Citate favorite (10) -"Minipateric contemporan"

Ii voi spune "Jocul de luni". Si este gazduit de Zinnaida.  Sub ce impuls a aparut, puteti
citi pe blogul ei.  Participarea consta in redarea  unor citate preferate.
”Click&Comment Monday”: Un schimb de idei, buchete de ganduri, inspiratie si
poate descoperirea esentei pe care o tot cautam si inca nu am gasit-o! 

Aceasta carte am luat-o dintr-un impuls. Nu stiu  daca imi ramasese in memorie
o idee preluata de la Ioana despre  paterice, sau motivul este unul mai special.
Pe masura ce o citesc, desi nu stiu daca este cuvantul potrivit, mai degraba o sorb
ca pe o apa proaspata, mi se pare incredibil ce frumusete si forta emana...

Intr-o mica prezentare a autorului, preotul profesor Ion Buga, citandul pe
Blaga ("Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu, contemporan cu fluturii, cu
Dumnezeu"), spune:

"Am scris aceasta carte mica pentru oamenii mari din veacul meu, am scris-o
  incet, in pas domol, cu viata si cu moartea lor,  asa cum ii priveam din urma,
  urcand catre Imparatie, cu putere multa...
  Fara sa stiu, eram contemporan cu acesti dumnezei dupa har (Ps. 81, 6),
  iar cand am stiut, am inceput sa scriu. Iar acum ma tot intreb: cand erau 
  mai vii - cand erau sau cand sunt? Versurile lui Lucian Blaga ne dau un 
  raspuns. Cand esti contemporan cu sfintii, cu fluturii si cu Dumnezeu, ce rost
  mai are sa mai masori timpul sau viata sau moartea..."

Am ales cateva idei din capitolul: 'Un crestin simplu din veacul nostru'.

"Deci voi folosi un nume generic, pe cel mai romanesc si crestinesc - 
  Ion Craciun, poreclit  Crestinu.
  Este inalt, drept, cumpatat la vorba, asculta indelung si graieste numai
  'daca are ceva de spus mai bun ca tacerea'. Cand isi face Sfanta Cruce,
  oficiaza intregul ritual crestin... si concentreaza in semnul absolut intregul 
  univers religios...
  Este imbracat nu doar de sarbatoare, ci este imbracat in sarbatoare si poarta
  in hainele simple, dar devenite adevarate vesminte prin incarcatura lor
  duhovniceasca, imprimata de 'cugetul treaz' si 'mintea-i desteapta',
  tot parfumul universului, de-a lungul caruia a calatorit pana la Sfanta Biserica.
  ...
  Are o putere uimitoare cum nu am mai intalnit la nici un alt popor sau alt
  loc din lume; poate ramane ore intregi in fata unei flori, a unui pom si, mai
  ales, asculta in extaz orice ii vorbesti... Nici o secunda nu l-am vazut plictisit,
  pacat de care nimeni nu scapa. Numai asa se explica eterna lui intinerire, 
  fiindca isi hraneste sufletul cu cuvinte pe care le percepe mereu proaspete
  si unice.
  ...
  Un alt aspect din viata lui Ion Crestinu care mi-a retinut atentia este lipsa 
  lui de amor propriu; nu a reusit nimeni vreodata sa-l supere si nu l-am vazut
  trist niciodata. Nici razand prea slobod nu l-am vazut, ci doar pururi bucuros.
  Motivele bucuriei lui neincetate sunt nenumarate, stiute si nestiute.
  Se bucura  cand are ce manca, spre intarirea trupului, dar nu mai putin pentru
  foame, caci aceasta intareste duhul. 'Cand rabd, spune el, stau la masa celor 
  multi si-mi impart cu ei saracia, singura bogatie care ajunge pentru toti. 
  In lume au fost mai multi cei rapusi de imbuibare, in timp ce saracii mor
  sanatosi la nouazeci de ani.' Si fata i se lumineaza de o fericire suprema.
  ...
  El oficiaza in modul cel mai firesc preotia universala, adica respecta sacrul
  in toate, primeste totul euharistic si nu savarseste nimic la intamplare sau
  mecanic. Atata putere euharistica, necautata, ci ca cel mai firesc reflex
  neconditionat, iti da mult de gandit si iti lumineaza grele neintelesuri.
  Si apa este fericita sa fie bauta de el, intelegator. In dreptul lui, intregul
  univers devine rational, plin de semnificatii si adancimi, 'straveziu', cum 
  ii spune el.
  ...
  Cat despre participarea lui la Sf. Liturghie, cuvintele sunt cu totul
  neputincioase pentru a-i zugravi chipul cel dinlauntru, oglindit intocmai
  in cel din afara. El nu doar sta la Liturghie, el este Liturghie...
  Departe de un simplu pietism emotional, credinta si inchinarea lui exprima
  o barbatie a sfinteniei, o simtire puternica, dar lucida, un univers integral si
  desavarsit echilibrat. Pe  el nu-l descumpaneste nici pacatul, dar nici sfintenia.
  El se mantuieste incet si continuu... Painea trebuie coapta cu rabdare, sa se
  patrunda, altfel ramane cruda in inima si face rau. 

  La el, si mersul pana la biserica, uneori venind de la distante impresionante,
  este stare liturgica; isi poarta sufletul cu grija, ca pe comoara cea mai pretuita, 
  in vasul trupului de lut. Atat de mult il iubesc si-l admir, incat, atunci cand il 
  vad  venind odata cu zorile la slujba, instinctiv imi vine sa iau Sf. Evanghelie si,
  imbracat in odajdii, sa-i ies devreme in cale si sa-l intampin ca pe Arhiererul
  veacului nostru. Caci trebuie sa intelegem bine intr-o zi, noi preotii, ca fara
  Ion Crestinu, 'nimic nu suntem'; dar impreuna, suntem Biserica (1 Cor. 11, 18)."

Mi-a placut enorm ideea ca printre "oamenii mari din veacul meu", si-a  
gasit locul si un "crestin simplu", unul din cei multi, nestiuti, dar importanti.


 O saptamana minunata si plina de descoperiri, va urez cu drag!

Citate favorite (9)