Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaidasi acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate din lecturile noastre. Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
'Portals: Energetic doorways to mystical experiences between worlds'. (2024)
M-am hotarat sa realizez o postare separata pentru partea a doua a cartii: 'Usile energetice catre experientele mistice dintre lumi', care contine o parte din marturiile celor specificati pe coperta. Am cautat linkuri catre nume si/sau locuri mentionate, pentru a putea explora cararile referite, daca se doreste. Poate nu veti avea vreo revelatie, insa nu se stie niciodata cand puteti avea propriile experiente speciale.
Pamela Nance - vorbeste despre un portal descoperit in casa in care se mutasera parintii ei. Copil fiind, imbolnavita foarte grav de rujeola, a avut o experienta de ajunge intr-un sat vechi si a descoperit o conexiune cu oamenii acelor locuri. Apoi, 'm-am simtit dezamagita si intristata sa fiu inapoi in lumea fizica, in corpul meu micut, terminata de febra si de frisoane. Dar eram si fericita, deoarece stiam ca se intamplase ceva special in acea zi. Calatoria mea in apropierea mortii catre satul cel vechi a fost doar inceputul unei experiente transformatoare'.
Annwyn - mentioneaza uriasii de piatra de la Kura Tawhiti. Conexiunea cu zona se facea 'invocand kaitiaki, paznicii si pastratorii de intelepciune la acest sit sacru.'... 'Noi venim cu pace, in spiritul uniunii, cautand permisiunea de a fi impreuna cu cei antici, Oamenii de Piatra. Noi am venit sa ne conectam cu intelepciunea acelor profesori nevazuti si suntem recunoscatori pentru aceasta oportunitate.' Fiecare din grupul prezent in acel spatiu 'vorbeste despre experienta sa. Unii descriu viziuni fantastice de fiinte cosmice care stralucesc in aur, in timp ce altii proclama intuitii profunde... Un membru din grup, un fotograf profesionist, a fost trezit din meditatie si pus sa faca niste poze, in timp ce noi, restul, eram inca in calatorie. In fotografii nicio persoana nu se poate recunoaste. Tot ceea ce se poate vedea in lumina de la Kura Tawhiti, suspendata intre noapte si zi, este o sfera de lumini de aur si flacari albe inalte'.
Ivy Megan - povesteste despre experienta ei din padurea interdimensionala Kaimanawa, in preajma unui zid, unde s-a simtit transportata inapoi la viata pe care o traise candva. Impartasindu-si povestea despre zid si altor oameni, i-a 'ajutat sa-si aduca aminte cine sunt si care este potentialul lor spiritual infinit'.
Julie Suen - 'Simtindu-ma ca o neadaptata, asta m-a facut sa caut locuri care au un inteles mai profund, interconectat. Aceasta cautare a devenit o cheie sacra, care deschide usi catre locuri unde timpul si spatiul fizic sunt concepte lipsite de forma. Taramuri interdimensionale, ce sunt accesibile numai celor care si-au dat seama ca asa numita realitate si identitatile sunt la fel de trecatoare ca o imagine fantomatica pe un ecran vechi de televizor.'... Zona explorata este Mauna Lahilahi sau 'muntele subtire'. 'Cu cat ma armonizam mai mult cu stancile, cu atat campul meu energetic devenea mai intens. O piatra plata, rotunda, nu mai mare decat o perna obisnuita, ma atragea magnetic. Mi-am scos pantofii si m-am suit pe ea pentru a ma conecta cu campul ei energetic si cu retelele planetare de mai jos.' ...' O dorinta inexplicabila m-a cuprins si am inceput sa ma armonizez. Rezonanta a umplut aerul , iar Lahilahi, odata munte, acum se simtea ca si cand ar fi fost zidurile sacre ale unui templu antic... Am simtit cum se trezeau spiritele, pe masura ce amurgul se lasa.'... M-am simtit invaluita de un profund sentiment de iubire si conexiune. Desi nevazute, aceste spirite imi ghidau viziunile prin imprejurimile lui Lahilahi... In aceste momente, timpul nu avea niciun sens, trecand de la zenitul Lunii pana la rasaritul Soarelui. La capatul calatoriei mele, am primit o viziune profunda; o harta interioara, care rezuma toate aliniamentele dintre pietre, varfurile muntilor si constelatii. Voiau ca eu sa capat o perspectiva mai mare, o amintire a lumii vazuta prin ochii lor.'
