Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
It's a word I've liked, I think since I discovered the fractals, with
their fabulous meandering. And I feel it has ramifications in many of the directions I look.
There may be a mountain road that will surprise me with the view, after I pass a bend. Or it can be incredible and breathtaking road trails to look at.
Or spirals and lianas with their so... artistic look! Sometimes I'm surprised myself
how the pencil goes, as if without my will, towards such geometries.
But if I wanted to draw something, it would be the meandering of thoughts. But only for the moment, what I see - feel, I could not materialize. We are so 'consistent'
in twisting them, limiting our visibility!
I think there is a magnetic attraction to complicate everything without having to!
We create our own thicket of ideas and emotions, hard to dissolve. Or impossible to dissolve.
Maybe that's why I'm consistent in looking for people who share possible
solutions to 'see' beyond the thicket.
I don't know how certain ideas look on your computer screen, but I will continue
to show here what I find interesting and perhaps useful. I am only aware of my own present life, so the only thing I consider important is finding solutions
for dissolving the useless meanderings. I want to get to see what's behind,
because there's definitely a lot of light there and I'll be able to 'see' differently
the events of the world. And who knows, maybe I'll understand something, because now I have
infinite puzzles...
E un cuvant ce mi-a placut, cred ca de cand am descoperit fractalii, cu meandrele lor fabuloase. Si am senzatia ca are ramificatii in multe din directiile in care privesc. Poate fi un drum de munte ce ma va surprinde cu privelistea, dupa ce trec de o cotitura. Sau pot fi trasee rutiere incredibile si care iti taie rasuflarea privindu-le. Sau spirale si liane cu aspectul lor atat de... artistic! Uneori sunt si eu surprinsa cum creionul se duce parca fara voia mea, spre astfel de geometrii. Insa daca as vrea sa desenez ceva, ar fi meandrele gandurilor. Doar ca pentru moment, ceea ce vad - simt, nu as putea materializa. Suntem atat de 'consecventi' in a le intortochea, limitandu-ne vizibilitatea! Cred ca exista o atractie aproape magnetica de a complica totul fara a fi nevoie! Ne cream propriul hatis de idei si emotii, greu de dizolvat. Uneori imposibil. Poate de aceea sunt consecventa in a cauta oameni care impartasesc posibile solutii de a 'vedea' dincolo de hatis. Nu stiu cum se vad anumite idei pe ecranul calculatorului vostru, insa voi continua sa arat pe aici ce mi se pare interesant si poate util. Sunt constienta doar de viata mea prezenta, asa ca singurul lucru pe care il consider important este descoperirea solutiilor pentru dizolvarea meandrelor inutile. Vreau sa ajung sa vad ce se ascunde in spatele lor, pentru ca acolo este cu siguranta multa lumina si voi putea 'vedea' altfel evenimentele lumii. Si cine stie, poate sa inteleg cate ceva, ca acum am infinite nedumeriri...
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'LOCK'.
"Lacatele nu sunt niciodata fabricate fara o cheie. Similar, Dumnezeu nu da nicodata probleme fara solutii. Doar ca ne trebuie rabdare sa le deblocam."
There are trivial reasons why we may feel somehow locked and have slower reactions, physically or mentally. In those moments thoughts seem to run in slow motion, as if even they need a rest.
I'm tempted to say that these moments would be a good start to... not thinking at all.
Because otherwise it's harder to achieve that. 😊
But what's more complicated is that blockage that involves anchoring in the past, regardless what we do. We're simply living and replaying emotions that affect our present from all points of view. Old events activate cellular memory and change our chemistry and moods in an unimaginably way...
If we don't resist to this way of being, by becoming aware of it, the present simply can no longer be truly lived. But only jumped, peering into a future that does not yet exist, but it is woven with old emotions, always replayed.
No target can be changed by practicing the same input dates...
Stepping out of the comfort of the old and familiar space, seems to me the plausible solution to get to a place we want and if we want it, there are chances that it's meant for us!
