Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'RELAX'.
'Cand incerci sa controlezi totul, nu te bucuri de nimic'. Cateodata ai nevoie sa te relaxezi, sa respiri, sa renunti si doar sa traiesti momentul.'
As trite as it sounds, I think relaxing is a kind of art. And no matter how much you read
about it, no matter how many lectures you listen to, it's only by experimenting
to discover what and how to practice it. Even though I feel relaxed
when I'm doing things that I like and enjoy, I'm not sure that's
really the key to this art. Rather a state of peace of mind and inner calm,
generated by the mind-heart connection, may be a way that could save us from many useless and tiring meanderings on our path.
How do we realize this? Just by proposing it, by believing in its usefulness. By simplifying
the complications. By calming our reactions and then calmly rethinking them. By changing
the approaches to the events we're experiencing.
And how was that saying? If you want to, you can!
'Timpul pentru a te relaxa, este atunci cand nu ai timp pentru asa ceva.'
Oricat de banal suna, cred ca a te relaxa este un fel de arta. Si oricat ai citi despre ea, oricate prelegeri ai asculta, doar experimentand poti descoperi ce si cum sa faci pentru a o practica. Chiar daca eu ma simt relaxata atunci cand fac lucruri care imi plac si ma bucura, nu sunt sigura ca asta este cu adevarat cheia acestei arte. Mai degraba o stare de pace a mintii si de calm interior, generate de conexiunea minte-inima poate fi o cale, ce ne-ar putea scuti de multe meandre inutile si obositoare pe drumul noastru. Cum realizam asta? Doar propunandu-ne asta, crezand in utilitate. Simplificand complicatiile. Linistindu-ne reactiile si apoi regandindu-le cu calm. Schimband abordarile fata de evenimentele pe care le traim. Si cum era acea zicere? Daca vrei, poti!
'Respira si relaxeaza-te. Daca nu poti sa respiri si sa te relaxezi, atunci schimba-ti viata. Ceva nu este in regula.'
Nu stiu daca motivul pentru care am simtit un imbold sa adaug o alta pagina acestui nou joc, au fost niste soapte auzite in vis, care s-au transformat bizar intr-un fel de carlig metalic si singura scapare de a-l da deoparte ar fi fost de a asterne cateva idei si mai bizare. Si nici nu am avut vreo viziune ce m-ar fi oropsit tocmai acum, cand sunt prinsa in noianul de jocuri ale lunii noiembrie, ultima luna de toamna, cu un plan complicat de implinit. Poate prea complicat pentru un biet om. Dar si cand ii voi pune punct, probabil voi simti ceva in stil descatusare, ca plenitudine ar fi exagerat spus. Desi, daca as completa agenda cu doua activitati ce treneaza nepermis: un transfer al unui tufis inmiresmat de busuioc, intr-un ghiveci mai mare si o tentativa de a transforma in noroi o bucata de lut intarita, ce se doreste disperat sa fie tranformata, poate ca nu ar suna deloc exagerat...😊
Acum, daca tot am impachetat cuvintele intr-un text fara pretentii, m-am relaxat si simt tentatia sa mai adaug hodoronc-tronc cateva idei dintr-o carte fascinanta: 'Conversatii cu Nostradamus - Profetiile sale explicate' de Dolores Cannon.
"Eu nu stiu niciodata ce caut pana nu gasesc acest lucru".
"Ei bine, din studiile mele am senzatia ca daca ceva trebuie sa se intample, intotdeauna va exista o cale prin care se va intampla". (mesaj transmis de N.)
Am vrut doar sa stiti ca exista asa ceva. O carte descoperita acum o saptamana. Nu am terminat-o, insa in sfarsit am gasit ceva despre ideea de profetie, ce ii da un sens mai firesc, din perspectiva mea.
"Nostradamus credea, asa cum cred si eu, in teoria existentei mai multor linii temporale, care se intalnesc intr-un punct de convergenta, ca ramurile unui copac. Exista mai multe feluri de viitor, care merg in directii diferite. El a crezut ca daca oamenii ar cunoaste acest lucru, ei ar putea sa vada catre ce fel de viitor merge linia lor temporala, pentru a-l schimba inainte de a fi prea tarziu".
Ii voi spune "Jocul de luni". A fost gazduit deZinnaida, a aparut sub impulsul citatelor din carti postate de Ella si acum a venit randul meu sa-l preiau. Participarea consta in redarea unor citate preferate. ”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! (Tabelul este la finalul postarii.)
Mi-am propus ca acest joc sa fie complementar postarii de la Fiction Monday centrat pe cuvantul 'luck' - 'noroc / sansa', pentru ca sunt si alte nuante... si doar stiti deja ca iubesc nuantele si efectele...
'Norocul este atunci când oportunitatea se întâlnește cu pregătirea, în timp ce ghinionul este atunci când lipsa de pregătire se întâlnește cu realitatea'.
