Citate favorite (72) - Ganduri despre alchimie

Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit de Zinnaida.  Si a aparut sub impulsul
citatelor din carti postate de Ella.  Participarea consta in redarea  unor citate preferate.
”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si
poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! 

Sursa

Ideea a aparut dupa ce am citit pe blogul lui Cristi  titlul  unui cantec: "Alchimie".
Am vrut  sa vad ce descopar legat de acest subiect...

Toate definitiile urmatoare sunt extrase din DEX, dar in functie de sursa lor de 
baza si anul in care au fost adaugate, intervin totusi diverse nuante.  

"Știință ocultă din sec. XII-XVIII, fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic 
și ezoteric, ce urmărea descoperirea principiului care să permită transmutarea metalelor 
în aur și obținerea tinereții veșnice. 2 (Fig) Suită de transformări complexe sau subtile.  
3 (Fig) Sublimare a realității prin artă." (2010, Micul dictionar academic)
 
"Formă de studiere empirică, experimentală a naturii, îmbinată cu elemente de 
astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur, 
crearea unui „elixir al vieții”, descoperirea „pietrei filosofale” etc." (2009 - DEX '09)

"Stiință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint 
și aflarea unui leac. („elixirul vieții”) 2. subtilitate, analiză subtilă."
(2000 -Marele Dictionar de neologisme)
 
"Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile 
meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, 
metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase." (1998 - DEX '98)

"Știință ocultă apărută în Egiptul antic și răspândită în evul mediu, care urmărea 
găsirea „elixirului vieții” pentru a obține tinerețea veșnică și a „pietrei filozofale” 
miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur." (Dictionar de neologisme 1986) 

"Activitate mistică dezvoltată mai ales în evul mediu, care își propunea să descopere 
elixirul vieții și să transforme metalele în aur cu ajutorul unei așa-zise pietre filozofale miraculoase; unele rezultate pozitive ale cercetărilor întreprinse de alchimiști au 
constituit începuturile chimiei moderne ca știință." 
(Dictionarul Limbii Romane 1955-1957)

"(fr. alchimie, mlat. alchymía și alchemía, d. ar. al-kimia, care nu e altceva decat 
cuvantul chimie cu art. arabic. V. chimie). O știință medievală prin care se căuta 
piatra filosofală (ca să prefacă un metal într-altul, mai ales în aur) și elixirul de 
prelungit vĭața. Ei i se datoreaza descoperirea fosforului, a pulberiĭ explozive,
 a alcoolului etc. Prin ea s-a ajuns la chimie." (1939 - Dictionarul Limbii Romane)
 
"Stiință cultivată în evul mediu spre a afla piatra filosofală, menită a preface metalele 
în aur, și panaceul universal, menit a da omului junețe și nemurire: alchimia a dat 
naștere chimiei moderne." (1929 - Dictionar Universal al Limbii Romane)

Chiar daca v-am plictisit un pic cu aceste paragrafe, mi s-a parut totusi interesanta
evolutia  in timp a definirii cuvantului si intr-un fel diluarea semnificatiei initiale, 
ca si cum informatiile originare nu ar avea prea mare importanta, desi tocmai 
acestea cred ca sunt cele deosebite.  Este doar o parere la o prima lectura si 
recunosc ca e prima data cand m-am uitat in felul acesta la un cuvant, poate nu
de impact, dar cred ca se poate brodi o poveste, pornind de la aceasta idee, despre
cum preluam bucatele de 'cunoastere' pentru propriile rationamente si cat de
atenti merita sa fim la preluarea lor.
  

Autor: Archibald Cockren (The Alchemy web site)

"Interesul istoricilor ştiinţelor şi al intelectualilor în general, pentru alchimie a 

fost concentrat mai ales asupra porţiunilor "ştiinţifice" din literatura alchimică. 

Erau stimaţi numai acei autori care arătaseră în scrierile lor că sunt înzestraţi cu 

însuşirile omului de ştiinţă modern: capacitate de observaţie, scepticism faţă de 

legendă şi mit, oarecare putere de inducţie şi foarte multă prudenţă." 