"Inchideti-va bibliotecile daca vreti, dar nu exista poarta, lacat, pe care sa le poti seta impotriva libertatii mintii mele".
Sunt motive banale din cauza carora ne putem simti cumva blocati si sa avem reactii mai lente fizic sau mental. In aceste momente, gandurile par sa se deruleze cu incetinitorul, ca si cum inclusiv ele, au nevoie de o pauza de odihna. Sunt tentata sa spun ca aceste momente ar fi un bun start pentru... negandire. Ca altfel este mai greu de obtinut asa ceva. 😊
Insa ceea ce e mai complicat este acel blocaj ce presupune o ancorare in trecut, indiferent ce facem. Pur si simplu traim si retraim emotii ce ne afecteaza prezentul din toate punctele de vedere. Intamplari vechi activeaza memoria celulara si ne schimba chimismul si starile de spirit, intr-un mod inimaginabil. Daca nu ne impotrivim acestui fel de a fi, constientizandu-l, pur si simplu prezentul nu mai poate fi cu adevarat trait. Ci doar sarit, scrutand un viitor ce inca nu e, insa este tesut cu emotiile vechi, mereu reluate. Nicio tinta nu poate fi modificata practicand aceleasi date de intrare... A iesi din confortul spatiului vechi si familiar mi se pare solutia plauzibila pentru a ajunge intr-un loc pe care ni-l dorim, iar daca ni-l dorim, sunt sanse sa ne fie si menit!
De cateva zile m-a curpins o raceala rebela ce ma face sa functionez cu doua viteze. Desi imi propusesem o mica pauza, mi-am spus ca totusi ca trebuie sa scriu azi un jurnal. Am constatat ca a trecut cam mult timp de la ultimul, cam prea mult. Nu percepusem aceasta situatie. Insa astazi se implinesc multi ani de la nasterea poetului nostru nepereche, Mihai Eminescu si era obligatoriu sa il revad pe blog.
Pe site-ul 'Motive pentru condei' veti descoperi o colectie cu versuri din manuscrisele poetului Mihai Eminescu. Pe 'Arca lui Goe' se 'aud' aplauzele pentru poetul Mihai Eminescu. 'Filele de jurnal' ale lui Aliosa contin o alta sinteza de ganduri ale poetului si postari personale ale autorului avandul pe Mihai Eminescu ca reper. Pe site-ul Mihaelei am citit o sinteza a biografiei poetului Mihai Eminescu.
Daca tot am zis ca postarea de azi este totusi o fila de jurnal, cam atipica, recunosc, insa motivele sunt cumva obiective, vreau sa va impartasesc si alte idei.
In ziua de ieri, am facut ceva ce trebuia sa fac cu mult timp in urma si anume o triere de hartii. Mereu notez diverse, tot gandind ca urmeaza sa verific una, alta. Ei bine, partea cu verificatul nu s-a mai intamplat si tenculetul era complet enervant. Asa ca ce mi-am zis. Daca tot am facut o coperta pentru un caiet special, pentu mici schite ratacite, este cazul sa plantez intr-o agenda, mai organizat, teancul de pe masa. Sper ca voi sa nu ajungeti la asa ceva...
Am inceput si nu m-am oprit decat cand am terminat. Am luat fiecare bucatica si am decis fie sa o pastrez si atunci am lipit-o in caiet, fie sa o arunc. Adica asta a fost doar trierea... M-am bucurat cand am reusit sa termin. Acum mi-e mai clar ceea ce am de cautat. Sunt idei diverse ce cu siguranta ma vor inspira pe aici. Insa am avut si surpriza sa gasesc o ciorna pe care credeam ca am pierdut-o si pe care mi-o doream un subiect de text. In fine, sper ca mi-am invatat lectia din aceasta experienta... In timp ce executam aceasta operatiune migaloasa, fiind deschis tv-ul, urechea mea percepea si zgomotul evenimentelor din aceste zile.
