Duzina de cuvinte (57) - Pana de curent

Cuvintele saptamanii:
sfesnic, turta dulce, avocat, nastrusnic, batran, agenda, cutiuta, farfurie, turturele, servieta, ochi, stigmat.

Sursa

Ramsy se tot uita la ramele de lemn aduse de la bunici. Isi conturase cumva planul
de lucru. Lua din biblioteca caietul ei nastrusnic. Asa il alinta. Un caiet de 200 de 
file, fara  linii, in care trecea ideile ce-i treceau prin cap despre cum aborda lucrarile 
pe care le facea, materiale folosite, experiente si eventuale efecte surprinzatoare.
Mici schite, mostre de culoare si orice i se parea important pentru a fi pastrat spre 
aducere aminte.
Il imbracase intr-o coperta din fetru, pe care cususe doua turturele cu ochi din
margele. Pe prima lui pagina scrisese cu o caligrafie ronda:
"Caietul meu cu giumbuslucuri" si desenase dichisit o cutiuta cu capacul deschis,
din care ieseau stelute si cerculete stralucitoare.
Asa fusese viziunea de moment! 

Poc! Pana de curent!  Afara deja se innoptase. Dar era o seara cu o jumatate de luna, 
destul de luminoasa si fara vreun stigmat. Asa ca tot avea un dram de noroc.
Iesind pe balcon isi dadu seama ca mai multe blocuri erau in bezna, asa ca nu se
panica.  Tocmai isi cauta lanterna cand ii suna mobilul. Recunoscu melodia.
Erau vecinii de la etajul patru. Prieteni de familie de multi ani.
 
"Hei! Bine ai revenit!  Treci pe la noi? Ne putem petrece pana de curent impreuna!"
  
Nu avea nici un motiv sa-i refuze. Erau doi oameni minunati. Amandoi tineri 
pensionari. El fost avocat, ea fosta profesoara de istorie. 
Parintii ei se mutasera in alt cartier si trebuia sa o recunoasca, inca ii era urat 
singura. Banuia ca, intr-un mod discret, fusese cumva lasata mai mult sau mai 
putin metaforic, in grija prietenilor. Desi nu ii spusesera ceva in acest sens.

Oricum, ii stia demult. Ii placea ca, indiferent de starea de spirit pe care o 
avea,  dialogul cu ei ii insenina ziua. Oameni cultivati, citeau mult, radeau mult,
parca erau niste copii mari.  Si ce ii placea enorm, putea sa discute despre
proiectele ei. Si uneori ii dadeau niste solutii uimitoare.   

Urca repede doua etaje, avand lanterna aprinsa. O asteptau cu usa deschisa.
Intrara toti trei in sufragerie. Acolo, pe masa rotunda, trona sfesnicul cu cinci
brate,  in care erau aprinse lumanari. Era si una vanilata, asa cum ii placea ei.
Brusc, se simti emotionata de revedere. Pe masa trona o farfurie imensa cu
turta dulce. Si bineinteles, cestile de portelan pline cu ceai aromat.

S-au asezat si au inceput sa povesteasca pe rand. 
Ramsy le-a povestit  cum a fost la bunici. Ei i-au spus ca s-au razgandit. 
Dupa ce, de batran ce era, le murise cainele,  Cutu,  se hotarasera sa nu mai adopte
nici un alt prieten blanos. Dar au ajuns la concluzia ca... nu prea era buna concluzia.
Asa ca ii cerura parerea. Raspunsul veni spontan:
"Un caniche?"

Au izbucnit amandoi in ras.  El s-a dus sa-si aduca servieta si a scos din ea
agenda. A deschis-o si i-a arat cateva poze: toate cu ... caini caniche.
Coincidenta a amuzat-o. Dar era doar o coincidenta? Cine putea sti!
Au mai tot povestit vreo jumatate de ora, band ceai si mancand turta dulce.

Apoi lumina a venit brusc. Ramsy simti un mic regret.
Dar zilele nu intrasera in sac!
Au planuit o mica intrevedere in noul weekend si s-au despartit veseli!



Continuarea aici!

Alte povestioare puteti citi la Eddie in tabel!