This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is 'TRUE'.
What a word and how many questions it triggers!
Are we really true seekers of the truth? And what kind of truths are we looking for?
When there is something we are passionate about and we want to know everything about
the subject, how much effort do we make for this knowledge?
How many sources do we explore until we stop searching and declare for ourselves:
that it is true!
However, it should be taken into account that even this decision - that we have reached our destination - it was done through the filter of our own beliefs, experiences, emotions.
Have we come to know that what interests us is true? Are we sure or do we still have a
grain of doubt? Because if there is doubt, the search path is not completely covered.
I know that the journeys are always fascinating, only that there are certain subjects about
which the truth must be known, because it is possible that our existence depends on them.
Forming our own filters to find vital topics that can change our existence if we don't really understand them, it seems to me a priority.
Everything else depends on our own passions and even if we don't manage to decipher them completely, maybe this is not even necessary, because entering into the game our own
personality, we certainly bring new additions, which other people will take them over,
adding them to their own ideas - truths.
But improving our observational spirit regarding the reality is extremely useful to discover
what kind of truths are served to us, to observe the 'butterfly effects' or synchronicities.
Obviously, life often lives us, so the events can take us by surprise, and they actually do
many times, so only by appealing to our intuitions is possible to discover the false curtains
thrown at us, obviously only if our own naiveness do not block their view.
I also want to add in conclusion, that a true idea may be spoken by one person and not
necessarily by a crowd. And that person be right.
Giordano Bruno is the most classic example in this sense...
Ce cuvant si cate intrebari declanseaza!
Suntem cu adevarat cautatori de adevar? Si ce fel de adevaruri cautam?
Atunci cand exista ceva ce ne pasioneaza si vrem sa aflam totul despre subiect,
cat efort facem pentru aceasta cunoastere?
Cate surse scormonim pana cand ne oprim din cautari si declaram pentru noi
insine: asta este adevarat!
Totusi este de luat in calcul faptul ca si aceasta decizie - ca am ajuns la destinatie -
s-a facut prin filtrul propriilor credinte, experiente, emotii.
Am ajuns sa stim ca ce ne interesa este adevarat?
Suntem siguri sau mai avem vreun sambure de indoiala? Pentru ca daca exista
indoiala, drumul cautarilor nu este parcurs complet.
Stiu ca mereu calatoriile sunt fascinante, doar ca sunt anumite tinte al caror
adevar trebuie cunoscut, pentru ca e posibil ca de el sa depinda, la propriu,
drumul existentei noastre. A ne forma propriile filtre pentru a gasi subiectele
vitale ce ne pot modifica existenta daca nu le intelegem cu adevarat, mi se pare
o prioritate.
Orice altceva depinde de pasiunile proprii si chiar daca nu ajungem sa le descifram
complet, poate nici nu este necesar acest lucru, pentru ca introducand in ecuatie
personalitatea proprie, cu siguranta aducem completari inedite, pe care alti oameni
le vor prelua, completandu-si propriile idei - adevaruri.
Insa a ne imbunatati spiritul de observatie privind realitatea este extrem de util,
pentru a descoperi ce fel de adevaruri ne sunt servite, pentru a observa 'efectele de fluture'
sau sincronicitatile.
Evident ca viata este cea care de multe ori ne traieste, asa ca evenimentele ne pot lua
prin surpindere si chiar o fac de multe ori, doar ca apeland la intuitiile noastre este
posibil sa descoperim fumigenele aruncate asupra noastra, evident doar daca
propriile naivitatile nu ne blocheaza vederea lor.
Mai vreau sa adaug in incheiere, ca o idee adevarata poate fi rostita doar de un
singur om si nu neaparat de o multime. Si el sa aiba dreptate.
Giordano Bruno este cel mai clasic exemplu in acest sens...
#Fiction Monday (109) - The path called gratitude
@@@@@@@@@ Just something else...
Giordano Bruno a fost genial. O saptamana faina, Suzana! :)
RăspundețiȘtergereMintile din trecut chiar au fost briliante, pentru ca nu aveau la dispozitie ceea ce avem noi acum. Si sa mori in felul acela doar pentru ca a gandit, este inacceptabil.
