Duzina de cuvinte - Fatete ale aceleiasi "monede"

Sursa cuvintelor

Episodul 1:
   Catelul vecinilor latra cu disperare. Latra obraznic. Cu putere. Cu incrancenare.
   Il aud prin peretii apartamentului si parca il si vad in fata ochilor si ii
   simt frica, nelinistea si tremurul corpului. Si durerea ca este ... singur.
   Momentan.
   Il vazusem cu o zi inainte, la plimbare cu stapanii. Dadea bucuros din codita
   si rodea un fel de os jucarie. Se gudura si se unduia. M-a mirosit, probabil ca m-a 
   recunoscut si s-a intors la joaca lui, impreuna cu prietenii lui cei mari. Era vesel.
   Era fericit. Deocamdata. Dar maine dimineata, cand ei vor pleca la serviciu...

Episodul 2:
   Am deschis o sticluta cu parfum. Imi pun pe incheietura mainii o picatura si
   inspir usor aroma. De fiecare data cand fac un astfel de gest se formeaza alte
   ganduri, in alte culori.   Sunt frumoase gandurile, sunt frumoase culorile, dar
   ele de fapt se formeaza oricum, nu sunt neaparat o reactie la un gest. Stiu
   foarte bine asta. Dupa cum la fel de bine stiu si cealalta fateta a unui rasfat
   aromat...

Episodul 3:
    Ma plimb prin parc, pe langa lac. Cerul este senin si apa ii imprumuta culoarea,
    creand irizatii stralucitoare si surprinzatoare. Ma asez pe o banca si mangai cu
    privirea suprafata lichida, ce freamata usor. A privi apa este minunat.
    Si sunt recunoscatoare vietii pentru ca m-a invatat sa ma pot bucura de astfel
    de momente. In departare, cativa nori gri pateaza albastrul. Incepe sa bata vantul,
    incretind suprafata apei. Simt ca se apropie furtuna, dar raman in continuare pe 
    banca. Intotdeauna mi-au placut momentele premergatoare unei furtuni. Parca
    respir mai bine intr-o atmosfera incarcata electric. Norii se apropie cu repeziciune,
    manati de vant. Cerul din senin ce era , devine plumburiu, transformand ziua in 
    noapte. Incredibila metamorfoza... Este momentul sa plec, daca nu vreau sa ajung
    acasa ciuciulete.
   
Episodul 4:
     Intr-o camera un perete este complet liber. Fara tablouri, fara mobila, 
     fara nimic care sa-i obtureze libertatea. Este un perete "dedicat" unui anume joc.
     Al umbrelor. Cineva isi misca mainile in fata unei lumini si creeaza pe perete
     tot felul de geometrii. Fratele cel mare isi "pregateste" mainile si genereaza 
     imagimea unui chip de demon. Apoi, mandru de realizare, isi striga fratiorul
     sa-i arate ce a infaptuit. Acesta, auzindu-l, veni repede in camera aflata intr-un 
     fel de penumbra. Cand a intrat si a vazut peretele, vorbele i s-au transformat in 
     soapte, iar in obraji i-a aparut purpura. Era prea mic sa realizeze jocul.
     Si s-a speriat. Fratele sau si-a dat repede seama ce s-a intamplat, a aprins lumina
     din plafon si coborandu-si pleoapa intr-un clipit strengar, i-a spus surazand:
     Hei, este doar o umbra si nimic mai mult. Hai sa te invat si pe tine! 
     Sa vezi ce simplu e!
   

Epilog(ul meu):
     Fiecare moment din viata pot sa-l interpretez ca pe o moneda. 
     Pe care nu scrie valoarea, pentru ca practic este ... nepretuita.
     Si ca orice moneda, are doua fatete diferite. Depinde de mine sa
     invat a o descoperi pe cea luminoasa. Dar daca viata mi-o arata
     prima data pe cealalta, nu trebuie sa ma sperii, pentru ca pur
     si simplu stiu(!) ca este o chestiune de timp sa intorc moneda
     pe cealalta parte...
    

Piramida perceptiei mirosurilor de catre corp

Despre aceeasi duzina cu alti demoni puteti citi in tabelul lui Eddie!


PS: Eclipsa noastra de soare a fost cam noroasa!