                                                                            Mircea Eliade

Alchimia  pare sa fie un subiect ciudat, cu citate mai putin evidente si
mai mult metaforice, dar am descoperit totusi niste idei interesante.

Autorii  cartii 'Dimineata magicienilor', Louis Pauwels si Jacques Bergier 
au inceput sa studieze alchimia impreuna. Voi cita din site-ul sursa:

"Cercetările lor au ajuns la câteva concluzii. Nu s-au preocupat într-atat de istoria şi
 filozofia acestei ştiinţe tradiţionale, cât au căutat niște puncte comune între visurile 
vechilor “filozofi chimici” şi realităţile din fizica modernă.

Astfel, ei au concluzionat că alchimia ar putea fi unul din cele mai importante reziduuri dintr-o ştiinţă, o tehnică şi o filozofie aparţinând unei civilizaţii dispărute. Ceea ce au descoperit ei în alchimie, corelat cu ştiinţa modernă, i-a făcut să creadă că alchimia, cu tehnicile ei subtile, nu este numai produsul unei “revelaţii divine” picate din cer. Ei nu resping neapărat ideea de revelaţie sau de inspirație. Însă nu credeau că alchimiștilor li se arăta vreun Dumnezeu care să le spună într-un limbaj tehnic: “O, fiule aşează-ţi creuzetul sub lumină polarizată și spală scoriile tale cu apă tridistilată!”

De asemenea, cei doi nu credeau că tehnica alchimică ar fi putut să se dezvolte prin tatonări, prin încercare-eroare, prin minuscule bricolaje și fantezii. În fond, zic ei, alchimia însemna o dezintegrare atomică. Iar pentru asta trebuia să deții niște tehnici precise.
Ei credeau că în alchimie subzistă fragmente dintr-o ştiinţă dispărută, greu de înţeles şi de utilizat, în lipsa unui context clar.

Alchimistul, la capătul “travaliului” său asupra materiei, vede, conform legendei, cum se petrece în el însuşi un fel de transmutație. Ceea ce se întâmplă în creuzet se întâmplă şi în conştiinţa sau în sufletul lui. Ε o schimbare de stare. Toate textele tradiţionale insistă în această privinţă, evocă momentul când Opus Magnum se desăvârşeşte şi când alchimistul devine un “om treaz la minte“.

La ce se refera toate textele sacre când se referă la ideea de “trezire“? Poate se referă la faptul că omul când “se trezește” obține o cunoaștere clară a legilor materiei şi energiei, inclusiv cunoaşterea tehnică. Se pare că fiecare civilizație se îndreptă spre o astfel de trezire, spre o astfel de cunoaștere. Spre asemenea cunoaştere se îndreaptă si civilizaţia noastră. Nu pare absurd să ne gândim că oamenii sunt chemaţi, într-un viitor relativ apropiat, să-şi “schimbe starea“, sa sufere o “transmutație” lăuntrică, precum alchimiştii legendari. De asemenea, este posibil ca civilizaţia noastră sa piara în întregime cu o clipă înainte de a-şi atinge scopul, așa cum, poate, şi alte civilizaţii au dispărut, autodistrugându-se pe drumul “trezirii” și al cunoașterii.
Dar, cum evoluția se petrece în spirală, nu ar fi o problemă nici autodistrugerea. Asta deoarece urmașii acestei civilizații își vor începe viața și căutările de pe o treaptă mai înaltă a spiralei."

Idei cumva diferite de definitiile clasice. Cu atat mai mult cu cat Bergier a facut si studii 
de fizica nucleara, ceea ce explica cumva punctele lor de vedere mai deosebite.

       

Poate ca citatele de astazi  au fost cumva altfel, dar subiectul mi s-a parut 
deosebit, chiar daca ideea despre el a tasnit dintr-o melodie...

      

Si pentru ca am mai descoperit ceva interesant si nou pentru mine,
va spun si voua, ca mi-era dor de putina matematica...
(inca nu am experimentat...)

Sursa

Sursa

Va urez cu drag o saptamana frumoasa si spornica!

Citate favorite(71)