Lunea provocatoare - Cartea de pe noptiera

Am o prietena foarte buna. 
Nu cred ca am apucat sa va povestesc despre ea pana acum!
Cand eu vorbesc, ea asculta cuminte. Cand ea vorbeste, eu invat sa gandesc.
Cand sunt trista, imi sopteste ca starea mea de spirit este pur si simplu temporara.
Si ca trebuie sa o interpretez ca pe un experiment premergator unei bucurii, ce ma va
schimba si chiar reinventa.
Cand sunt fericita, ma face sa inteleg ca o astfel de stare este singura ce vibreaza
sincron cu Universurile, toate cate sunt ele! Si ca asa e bine sa fie!
Cand nu ma mai inteleg si nu ma mai accept, ma dojeneste discret. Si imi sugereaza
sa incerc sa ma iubesc asa cum sunt: cu bune si cu rele. Pentru ca numai
o stare de echilibru este o stare de bine.

Sursa

Sunt atatea lucruri de deslusit, sunt atatea experiente de observat, sunt atatea
 locuri de vizitat, sunt atatea minuni de creat, incat uneori o stare de buimaceala
 ma cuprinde. Dar ea, ca o prietena adevarata, imi linisteste panica.
 Si ma ajuta sa-mi stabilesc prioritatile si sa-mi inteleg menirea. 

 Dar recunosc ca uneori mesajul ei este cam cifrat si dificil de priceput.
 Este ca atunci cand vezi dar nu pricepi, sau cand auzi dar nu intelegi...
 Dar astea sunt faze trecatoare si brusc totul se limpezeste si incepi sa si pricepi,
 sa si intelegi. Si e tare bine!
 E tare bine ca cineva sa-ti domoleasca gandurile si sa-ti arate esenta. 
 Si sa te faca sa intelegi Intregul si faptul ca tu faci parte din El.

 Este chiar o prietena deosebita! Cred ca v-ati dat seama despre cine vorbesc!
 Este cartea mea de pe noptiera!
 



Sa nu uitati de tabelul lui Eddie, unde se cuibaresc si alte carti!

 

Sapte pasi spre fericire