coada, mustati, favorit, tors, gheara, lingusi, uzurpa, hahalera, ochi, intuneric, hotomanie, stapani.
 |
| Sursa |
O hahalera de motan cu-n tors felin(!), cu coada in vant, isi intinde gheara
spre un biet porumbel cu ochi speriati, care-si taraste trist aripa.
Blanosul cu mustati trepidande pare sa inceapa un joc favorit si cinic:
avanseaza, loveste, se retrage si reincepe urmarirea bietei pasari, care este
evident ca nu-si mai poate stapani trupul.
Un om de bine incearca sa ii desparta.
Motanul nici nu incearca a-l lingusi in stilul pisicesc.
Omul ii uzurpa actiunile si nu poate fi de acord cu asa ceva.
Miauna, se zbarleste si se incordeaza. Dar nu prea are incotro, asa ca se
retrage, nemultumit. Va astepta.
O hotomanie facuta pe intuneric, poate va fi mai reusita si nu vor mai fi
martori!
Aceasta scena am vazut-o cu ochii mei.
E adevarat ca am pliat-o un picut pe duzina!
Si am inceput sa ma gandesc retoric, cum ar arata o planeta a pisicilor!
La Eddie in tabel veti gasi alte abordari, alte amintiri!
Pe o planetă a pisicilor ar curge lapte, cu dorința de a fi la infinit, iar totți bărbații ar avea cel puțin câte o armă... :)
RăspundețiȘtergereAoleu! Finalul ar putea fi cam insangerat... ;)
ȘtergereBine că a scăpat porumbelul cu viaţă.
RăspundețiȘtergereDin păcate am vazut şi eu astfel de scene dar care s-au terminat tragic. Aveam, acasă, la ţară o pisică care omora puii mici de găină şi bobocii de raţă. Când am dat de veste am dat-o la hingheri.
Un weekend superb îţi doresc, Suzana. :)
A avut noroc. A fost scapat la timp, din fericire.
ȘtergereNu stiu de ce era atat de pusa pe harta. Culmea ca nu era o maidaneza. A fost un moment din viata, cu happy end!
Un weekend dupa dorinta! :)
... şi uite-aşa duzina de cuvinte şi-a găsit locul într-o întâmplare adevărată. Mă bucur pentru porumbelul salvat. Duminică frumoasă să ai şi o nouă săptămână minunată! :)
RăspundețiȘtergereE tare bine cand se potrivesc lucrurile si jocul se transforma in amintire destainuita.
ȘtergereO zi frumoasa si o saptamana la fel!
Trebuie sa-ti dau linkul unei mega surprize pe care mi-a facut-o motanul meu vânător in 2015. Deja asta cu pasarile erau la ordinea zilei, dar cand au inceput a fugari veveritele m-am revoltat toata. Multe peripetii am avut de la pisicile mele: păsări, soareci dati drumul prin casa, soparle aduse de birmaneza și lasata tot printre covoare, pandit tot felul de pasarici, bataie cu dihor. Jungla. La toate am rezistat, dar cand am vazut gatul veveritei rupt, am clacat. Nu mai am pisici, dar sunt o provocare. Te pup și multumesc pt povestea ta.
RăspundețiȘtergereEu nu ma pricep la feline. O prietena are doua pisici si sunt pasnice si dragalase. E adevarat ca viata la bloc sigur le-a modificat comportamentul.
ȘtergereRecunosc ca secventa vazuta m-a cam infiorat. Dar ce sa-i faci! Viata in salbaticie e cam asa...
Zi faina, Adriana si plina cu scene frumoase!