Totul a inceput in momentul in care am cumparat doua radacini de ghimbir, pur si
simplu pentru ca mi s-au parut simpatice. Iata-le:
Cateva zile le-am privit si rasprivit. Au inceput chiar sa aiba mugurasi:
In acest moment am hotarat ca trebuie sa ma documentez privitor la modul de pastrare.
Si asa am descoperit retetele pentru ghimbir murat.
Iata cum am facut eu (combinandu-le):
- Am curatat bine cele doua radacini si le-am taiat feliute.
Cam dezordonate, ce-i drept...
Din cele doua radacini mi-au iesit cam 110 grame de ghimbir.
- Am amestecat feliutele cu o lingurita de sare grunjoasa. Sare neiodata, asa mi-a
intrat in reflex.
Si le-am lasat cam jumatate de ora. Vor lasa putina zeama.
Pe care o scurgem si le uscam pe un servetel.
- Punem feliile intr-un borcan curat, pregatit in acest scop.
- Pregatim un amestec de zahar, otet de mere si apa. Proportii egale.
Pentru cantitatea mea de ghimbir, am utilizat o ceasca de cafea de 200 ml pe care
am folosit-o pentru a masura componentele amestecului.
Aproximativ 1/3 de ceasca pentru fiecare.
Dam un clocot si turnam solutia fierbinte in borcan. Apoi il inchidem ermetic.
Dupa ce se raceste, se pastreaza in frigider.
Am deschis borcanul dupa o saptamana. Este aromat si asprimea ghimbirului
crud este mult diminuata. L-am putut rontai fara probleme.
Retetele pe care le-am citit contin mai multe variatiuni. Va scriu linkurile, poate
va intereseaza:
Reteta 1;
Reteta 2;
Reteta 3; ( include si uscarea ghimbirului );
Ghimbirul ca medicament.
Aceasta postare am introdus-o pe site-ul " Dulce casa: Colectia de vineri".
no ca asta nu facui. Dar sigur incerc!
RăspundețiȘtergerePana acum am mancat ghimbir murat achizitionat de la un magazin japonez, si tare mi-o placut!
Neaparat. Altfel nu cred ca se prea poate manca.
ȘtergereEu m-am obisnuit si cu pulbere de ghimbir, pe care o adaug la condimentele obisnuite.
Seara frumoasa sa iti fie!