#Fiction Monday (28) - (G)old - (Aur) Vechi

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'OLD'.

 

It becomes interesting how ideas work when I see the new prompt of this game.
They seem to be somehow triggers that switch on various paths and I admit that
it is very difficult for me to choose:

How old is the Universe?
How old is our planet Earth?
How old are our roots? Do we (still) feel them?
We like to see or be surrounded by old things and their energies?
What old means in the context of theories that suggest that time is an illusion?

I notice that this word is part of another one: gold. An interesting English metaphor…!

Humanity has left so many testimonies to attest its presence on Earth!
The word 'old' is inevitably associated with them, because we are in the present moment
watching to the screen of the past.

We have been left with exceptional knowledge, in many fields, some of them proving
connections to the great Universe but also to the our inside Universe.

Inevitably I wonder what do we leave behind for future generations?
How much do we care about the inheritance we received and how do we pass it on?
Because inheritances are more precious than we can imagine…
I think it’s a question whose answer must be part of our daily life…!

"Cosmosul este în noi. Suntem făcuți din praf de stele.
Suntem o modalitate prin care universul se cunoaște pe sine"
                                                                         (Carl Sagan)

Sursa

Incepe sa devina interesant cum functioneaza ideile cand vad noile cuvinte ale
acestui joc. Parca sunt cumva declansatoare care comuta pe diverse carari si
recunosc ca mi-e foarte greu sa aleg:

Cat de vechi este Universul?
Cat de veche este planeta noastra, Pamant?
Cat de vechi ne sunt radacinile? Le (mai) simtim?
Ne place sa vedem sau sa fim inconjurati de lucruri vechi si de energiile lor?
Ce inseamna vechi in contextul teoriilor care sugereaza ca timpul este o iluzie?

Observ ca acest cuvant este parte din altul: aur (gold).
Mi s-a parut o metafora interesanta a limbii engleze…!

Umanitatea a lasat atat de multe marturii care sa ateste prezenta ei pe Pamant!
Cuvantul 'vechi' se asociaza inevitabil cu ele, pentru ca noi suntem acum si privim
spre ecranul trecutului.

Ne-au fost lasate cunostinte de exceptie, din multe domenii, unele dintre ele dovedind
conexiuni catre Universul cel mare dar si spre Universul nostru interior.

Inevitabil ma intreb, ce lasam noi in urma noastra pentru generatiile viitoare, cata grija
avem de mostenirea primita si cum o transferam mai departe?
Pentru ca mostenirile sunt mai pretioase decat ni le putem imagina…
Cred ca este o intrebare al carei raspuns trebuie sa faca parte din fiecare zi a vietii noastre!

Sursa

#Fiction Monday (27) - Questions

@@@@@@@@@