Si un gand a tasnit cu putere: Oare de ce oamenii nu reactioneaza la primele semne ale unei probleme si trebuie sa ajunga sa fie coplesiti si indoiti de agravarea ei?
Cred ca si in plan personal si colectiv cam asa sunt abordarile. Oare de ce? Merita de gasit cauza. Cu cat mai repede cu atat mai bine, chiar daca per global, pare deja sa fie tarziu.
~~~~~
Cu si mai multi ani in urma va spusesem despre o descoperire si anume un Curs de Miracole. Am verificat linkurile si ambele sunt functionale si pentru romana si pentru engleza. Am prefererat sa mai citesc din ea, insa cele 365 de lectii, adica fiecare zi cu lectia ei nu le-am parcurs. M-am gandit sa le incep cu ocazia zilei lui Eminescu. Mi s-a parut cumva un gest simbolic. Peste un an, din nou de ziua lui, sper sa va spun impresiile. Inca nu stiu daca pot face postari cu idei intermediare, voi vedea totusi.
"Miracolele sunt firesti. Cand nu se produc, ceva nu e in regula".
"Rugaciunea este mijlocul de propagare a miracolelor. Este un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugaciune iubirea se primeste, prin miracole iubirea se exprima."
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'EXPRESS'.
'Fii cu oameni care te incurajeaza sa te exprimi'.
How strange it sounds to say that I wrote the last game an year ago!
😊 So I want to express my joy of sharing our ideas again, in another
beginning, which I hope will be according to our desires. I'll also add wishes of health, joy,
peace, fulfillment and... whatever else you want, but I feel it's not enough.
Why? Because everything in our reality runs by laws that I still
don't fully understand, but intuitively I feel they are right.
Everything we think and say rolls into an energy field that...
surrounds us. I believe it's really alive and energetically feeding off of everything we offer it.
With good and bad, love and hate, pain and joy, with all the emotions
that come from our beliefs. And, as it is saying, all these energies
put together, create the surrounding reality.
If something is not right, it's a kind of signal of understanding that we form
a WHOLE, we are part of an organism whose functioning depends on each of us. Just like the billions of cells that make up our body. And even though
we don't know much about the details of how they function, we can observe
their work by looking in the mirror.
I hope we can truly understand the subtle mechanisms
around us and create a reality that is as real as our desires
full of light!
'Nu-ti tine sentimentele la adapost, exprima-le. Nu lasa niciodata viata sa te faca sa taci.'
Ce ciudat suna sa spun ca jocul trecut l-am scris acum un an! 😊 Asa ca vreau sa-mi exprim bucuria de a ne impartasi ideile din nou, intr-un alt inceput, ce sper sa ne fie dupa dorinta. Voi adauga si urari de sanatate, bucurie, pace, impliniri si... ce mai vreti voi, dar simt ca nu e suficient. De ce? Pentru ca totul in realitatea noastra se deruleaza dupa legi pe care eu inca nu le inteleg pe deplin, insa intuitiv le simt corecte. Tot ceea ce gandim si rostim se rostogoleste intr-un camp energetic care ne inconjoara. Eu cred ca e chiar viu si se hraneste energetic cu tot ceea ce ii oferim. Cu bine si rau, dragoste si ura, dureri si bucurii, cu toate emotiile izvorate din credintele noastre. Si, asa cum se spune, toate aceste energii adunate, creeaza realitatea inconjuratoare. Daca ceva nu este bine, este ca un fel de semnal al intelegerii ca noi formam un TOT, suntem parte a unui organism a carui functionare depinde de fiecare dintre noi. La fel ca miliardele de celule care ne formeaza corpul. Si chiar daca nu stim mare lucru despre detaliile functionarii lor, putem sa le observam munca uitandu-ne in oglinda. Imi exprim speranta ca vom putea intelege cu adevarat mecanismele subtile din jurul nostru si ne vom crea o realitate pe masura dorintelor noastre pline de lumina!