Duzina de cuvinte (42)- Bunica si nepotul

Cuvintele saptamanii:
cana, pana, rama, nana, pata, para, catel, penel, chel, cerebel, purcel, cercel.  

Sursa

- Nana, nana uite ce catel chel !
Copilul arata cu manuta intr-o anumita directie.
Bunica se uita inspre locul aratat de nepot. Vazu cainele si memoria ei formidabila ii
readuse in minte un articol despre acea rasa. Si ii reaminti ceva important: 
Aparentele sunt de multe ori inselatoare. 
Nu ar trebui sa dam verdicte dupa prima impresie.
S-au apropiat de caine si de stapanul lui.  In mod cert nu era prima data cand starnea
curioziatea trecatorilor cu un astfel de patruped asa, mai ciudat.
Pustiul a intins  mana in care avea o jumatate de para. I-a oferit-o cainelui spontan,
punandu-i-o sub botic. Acesta o mirosi atent, de mai multe ori, il privi fix, mai mirosi o
data si in cerebel a luat o decizie:
Para - ok(!). Om mic - ok(!).
Intinse botul si apuca fructul.  Il manca linistit si incepu sa se gudure pe langa copil.
Ii oferi si o pata de saliva pe pantaloni. Dar nimeni nu se formaliza.
- Asa este el, foarte prietenos. Totusi credeam ca il dresasem sa nu manance de la 
nimeni, spuse proprietarul, vazand teama din ochii bunicii. 
- Stati linistita, nu musca. 
Dar a citit gresit. Nu ii era frica. Avea un instinct special pentru situatiile periculoase.
Iar acum, acelasi instinct ii spunea ca totul este in regula, ca tocmai s-a nascut o noua 
prietenie, intre un om mic si un catel ciudat! Dar s-a trezit spunand altceva:
- Pacat ca nu am aparatul de fotografiat. Ar fi o fotografie pe cinste, de pus intr-o rama.
- Dar il am eu!
 Barbatul si-a scos aparatul din sacosa si i-a imortalizat pe cei doi. 
- Venim pe aici zilnic. O s-o developez si o sa  iau poza cu mine.
  Cand mai treceti pe aici o puteti lua.
- Multumim mult de tot.  La buna revedere!
Baietelul s-a desprins cam greu de noul sau prieten. Brusc si-a adus aminte de ceva
si a luat din mana nanei lui un mic rucsacel. L-a deschis si a scos o mingiuta purcel.
I-a intins-o catelului.  Candid, i-a spus stapanului:
- Altceva nu am sa-i dau...
- Uau! Ce surpriza! A avut o jucarie identica dar s-a spart. Nu m-a lasat sa i-o arunc.
  E inca la el in culcus.

Bunica si-a strans de mana nepotelul, si-au luat ramas bun si au cotinuat plimbarea
prin parc.  Trebuiau mereu sa ocoleasca grupuri de porumbei care ciuguleau
firimituri de paine aruncate de oameni. Copilul s-a aplecat si a luat de jos o pana.
- Uite, nana, ce frumoasa e!
Bunica zambi, gandindu-se ca poate un inger pazitor isi facuse simtita prezenta?

Au ajuns la leagane. Dar erau ocupate asa ca trebuiau sa mai astepte putin.  
Intre timp, s-au asezat pe o banca. Bunica a scos o cana si i-a dat nepotului
putin suc. L-a baut pe nerasuflate. 
- Nana, de unde ai stiut ca mi-era sete?
- Vezi acest cercel ? Si ii arata mica bijuterie de la urechea dreapta. El mi-a spus.
- ???
Pe bunica o pufni rasul vazandu-i nedumerirea.
- Ce, nu crezi ca poti trai o poveste? Hai sa mergem acasa. Te asteapta o placinta...
- Daaaa! Placinta ta cea buna!

Dupa ce copilul a adormit, bunica s-a asezat pe un fotoliu cu un caiet in mana si 
a inceput sa scrie: 

            Azi... ne-am intalnit cu un catel chel...      
 
Scria ideile principale si ... culorile importante. Isi pregatea mozaicul pentru un
viitor roman sau nuantele pe care le va imortaliza cu-n penel pe-o panza !
Cine stie ce va fi...



Alte duzini mai reusite puteti citi in tabelul lui Eddie!

Mi s-a parut ...simpatic!

Continuarea povestii!