Terri Ann Heiman - 'Viata mea era plina de emotii sfasietoare... M-am simtit singura. Am sperat ca un loc de meditatie avea sa ma ajute sa-mi redobandesc si sa-mi reinnoiesc spiritul. Asa ca aici este, in Palacio de Tepantitla, din Teotihuacan, un complex arheologic din nord-estul lui Mexico City. Situl este plin de traditii aztece, mayase si toltece. Deodata, nu mai eram singura. Simteam bucurie, o cunoastere profunda. Era bucurie si coplesire. Simteam ca traiesc din nou. Am auzit-o pe profesoara explicand: "Aici a fost un templu unde misticii erau trimisi pentru a invata si a se pregati." Tablourile de pe perete exprimau acea perioada. Incantata de culorile din imagini, m-am intors catre profesoara si am intrebat: "Picturile au fost facute cu pigmenti ai pamantului, nu-i asa?" "Tu ce crezi?", a spus ea. Intr-adevar. Tu le-ai pictat, Terri. Tu ai trait aici. Tu ai fost un mistic care a venit aici sa traisca si sa studieze. Tu ai inca aceasta energie, am auzit eu. Ma dureau mainile, ca si cand as fi pictat zile intregi. Aici era un mesaj de la sufletul meu, care se auzea tare si clar. Traisem, studiasem, pictasem, iubisem si rasesem - toate- chiar aici. Intregul corp stia asta. Pasiunea era atat de vie. Corpul meu isi amintea.'
Thea Hollett - 'Nimic din ce am citit sau am trait in calatoriile mele vaste nu m-au pregatit pentru sentimentul ciudat de cunoastere, uimire si confort pe care le-am simtit la piramidele templu din Palenque, casa din jungla a Lacandon Maya. Fusesem acolo inainte?'... La un moment dat, fiind la umbra unui arbore de Ceiba, 'am inchis ochii si am inceput sa meditez. In curand am auzit poc, poc si ceva a cazut la la picioare. Am descoperit o bucata de calcar, de dimensiunea unui pumn, am soptit "multumesc" si am ascuns-o in buzunar... Piatra lovise copacul de doua ori, inainte sa aterizeze la picioarele mele, trecand pe langa multi turisti care paraseau templul la sfarsitul zilei. "De unde a venit? De unde stiau ca vreau o piatra? De ce voiam o piatra? De ce mi-au dat-o? Cine sunt ei? Cum de au aruncat-o asa de bine?" Gandurile mi se plimbau prin minte. OK, templele sunt magice, stiu asta. Erau folosite pentru scopuri sacre. Preotii de aici au impartasit cu preotii samani de pe teritoriul mayas. Stramosii ar putea pazi inca templele. "Chiar cred asa ceva?" M-am mirat... Inapoi la hotelul din San Cristobal de las Casa, m-am uitat la aceasta bucata de calcar. Nu era nimic special - doar o piatra murdara, cu o depresiune triunghiulara. Se potriveste perfect in palma, dar nu am inteles folosul sau semnificatia. "As putea ajunge la stramosi prin aceasta bucata de piatra?" Viata mea s-a schimbat complet in acea zi. I-am cerut pietrei sa ma invete despre mayasi, iar mesajul meu a fost livrat. Am invatat despre preotii samani, despre importanta deciziilor lor si despre intelepciunea puternica pe care o dau mai departe statelor mayase si preotilor de temple...Preotii au interpretat visele samanilor, viziunile si mesajele trimise prin aceste vise pentru a informa si a da sfaturi de la stramosi... ... Am invatat despre alte situri sacre in Peru, alte vieti pe care le-am trait si ceremoniile pe care le-am facut acolo. Piatra imi da mesaje de la oamenii pe care nu i-am intalnit inca, din tari pe care nu le vizitasem. Ea ma informeaza despre lucruri pe care trebuie sa le studiez si ma ajuta sa-l aud pe Quetzalcoatl cand vorbeste cu mine. Acea piatra murdara de calcar din Palenque sta acum in altarul meu, intr-un loc de profund respect, cat continui sa invat de la mayasi.'
Ma opresc aici. Ar mai fi fost lucruri de redat, insa nu cantitatea conteaza.
Atunci cand credem in posibilitate cu adevarat, se pot intampla lucruri surprinzatoare... Ca de exemplu postarea Micaelei despre unul din locurile prezentate in carte, Glastonbury Tor. Imi doresc sa continue povestea...
