arbore, cetate, inima, pace, rost, apartinut, absolut, amintire, atemporala, infaptuire, indemn, balsam.
Tema jocului: "Gand din tacere".
Un indemn interior ii spunea ca ar avea nevoie de o 'altfel de pauza'.
Dupa o perioada complicata, oboseala isi spunea cuvantul si o binemeritata
odihna ar fi fost absolut necesara. Insa pentru Ramsy era o certitudine ca
o infaptuire in propria 'cetate' se derula dupa criterii dictate doar de inima.
A actiona in alt mod ar fi fost pur si simplu fara rost.
Decizia a fost luata. Pentru cateva ore va hoinari, va face poze, poate chiar
va imbratisa un arbore pentru a-i 'asculta' sfaturile. Si va astepta un semn.
Citise cateva carti aparte in ultima vreme. Si chiar daca erau foarte
departate tematic de bibliografiile pentru cursurile de arta, a simtit ca
rezoneaza cu ele intr-un mod special, ca si cum ar fi declansat o amintire
atemporala care i-ar fi apartinut candva...
Avea nevoie de un semn, pentru a sti daca poteca pe care o intrezarea
in fata ochilor ii era destinata sau nu!
Era convinsa ca va fi o plimbare placuta si va descoperi multe idei noi.
Ceea ce s-a si intamplat. Orele treceau si cerul s-a acoperit cu nori. Incepu
sa ploua domol accentuand miresmele naturii. Nu avea umbrela la ea si
ii parea bine, pentru ca ii placea teribil sa simta stropii cum i se preling
pe fata, asa, ca un balsam natural. Privi cerul si incepu sa rosteasca in
gand cateva cuvinte: 'lumina, iubire, pace, bucurie, armonie'.
Mergea printre stropi si le gandea iar si iar, asa cum ai rosti neintrerupt
o ruga. Si, din cand in cand, admira fuioarele de nori. Mergea agale,
privind reflexiile din baltoace.
'Lumina, iubire, pace, bucurie, armonie'......
Stropii de ploaie cadeau din ce in ce mai rar. Intr-un ochi de apa se ivi un
albastru sclipicios. Ridica ochii si observa cum se formase o bresa rotunda
prin care se vedea cerul senin.
Semnul ei...?
Hotari sa se intoarca acasa. Nu mai ploua, dar norii erau totusi prezenti,
miscandu-se alene. La intrare in bloc, mai privi odata cerul. Bresa tocmai
se inchidea si ploaia reincepu...
Episodul anterior din Ramsy.
Tabele lui Eddie si tacerile lor...
@@@@@@@@@
(Samvel Yervinyan - Confession)
@@@@@@@@@
Orice pauză este bună dacă nu se fumează. :)
RăspundețiȘtergereCorect! Oxigenarea trebuie sa ne fie o prioritate!
ȘtergereWeekend placut! :)
Imi place si mie sa imbratisez un copac si sa merg prin ploaie sa simt stropii pe fata ! O seara buna, Suzana!
RăspundețiȘtergereImi pare bine ca exista astfel de asemanari intre noi... trei! :)
ȘtergereUn weekend minunat sa ai, draga Geta! <3
Leer...Me encanta y me relaja Suzana. Terminé Tiempo entre costuras y estoy con Las hijas del capitan.
RăspundețiȘtergereTambén me gusta ver llover.
Buena noche.
Un abrazo
... Especially on summer! The rain is so good! And the clouds so beautiful!
ȘtergereThank you, Laura!
Un abrazo!
Imi aminteste de doua intamplari interesante. (au fost mai multe, dar astea doua au aparut asa, din "sertarele memoriei", in timp ce citeam)
RăspundețiȘtergerePrima se intampla acum cativa ani (ani deja) cand iesisem cu Dodo afara... si cum stateam in parcarea din spatele blocului, sub un copac, se auzea un zgomot ca un rapait venind spre noi. Nu se vedea nimic, doar se auzea si simteam cum ceva se apropie. Senin... Isi termina Dodo incursiunea si cum vreau sa ies spre strada vad o dunga pe asfalt pur si simplu stateam fata in fata cu o perdea de ploaie. eu pe uscat si delimitarea clara... am stat un pic apoi am inceput sa ma indrept cu Dodo evident spre casa... cum mergeam perdeaua venea dupa noi. Nu ne-a udat deloc ploaia, cum am intrat in bloc s-a pus pe o rapaiala :)))).
Anul acesta am iesit intr-o seara cu Kouki afara.. cum am iesit a inceput sa picure, am continuat sa il plimb (cred ca vreo 10 minute ne-am plimbat pe sub copaci, pe unde ne mai puteam ascunde, dar picura nu ploua. In clipa in care am intrat in bloc s-a pus pe o rapaiala... :))))
Pupici cu drag. Mi-a facut placere sa imi reamintesc aceste doua episoade, textul a avut acest efect asupra mea. Si muzica a fost frumoasa :D
:*
Mereu se petrec lucruri mai aparte si nu le evaluam cu adevarat in momentul intamplarii lor. Dupa un timp, alte evenimente si alte informatii genereaza alte interpretari. Cred ca este cumva firesc, pur si simplu pentru ca nu suntem pregatiti pentru descoperirea raspunsului real. Eu asa cred.
ȘtergereMultumesc draga Rux pentru aceste amintiri, pretioase pentru tine. Un weekend minunat! Pupici! <3