'My success was due to good luck, hard work, and support and advice from friends and mentors. But most importantly, it dependent on me to keep trying after I have failed.' – Mark Warner
'Succesul meu s-a datorat norocului, muncii grele si suportului si sfatului prietenilor si mentorilor. Dar cel mai important , este dependent de mine sa continui sa incerc dupa ce am esuat'.
'Invatati sa recunoasteti norocul atunci cand va face cu mana, in speranta ca va atrage atentia.'
'Luck has a way of evaporating when you lean on it.' ― Brandon Mull 'Norocul are un mod de a se evapora cand te sprijini pe el'.
'Norocul este cand oportunitatea bate la usa si tu raspunzi.'
'Pierderea nu a fost ghinion. A fost o proasta analiza'.
'Aminteste-ti ca uneori a nu obtine ceea ce vrei, este un noroc minunat'.
'Luck is largely a matter of paying attention'. - Susan M. Dodd 'Norocul este in mare masura o chestiune de atentie'.
'M-am gandit intotdeauna ca trebuie sa credeti in noroc ca sa il obtineti'.
Am intalnit persoane care se considerau pur si simplu ghinioniste. Atunci cand iti cade felia cu partea unsa cu unt pe covorul nou, este vorba de ghinion? Sau pur si simplu nu eram prea atenti la ceea ce faceam? Mie mi-e foarte clar ca totul depinde de cum ne pozitionam fata de evenimentele traite. Diferenta intre actiune si reactie este uriasa. Aceasta ar trebui sa fie o lectie care sa o fi invatat in tinerete. Ne-ar scuti de multe idei eronate. Din cand in cand este bun un bilant, care sa includa noroacele si ghinioanele, pentru a intelege ce mai trebuie de corectat in abordarile noastre. Nu cred ca e pierdere de vreme daca o facem onest. Si poate am ajunge si la lanturile de evenimente ce au condus spre anumite situatii. Mai adaug un citat ce spune atat de multe, doar in cateva cuvinte...
'Nu exista limitari, decat daca le creati voi insiva. Orice este posibil. Esti limitat doar de propria imaginatie'. (Dolores Cannon)
Pentru moment fac un popas. Si va spun ca tabelul de azi va fi deschis mai mult timp, noul joc fiind reluat in ianuarie. Asa ca va spun sa aveti un final de an cu bucurii.
This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'BRAVE'.
'Curajul nu este absenta fricii, ci actiunea in fata fricii'.
There are so many movies and books where the heroes are at the center of dangerous actions,
in the course of which they must act with bravery, obviously winning
challenges almost impossible to imagine in the real life.
But I wondered why this kind of movies, even more than books, are so appreciated? Only because during the course of the performance,
the scales are always tilted to the good, the positive heroes coming up victorious?
Do people feel the need to identify with them because in the real life, their own
battles often end unpleasantly? Or maybe, for a brief period of time, it appears the possibility of special protection
for a person or a collectivity? I don't know which is dominant, but I assume
it could be a little bit of both.
In childhood we discover the heroes of the stories and often even we identify with them,
but as adults it's not quite that simple and many of us are not
prepared for the challenges.
If I have to say something funny about those movies, I'd like at least a particle
of the physical condition of the characters... 😂
From my perspective, I think being brave is to challenge
ourselves and our limitations. Because sometimes it might be painful or even
dangerous. And most of all, we would be forced out of our comfort zone,
that we love so much!
'Cand esti speriat, dar totusi continui, asta inseamna curaj.'
Sunt atatea filme si carti in care eroii sunt in centrul unor actiuni periculoase, pe parcursul carora trebuie sa actioneze plini de curaj, evident castigand cam mereu provocarile aproape imposibil de imaginat in viata reala. M-am intrebat totusi de ce acest gen de filme, mai mult chiar decat literatura, sunt atat de apreciate? Doar pentru ca pe parcursul spectacolului, balanta se inclina mai mereu spre bine, eroii pozitivi iesind invingatori? Oare oamenii simt nevoia sa se identifice cu ei pentru ca in viata reala propriile batalii sunt de multe ori cu final neplacut? Sau poate ca, pentru o scurta perioada de timp, apare posibilitatea unei protectii speciale, pentru un om sau pentru o colectivitate? Nu stiu care din variante este dominanta, insa presupun ca poate fi ceva din amandoua. In copilarie descoperim eroii povestilor si chiar ne identificam de multe ori cu ei, insa ca adulti nu mai este chiar la fel de simplu si multi dintre noi nu suntem pregatiti pentru provocarile intalnite. Daca este sa zic ceva amuzant despre acele filme, mi-as dori macar o particica din conditia fizica a personajelor... 😂 Din perspectiva mea, cred ca cel mai mare curaj este sa ne provocam pe noi insine si limitele noastre. Pentru ca uneori ar putea fi dureros sau chiar periculos. Si mai ales am fi obligati sa iesim din zona noastra de confort, pe care ne-o iubim atat de mult!
'Fii curajos sa sustii ceea ce crezi, chiar daca esti singurul'.