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'CONNECT', together with 'WHISPER' and 'SEARCH', from the missed games.
'Toate lucrurile sunt conectate, precum sangele care ne uneste. Noi nu tesem panza vietii, suntem doar un fir in ea. Orice facem panzei, ne facem noua insine'.
The trees are shaking off their colorful leaves, because it's autumn again. I look down and notice that some leaves are falling face down, others are lying upside down. And a thought came out of nowhere, perhaps whispered by the trees themselves. What is the probability of this phenomenon to happen? An uninteresting subject in itself. It would be more interesting to discover the mathematical calculation, if it's possible. I use this idea as a pretext to add a few thoughts. Searches are part of our lives. Whether they are carried out randomly, after some inspiration whispered by our soul, or whether we want to discover answers to questions that interest us and we consider it worth spending a little or more time to clarify them. With a little attention, we will notice that the two branches of the searches are somehow connected, even if it may not be so obvious that we are discovering things in advance about future problems. This mechanism of the energy of thoughts is fabulous. It exists, whatever our beliefs are about the connection to the universe!
'Creativitatea este puterea de a conecta ceea ce aparent nu este conectat'.
Copacii isi scutura frunzele colorate, ca doar e toamna iar. Ma uit pe jos si observ ca unele frunze cad pe fata, altele se astern intoarse. Si a aparut un gand de niciunde, poate soptit chiar de copaci. Cu ce probabilitate se petrece acest fenomen? Un subiect neinteresant in sine. Mai interesant ar fi de descoperit calculul matematic, daca o fi posibil. Ma folosesc de aceasta idee pretext pentru a adauga cateva ganduri. Cautarile sunt parte din viata noastra. Fie ca sunt realizate aleator, dupa vreo inspiratie soptita de sufletul nostru, fie ca vrem sa descoperim raspunsuri la intrebari care ne intereseaza si consideram ca merita sa petrecem putin sau mai mult timp pentru a le clarifica. Cu putina atentie, vom observa ca cele doua ramuri ale cautarilor sunt cumva conectate, chiar daca poate nu este atat de evident ca descoperim in avans lucruri despre viitoare probleme. Acest mecanism al energiei gandurilor este fabulos. El exista, oricare ar fi credintele noastre despre conexiunea noastra cu universul.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'LOYAL'.
'Loialitatea este greu de gasit. Increderea este usor de pierdut. Faptele vorbesc mai tare decat cuvintele.'
I don't think I've never thought of loyal in the sense of decision. But as behavioral consistency regarding the relationship with myself and others. But it really seems to be a stronger word with resonance and that expresses many more nuances: sincerity, faith, honesty,
steadfastness and there are certainly more. Balance may come precisely from the loyalty to correct principles, marked by compassion and love. Is there a way to reduce failures? Consistency in doing good things I think considerably reduces roughness. I don't know if the reason is a kind of resonance, which I keep hearing about and in whose possibility I believe, or simply
roughness disappear because I am consistent in going on the path that I believe is meant to go. There are a few ideas that I would like to learn more about and faster. But I still tell myself that I need to eliminate the disturbing impatience from the desire to learn more and faster.
I'm still working on this... 😊
'Loialitatea este o decizie, o hotarare a sufletului.'
Cred ca nu m-am gandit pana acum la loialitatea in sensul de decizie. Ci ca pe consecventa comportamentala privind relatia cu mine si cu ceilalti. Dar intr-adevar pare a fi un cuvant mai puternic ca rezonanta si care exprima mult mai multe nuante: sinceritate, credinta, cinste, statornicie si cu siguranta mai sunt. Echilibrul poate ca vine exact din loialitatea fata de principii corecte, jalonate de compasiune si dragoste. Daca este o modalitate de a diminua esecurile? Consecventa in a face lucruri bune cred ca diminueaza considerabil asperitatile. Nu stiu daca motivul este un fel de rezonanta, despre care tot aud si in a carei posibilitate cred, sau pur si simplu asperitatile dispar pentru ca sunt consecventa in a merge pe drumul pe care il cred menit. Sunt cateva idei despre care mi-as dori sa aflu mai mult si mai repede. Insa tot eu imi spun ca trebuie sa elimin nerabdarea perturbatoare din dorinta de a afla mai mult si mai repede. La asta inca lucrez... 😊
'Lipsa loialitatii este una din cauzele majore ale esecului in fiecare aspect al vietii.
