romantism, biscuiti, glob, patrat, litera, fir, arcus, catarama, patura, tub, borcan, cataplasma.
Tema saptamanii: Sertarul bunicii.
Continuarea povestii: "Cozonacul bunicii".
 |
| Sursa |
Il mai tineti minte pe Vlad si pe bunica lui care lasase aluatul de cozonac la dospit?
Se uita sub patura ce acoperea copaia de lemn. Era micul ei truc pentru a pastra
calda atmosfera in care crestea aluatul. Un lucru important pentru cozonaci
reusiti, considera ca este temperatura din bucatarie si cea a ingredientelor.
La urma urmei totul era chimie. E adevarat ca si un strop de romantism si de
dragoste puteau face minuni, dar... numai la temperatura potrivita.
Mai avea inca de asteptat. Puse intre patura si copaie un arcus defect, fara corzi,
folosit ca distantier: sa nu cumva sa se lipeasca coca.
Simtea nevoia unui energizant. Pentru cafea era totusi prea tarziu, asa ca isi
propuse sa faca o cacao. O pastra intr-un recipient deosebit, inchis ermetic.
Gasise odata la un targ de Craciun, un mic borcan patrat cu serbet de cacao.
Capacul fusese acoperit cu un servetel cusut simplu si strans cu fir tricolor.
Un mic simbol romanesc ce se imprastia timid pe glob!
Mult prea timid, daca ar fi intrebat-o careva! Dar sigur nu o va intreba nimeni!
Adaugase pe servetel litera "C", pentru o identificare simbolica a continutului.
Scoase din dulap si cativa biscuiti cu naut, preferatii ei.
Sorbi din lichidul cald, inspirandu-i aroma si bucurandu-se de clipa prezenta...
Ce simplu este sa te simti bine!
Isi puse jurnalul intr-un loc special. Vladut botezase sertarul bunicii:
"sertarul cu surprize". Stia ca de acolo nana scotea uneori tot felul de
giumbuslucuri pentru el. Lua un tub cu solutie de sapun, sa nu o uite sa
o ia in parc a doua zi. A alerga dupa baloanele transparente era una din placerile
nepotelului.
 |
| Sursa |
Isi scoase un alt caiet plin cu retete si cu un capitol special dedicat subiectelor de
sanatate. Si le notase pe cele ce i se parusera mai importante, fie preluate de la
proprii parinti, fie din carti sau reviste. Era pasionata de astfel de subiecte.
Cataplasma nanei era sanatate curata! Si jumatatea ei ii impartasea aceasta pasiune.
Acum era plecat la cules de plante medicinale, in zonele de obarsie.
Urma sa se reintoarca peste cateva zile.
 |
| Sursa |
Deschise cu grija catarama copertii caietului si cauta o reteta de ciocolata de casa.
Daca-i bal, bal sa fie!
La Eddie in tabel alte tesaturi, alte sertare!
Continuarea povestii!
Ciocolata în cantități mici nu strică... ;)
RăspundețiȘtergereModeratia este intotdeauna importanta, dar se invata cam greu... ;)
ȘtergereCând eram eleva la scoala generala, adoram ciocolata de casa, "baton cu un leu" :) Într-o vara, fiind intr-o tabara, s-a servit la cantina ca desert "ciocolata de casa" si atâta am laudat gustul ca bucatareasa mi-a promis ca-mi da reteta, sa fac si eu acasa. Am luat biletul ca pe o bucata de hartie de aur! :)) Reteta era calculata pentru 150 portii, ce s-a mai distrat maica-mea când am ajuns acasa!
RăspundețiȘtergerePovestea ta m-a cam derutat :) In prima parte, fiind vorba despre cozonaci, gândul m-a dus la saptamâna din-naintea Craciunului, dar in final, am descoperit ca era vara si jumatatea nanei era la cules plante medicinale :) Of, am in cap numai retete de fursecuri :)) saptamâna viitoare copt.
Un weekend minunat sa ai!
Actiunea se petrece cand inca este cald. Nepotelului ii plac cozonacii, asa ca bunica mai face si intre sezoane:) Asa ca sa nu fii derutata! Sunt fan tratamente naturale, asa ca mi-am deschis o mica portita, pentru viitor...
ȘtergereRecunosc ca nu am facut de multa vreme ciocolata de casa, dar este una din retetele pe care vreau sa o fac si sa o si postez. Cel putin acum in preajma sarbatorilor sa fac ceva inedit (pt. mine).
Urari dragi de weekend si nu numai!
PS: urmaresc de mult povestile tale tesute din "duzina de cuvinte" si ma minunez ca nici un "coleg" de rubrica nu lasa comentarii la tine pe blog, nici macar organizatorul... Pe mine astfel de atitudine ma descurajeaza... Te admir pentru devotament!
RăspundețiȘtergereNu este vorba de devotament. Pur si simplu imi place, m-a dezmeticeste... Recunosc ca nici eu nu comentez permanent, doar uneori sau le imprastii. O parte din ei participa la SuperBlog2015, ceea ce este destul de complicat, sunt multe articole cu teme impuse, toata lumea e ocupata.
ȘtergereMi se pare important ca acest joc sa continue sa existe, pur si simplu pentru ca e ceva aparte, asa ca un puzzle a carui imagine de ansamblu nu o cunosti, dar incerci sa ti-o imaginezi. Si, daca ai avea candva curiozitatea sa citesti alte postari ale participantilor, s-ar putea sa gasesti idei frumoase si interesante.
Si nu uita: maine vine Mosu'!