ȘtergereMultumesc, Cristi! O saptamana cat mai frumoasa si tie! 😊
Cândva, minciuna a furat hainele adevarului... :)
RăspundețiȘtergereSimplificat, se poate spune si asa, evident! Si ulterior presupunerile au devenit adevarurile urmatoarelor generatii.
ȘtergereMereu imi spun ca mai exista o necunoscuta in aceasta ecuatie! 😊
Pare ca mereu va dicta majoritatea ce e adevarat, ce e real, ce e bine si ce e rau. 😊 Cel mai sanatos e sa ne vedem de drumul nostru si sa evitam - pe cat posibil - cararile... batatorite de multime.
RăspundețiȘtergereNoapte buna, Suzana draga! ❤ Pupici! 😘
Mai putin la munte! Acolo cararile batatorite sunt mult mai sigure...😊 Pe mine ma enerveaza mimetismul, pentru ca de multe ori asta este. Realitatea este ca este greu sa cauti, sa verifici, sa compari, etc.
ȘtergereE un risc sa iei in calcul ceva neverificat, asta duce la consecinte diverse. Insa sa-mi bagi pe gat ce vrei tu ma poate duce la indigestie...si nu imi place. 😊
Noapte buna, Diana draga! 😘❤️ Doar bucurii de la Mosu'.
That's very pretty art and really wise words.
RăspundețiȘtergereI realized something 'pretty'! I like it also!
ȘtergereA lot of ideas, I am not sure if they are wise, I just wish to be useful!
Thank you, Brian! A fabulous week!
Acum avem acces la mult mai multa informatie si intr-un fel este foarte bine! Multe dintre banuieli, dintre indoieli, dintre framantari mi s-au confirmat si am gasit cu adevarat alinare, pentru momentele in care altii m-au tratat urat, doar pentru ca nu eram la fel. Nu ma incadram in norma....
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, acest acces da posibilitatea unora de a parazita informatia sau de a o discredita... si nu numai. Deci, intr-un fel, pentru multi poate fi o capcana.
Totusi, daca isi pastreaza spiritul, mintea, vii - prezente, atunci riscul de a fi pacaliti, derutati scade. Ma gandesc. Totul este sa nu fi superficial...pana la urma.
:*
Cred ca ai realizat un rezumat foarte bun. Doar ca a nu fi superficial inseamna ca lenea sa dispara. Iti dai seama ce bine ar fi?
ȘtergereRux, iti doresc sa-ti pastrezi spiritul mereu vioi, plin de inspiratii. Ele vin din inima si inima nu ne minte.
Pupici si fruntea sus! 😘❤️
Cuando la responsabilidad, se practica desde la infancia, esos niños llegan a ser adultos bastante responsable, Mucho tiene que ver el ejemplo que se le da.
RăspundețiȘtergereYou are perfectly right. This way of being must be learned during childhood. But honestly, I have my doubts that this is happening!
ȘtergereAll the best Antonia!
Cheers!
Da, mi-a plăcut ce ai scris...👍
RăspundețiȘtergereBruno, o voce...
Dar de ce doar o voce ? asta este durerea: unul gândește corect și este curajos, iar ceilalți își văd nestingheriți de vechile obiceiuri...
Pupici ❤️
Am realizat cam tarziu ca raspunsul s-a dus in neant!
ȘtergereCred ca asa a fost de cand lumea. Dirijorii sunt putini, din pacate.
Mi se pare insa trist ca ne gandim afirmarea ideilor prin prisma curajului. Trist si fara sens. Bruno a fost ars pe rug pentru niste idei adevarate. Ce poate fi mai sinistru decat atat...
Pupici!😘❤️
Many questions, indeed. Glad to read your thoughts on the subject, Suzana. Wish you a marvelous week ahead.
RăspundețiȘtergereThank you, Vinitha! The prompt was quite interesting!
ȘtergereAll the best and a fine week! 😘❤️