesc. Cred si eu ca pentru cei 'orbiti de frica', nu exista vreun fir al Ariadnei' util, din pacate. Sunt convinsa ca e musai sa invatam sa ne ascultam instinctul, dar si asta uneori e complicat. Pentru ca ar trebui sa faci un bilant al propriilor decizii si al efectelor lor. Unii se jeneaza sa recunoasca ca au gresit, ceea ce nu inteleg oricum. Subiectul este interesant si imi pare bine ca a evoluat asa. Trezirea daca nu se produce s-ar putea sa ne fie naspa. Totusi imi pastrez optimismul, chiar daca este moderat! 😊
      Ce 'vortex' puternic ai! Multumesc mult pentru completari, Diana draga! Noapte buna si un weekend placut.❤️

      Ștergere
  3. Imi place mai mereu sa privesc doar partea plina a paharului!
    Sunt oare optimista? 😅
    Iti doresc un sfarsit de saptamana placut!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am nici un fel de dubiu ca esti o fire optimista.
      Si am invatat cam tarziu, ca vinul se toarna oricum pana la jumatatea paharului, acolo unde diametrul e mai mare. Ar fi si culmea sa ne gandim doar la partea goala a lui.
      Multumesc, draga Ella! Pupicei si weekend placut si tie!😘😘😘

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Thank you a lot for the visit and comment!
      Happy Holidays too!

      Ștergere
  5. Trăim, noi înșine, cu frică, iar vremurile sînt tulburi! Cu puțin timp în urmă nu ne-am fi închipuit că vom avea parte de astfel de experiențe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am inceput sa ma gandesc daca nu cumva perioadele linistite, cand nu se intampla nimis special, sunt cumva pregatirea pentru altceva! Sper ca esti bine, draga Marta! Un weekend placut sa ai! Imbratisari!

      Ștergere
  6. "How beautiful it would be to open our eyes every morning with the sentiment
    of our inner strength which will generate a wonderful day, instead of thinking
    about our own fears that feed the invisible labyrinth…"
    How beautiful is that thought! Love reading your musings about fear, Suzana. Thank you for sharing. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you, Vinitha for our lovely comment. I was surprised also for this approach due to your prompt word.
      Wishing you a lovely and inspired week ahead!

      Ștergere